Text integral · Pasaje · 25
Ce i se spune bolnavului
Islamul a îndemnat la respectarea dreptului bolnavului, la vizitarea lui și la ruga pentru vindecarea și sănătatea sa. A arătat felurite rugi potrivite pentru vizitarea bolnavului. Toată această grijă, apropiere și rugă pornește din faptul că starea credincioșilor este asemenea unui singur suflet: ceea ce îl bucură pe unul îi bucură pe toți, iar ceea ce îl doare pe unul îi doare pe toți. În cele două culegeri autentice, an-Nuʿmān ibn Bașīr relatează că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
„Credincioșii, în iubirea, îndurarea și afecțiunea dintre ei, sunt asemenea unui trup: când un mădular suferă, întregul trup îi răspunde prin nesomn și febră.”24
Într-o relatare la Muslim se spune: „Musulmanii sunt ca un singur om: dacă îi suferă ochiul, suferă întreg; dacă îi suferă capul, suferă întreg.”25
De aceea este rânduită vizitarea bolnavilor: pentru a-i mângâia și a le ușura încercarea. Aceasta a fost făcută unul dintre drepturile lor. În Ṣaḥīḥ Muslim, Abū Hurayra relatează că Profetul ﷺ a spus:
„Drepturile musulmanului asupra musulmanului sunt șase: când îl întâlnești, salută-l; când te invită, răspunde-i; când îți cere sfat, sfătuiește-l; când strănută și Îl laudă pe Allah, roagă-te pentru îndurarea Lui asupra sa; când se îmbolnăvește, vizitează-l; iar când moare, însoțește-l.”26
Numeroase texte arată virtutea celui care vizitează bolnavii și marea lui răsplată la Allah. Muslim relatează în Ṣaḥīḥ de la Thawbān, slujitorul Trimisului lui Allah ﷺ, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Cel care vizitează un bolnav rămâne între roadele Paradisului până se întoarce.” În altă relatare: „Cine vizitează un bolnav rămâne în khurfat al-janna.” A fost întrebat: „Trimis al lui Allah, ce este khurfat al-janna?” El a răspuns: „Roadele lui.”27 Adică se află în grădinile Paradisului, culegând din ele ce dorește și adunând roadele pe care le voiește.
At-Tirmidhī relatează de la Abū Hurayra că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Pe cel care vizitează un bolnav ori un frate al său pentru Allah îl cheamă un vestitor: «Bun ești, bun este mersul tău și ți-ai pregătit un sălaș în Paradis!»”28 Hadithurile în această privință sunt numeroase.
Este recomandat ca musulmanul care vizitează un bolnav să-l liniștească, să-i ușureze încercarea și să-i amintească răsplata lui Allah și faptul că boala îi șterge păcatele și îl curăță. În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, Ibn ʿAbbās relatează:
Profetul ﷺ a intrat la un beduin ca să-l viziteze. Când intra la un bolnav pentru a-l vizita, obișnuia să spună: „Nicio grijă: este curățire, cu voia lui Allah!” El i-a spus aceste cuvinte. Beduinul a răspuns: „Curățire? Nicidecum! Este o febră care fierbe” — sau: „se întețește” — „asupra unui bătrân și îl duce să viziteze mormintele.” Profetul ﷺ a spus: „Atunci așa să fie.”29
„Este curățire, cu voia lui Allah” este un enunț cu subiectul subînțeles: aceasta este o curățire pentru tine de păcatele tale, adică te curăță de ele.
În Sunan al imamului Abū Dāwūd, Umm al-ʿAlāʾ relatează: „Trimisul lui Allah ﷺ m-a vizitat când eram bolnavă și a spus: «Bucură-te, Umm al-ʿAlāʾ! Prin boala musulmanului Allah îi îndepărtează păcatele, așa cum focul îndepărtează zgura aurului și argintului.»”30
În Ṣaḥīḥ Muslim, Jābir ibn ʿAbd Allāh relatează că Trimisul lui Allah ﷺ a intrat la Umm as-Sāʾib — sau Umm al-Musayyib — și a întrebat: „Ce ai, Umm as-Sāʾib — sau Umm al-Musayyib —, de tremuri?” Ea a răspuns: „Febra! Allah să nu o binecuvânteze!” El a spus: „Nu ocărî febra, fiindcă ea îndepărtează păcatele fiilor lui Adam așa cum foalele îndepărtează zgura fierului.”31
Al-Bukhārī relatează în Al-Adab al-mufrad de la Saʿīd ibn Wahb: „Eram cu Salmān, care vizita un bolnav din Kinda. Când a intrat la el, a spus: «Bucură-te! Allah face boala credinciosului o ștergere a păcatelor și un prilej de întoarcere. Boala nelegiuitului însă este asemenea cămilei pe care ai săi au legat-o, apoi au dezlegat-o: nu știe nici de ce a fost legată, nici de ce a fost slobozită.»”32
Vestește-i, așadar, binele și amintește-i că încercările trupului credinciosului îi șterg păcatele. În cele două culegeri autentice, Abū Hurayra relatează că Profetul ﷺ a spus:
„Nu-l atinge pe musulman oboseală, boală, grijă, tristețe, vătămare ori apăsare, nici măcar un spin care îl înțeapă, fără ca Allah să-i șteargă prin aceasta din păcate.”33
„Un prilej de întoarcere” înseamnă că boala îi dă putința să-și amintească păcatele, să-și cunoască greșeala și neîmplinirea așa cum nu îi era cu putință în sănătate. Boala devine astfel prilej de a-și mustra sufletul pentru lipsuri și îndemn să se întoarcă de la rău, căutând mulțumirea lui Allah. Aceasta este starea credinciosului. Nelegiuitul însă, când se îmbolnăvește, este asemenea cămilei legate de ai săi și apoi slobozite: nu știe de ce a fost legată și de ce a fost dezlegată. Rămâne în rătăcire și merge mai departe în nelegiuire: nu ia învățătură din boală și nu primește îndemn prin ea.
Cine dorește să viziteze un bolnav trebuie să aleagă timpul potrivit. Scopul vizitei este odihna bolnavului și bucurarea inimii lui, fără să-i aducă greutate. De aceea nici nu trebuie să rămână mult lângă el, în afara cazului în care bolnavul dorește aceasta și șederea aduce un folos.
Din Sunna face parte ca vizitatorul să se așeze la capul bolnavului. În Al-Adab al-mufrad al lui al-Bukhārī, Ibn ʿAbbās relatează: „Când vizita un bolnav, Trimisul lui Allah ﷺ se așeza la capul lui și spunea de șapte ori:”
أَسْأَلُ اللَّهَ الْعَظِيمَ رَبَّ الْعَرْشِ الْعَظِيمِ أَنْ يَشْفِيَكَ
„Îl rog pe Allah Cel Măreț, Stăpânul Tronului măreț, să te vindece.” „Dacă termenul vieții sale nu sosise, era vindecat de durerea sa.”34
Se rostește de șapte ori, potrivit relatării lui Ibn ʿAbbās
Din Sunna face parte ca vizitatorul să-și pună mâna pe trupul bolnavului când dorește să se roage pentru el. În cele două culegeri autentice se relatează că, atunci când Profetul ﷺ l-a vizitat pe Saʿd ibn Abī Waqqāṣ, i-a pus mâna pe frunte, apoi i-a trecut-o peste față și peste pântece și a spus: „O, Allah, vindecă-l pe Saʿd!”35 Punerea mâinii pe bolnav îl apropie și îl liniștește, ajută la cunoașterea bolii lui, a puterii ori slăbiciunii ei și este o purtare blândă față de el.
Vizitatorul trebuie să fie sincer în ruga pentru bolnav și să nu spună lângă el decât bine. În Ṣaḥīḥ Muslim, Umm Salama relatează că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Când sunteți lângă un bolnav sau lângă un mort, spuneți bine, fiindcă îngerii spun amin la ceea ce rostiți.”36
Să aleagă rugile cele mai cuprinzătoare și să se îngrijească de cele transmise de la Profet ﷺ: sunt rugi binecuvântate, cuprinzătoare ale binelui, ferite de greșeală și alunecare. Poate spune: „O, Allah, vindecă-l pe cutare!”, „Este curățire, cu voia lui Allah!”, „Îl rog pe Allah Cel Măreț, Stăpânul Tronului măreț, să te vindece!” ori „O, Allah, Stăpân al oamenilor, îndepărtează suferința și vindecă-l! Tu ești Vindecătorul; nu există vindecare decât vindecarea Ta: o vindecare care să nu lase nicio boală.” Hadithurile despre acestea au fost amintite. Poate face ruqya prin Al-Fātiḥa și surele ocrotitoare, așa cum s-a arătat în hadithul lui Abū Saʿīd al-Khudrī și în cel al lui ʿĀʾișa, ori prin cuvintele: „În numele lui Allah îți fac ruqya împotriva oricărui lucru care te vatămă, împotriva răului oricărui suflet ori ochi invidios. Allah să te vindece! În numele lui Allah îți fac ruqya.” Aceasta este ruga prin care Jibrīl a făcut ruqya Profetului ﷺ când suferea.
Poate spune și ceea ce este statornicit în cele două culegeri autentice de la ʿĀʾișa: Profetul ﷺ îi spunea bolnavului:
بِاسْمِ اللَّهِ، تُرْبَةُ أَرْضِنَا، بِرِيقَةِ بَعْضِنَا، يُشْفَى سَقِيمُنَا، بِإِذْنِ رَبِّنَا
„În numele lui Allah: pământul ținutului nostru, cu saliva unuia dintre noi; bolnavul nostru să fie vindecat, cu îngăduința Stăpânului nostru.”37
Ruqya relatată de ʿĀʾișa
Cel sănătos trebuie, când vede bolnavii, să ia aminte și să învețe, să-L laude pe Allah pentru binefacerea sănătății, să-I ceară ocrotirea și să se roage pentru frații săi bolnavi, cerând vindecare și sănătate. Îl rugăm pe Allah Cel Generos să-i vindece pe bolnavii noștri și pe bolnavii musulmanilor și să scrie tuturor sănătate, izbăvire și bunăstare. El aude și răspunde.
Notele originale
Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, nr. 6011; Ṣaḥīḥ Muslim, nr. 2586.
Ṣaḥīḥ Muslim, nr. 2586.
Ṣaḥīḥ Muslim, nr. 2162.
Ṣaḥīḥ Muslim, nr. 2568.
Sunan at-Tirmidhī, nr. 1931; al-Albānī l-a socotit bun în Ṣaḥīḥ at-targhīb, nr. 3474.
Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, nr. 5656.
Sunan Abī Dāwūd, nr. 2688; al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ at-targhīb, nr. 3438.
Ṣaḥīḥ Muslim, nr. 2575.
Al-Adab al-mufrad, nr. 493; al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-adab, nr. 379.
Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, nr. 5642; Ṣaḥīḥ Muslim, nr. 2573.
Al-Adab al-mufrad, nr. 536; al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-adab, nr. 416.
Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, nr. 5659; Ṣaḥīḥ Muslim, nr. 1628.
Ṣaḥīḥ Muslim, nr. 919.
Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, nr. 5745; Ṣaḥīḥ Muslim, nr. 2194.