Rugile bolnavilor și ale celor încercați

În Sunna curată au venit felurite pomeniri și rugi prin care este rânduit să se facă ruqya bolnavului. Allah le-a făcut un mijloc de vindecare și însănătoșire. Voi înfățișa câteva dintre aceste pomeniri și rugi binecuvântate. Cea mai măreață lectură pentru ruqya bolnavului este Deschizătoarea Cărții, Mama Coranului: ea este de ajuns și vindecă. În cele două culegeri autentice, Abū Saʿīd al-Khudrī relatează:

„Un grup dintre companionii Trimisului lui Allah ﷺ au pornit într-o călătorie și au poposit lângă un neam de arabi. Le-au cerut găzduire, însă aceștia au refuzat să-i găzduiască. Căpetenia acelui neam a fost înțepată, iar ai săi au încercat totul fără ca nimic să-i fie de folos. Unul dintre ei a spus: «Dacă ați merge la acei oameni care au poposit lângă voi! Poate că vreunul dintre ei are ceva de folos.» S-au dus și au spus: «Oameni buni, căpetenia noastră a fost înțepată și am încercat totul fără ca nimic să-i folosească. Are vreunul dintre voi ceva?» Unul dintre ei a răspuns: «Da, pe Allah, știu să fac ruqya. Însă v-am cerut găzduire și nu ne-ați găzduit; așa că nu voi face ruqya până nu ne hotărâți o plată.» S-au înțeles pentru o turmă de oi. El a mers, a început să sufle ușor, cu puțină salivă, și să recite al-ḥamdu li-Llāhi rabbi l-ʿālamīn. Bolnavul s-a ridicat ca și cum ar fi fost dezlegat dintr-o legătură și a pornit să meargă fără să mai aibă durere sau boală. Le-au dat plata asupra căreia se înțeleseseră. Unii au spus: «Împărțiți-o!» Cel care făcuse ruqya a spus: «Nu faceți aceasta până nu ajungem la Trimisul lui Allah ﷺ, îi povestim ce s-a întâmplat și vedem ce ne poruncește.» Au ajuns la Trimisul lui Allah ﷺ și i-au povestit. El a spus: «De unde ai știut că ea este ruqya? Ați făcut bine. Împărțiți și puneți-mi și mie o parte alături de voi.»”¹

Acest hadith arată rangul măreț al surei și puternicul ei efect în vindecarea bolnavului și îndepărtarea suferinței sale, cu îngăduința lui Allah. Ibn al-Qayyim a spus, comentând acest hadith:

„Acest leac a lucrat asupra acelei boli și a îndepărtat-o de parcă n-ar fi fost. Este cel mai simplu și mai la îndemână leac. Dacă robul ar ști să caute bine vindecarea prin Al-Fātiḥa, i-ar vedea efectul uimitor în vindecare. Am rămas o vreme la Mecca, mă loveau felurite suferințe și nu găseam medic și nici medicament. Mă tratam cu Al-Fātiḥa și îi vedeam un efect uimitor. Îi îndrumam astfel și pe cei care se plângeau de durere, iar mulți se vindecau repede.”²

Printre cele recitate în ruqya bolnavului se află și surele ocrotitoare: „Spune: El este Allah, Unicul”, „Spune: Caut adăpost la Stăpânul revărsatului zorilor” și „Spune: Caut adăpost la Stăpânul oamenilor”. În cele două culegeri autentice, ʿĀʾișa relatează:

„Când era bolnav, Trimisul lui Allah ﷺ recita asupra sa surele ocrotitoare și sufla ușor. Când suferința lui s-a întețit, eu recitam asupra lui și îl ștergeam cu mâna lui, nădăjduind în binecuvântarea ei.”³

În Ṣaḥīḥ Muslim, ea mai spune: „Când se îmbolnăvea cineva din familia lui, Trimisul lui Allah ﷺ sufla ușor asupra lui, recitând surele ocrotitoare.”⁴

„Surele ocrotitoare” înseamnă Al-Ikhlāṣ, Al-Falaq și An-Nās. Al-Ikhlāṣ a fost inclusă alături de celelalte două prin extinderea denumirii, datorită atributelor Stăpânului pe care le cuprinde, deși în ea nu este rostită explicit cererea de ocrotire.⁵

Hadithul arată rangul măreț al acestor trei sure: ele sunt ruqya și vindecare a durerii, cu îngăduința lui Allah. Despre ele au venit multe hadithuri care le arată măreția. Cele două sure ale cererii de ocrotire au un efect deosebit, mai ales dacă boala este pricinuită de vrăjitorie, deochi sau cele asemenea lor. Ibn al-Qayyim a spus la începutul explicării lor:

„Scopul este să vorbim despre aceste două sure, să arătăm marele lor folos și nevoia puternică, ba chiar necesitatea lor. Nimeni nu se poate lipsi vreodată de ele. Ele au un efect aparte în respingerea vrăjitoriei, a deochiului și a tuturor relelor. Nevoia robului de a cere ocrotire prin aceste două sure este mai mare decât nevoia lui de aer, hrană, băutură și îmbrăcăminte.”⁶

Apoi a vorbit despre ele pe larg, într-o explicare de mare folos.

Între rugile pentru ruqya bolnavului se află ceea ce este statornicit în Ṣaḥīḥ Muslim de la ʿUthmān ibn Abī al-ʿĀṣ. El i s-a plâns Trimisului lui Allah ﷺ de o durere pe care o avea în trup de când primise Islamul. Trimisul lui Allah ﷺ i-a spus: „Pune-ți mâna pe locul care te doare din trup, spune de trei ori bismi Llāh, apoi spune de șapte ori:”

„Împotriva răului pe care îl simt și de care mă tem” înseamnă răul durerii și suferinței pe care o simt și răul de care mă tem și împotriva căruia mă păzesc. Este cererea ocrotirii împotriva durerii prezente și împotriva durerii despre care omul se teme ori se așteaptă să vină în viitor, inclusiv agravarea și sporirea bolii de care suferă. Când se îmbolnăvește, omul este adesea cuprins de neliniște, temându-se să nu i se agraveze boala. Această rugă măreață cuprinde cererea ocrotirii lui Allah împotriva acestui lucru.

În Ṣaḥīḥ Muslim se relatează de la Abū Saʿīd al-Khudrī: „Jibrīl a venit la Profet ﷺ și a întrebat: «Muḥammad, suferi?» El a răspuns: «Da.» Jibrīl a spus:”

În cele două culegeri autentice, ʿĀʾișa relatează că Profetul ﷺ cerea ocrotire pentru unii dintre ai săi, îi ștergea cu mâna dreaptă și spunea:

Într-o altă relatare, ea spune: „Când unul dintre noi suferea, Trimisul lui Allah ﷺ îl ștergea cu mâna dreaptă, apoi spunea” — și a pomenit ruga.¹⁰ În altă relatare, ea spune: „Trimisul lui Allah ﷺ făcea ruqya prin această rugă” — și a pomenit-o.¹¹

În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, ʿAbd al-ʿAzīz ibn Ṣuhayb spune: „Eu și Thābit am intrat la Anas ibn Mālik. Thābit a zis: «Abū Ḥamza, sunt bolnav.» Anas a spus: «Să nu-ți fac ruqya prin ruga Trimisului lui Allah ﷺ?» El a răspuns: «Ba da.» Atunci a spus:”

„O, Allah, Stăpân al oamenilor”: omul se roagă lui Allah prin stăpânirea Sa asupra tuturor oamenilor — prin faptul că i-a creat, le rânduiește viața și le cârmuiește treburile. În mâna Lui sunt viața și moartea, sănătatea și boala, bogăția și sărăcia, puterea și slăbiciunea. „Îndepărtează suferința”: al-baʾs înseamnă oboseala, greutatea și boala. Aici cuvântul apare fără hamza, pentru potrivirea sonoră cu cel de lângă el.

În hadithul lui Anas se spune: „O, Allah, Stăpân al oamenilor, Cel care îndepărtează suferința.” Este rugarea lui Allah prin faptul că numai El îndepărtează suferința: ea nu pleacă de la rob decât cu îngăduința și voia Lui. „Și vindecă-l! Tu ești Vindecătorul” cuprinde cererea vindecării de la Allah: sănătatea și izbăvirea de boală. „Tu ești Vindecătorul” înseamnă rugarea Lui prin faptul că El este Vindecătorul în mâna Căruia se află vindecarea. Allah Preaînaltul spune:

„Nu există vindecare decât vindecarea Ta” întărește cele spuse și recunoaște că tratamentul și îngrijirea nu folosesc și nu ajută dacă nu le însoțește îngăduința lui Allah pentru însănătoșire și vindecare. „O vindecare care să nu lase nicio boală”: să nu rămână vreo boală și să nu fie lăsată în urmă vreo suferință. Uneori boala se vindecă, însă după ea poate apărea o alta, născută din cea dintâi și pricinuită de ea. Omul Îi cere, așadar, lui Allah o vindecare deplină de boală, care să nu lase nicio urmă și după care să nu rămână în bolnav nicio suferință. Aceasta arată deplinătatea, desăvârșirea și cuprinderea rugilor profetice.