Rugile bolnavilor și ale celor încercați

În această viață, robul poate fi atins de felurite dureri; în inima lui pot veni gânduri care o neliniștesc, îi rănesc sufletul și îi aduc tulburare și strâmtorare. Dacă durerea inimii este legată de trecut, este tristețe; dacă este legată de viitor, este grijă; dacă este legată de situația și prezentul omului, este apăsare. Aceste trei lucruri — tristețea, grija și apăsarea — dispar din inimă și se risipesc din suflet prin întoarcerea sinceră la Allah, deplina frângere a inimii înaintea Lui, smerirea, supunerea și predarea în fața poruncii Sale, credința în hotărârea și predestinarea Sa, cunoașterea Lui, a numelor și atributelor Sale, credința în Cartea Sa și grija pentru citirea, înțelegerea și împlinirea ei. Prin acestea, iar nu prin altceva, se îndepărtează acele lucruri, pieptul se lărgește și se dobândește fericirea.

În Musnad al imamului Aḥmad, în Ṣaḥīḥ Ibn Ḥibbān și în alte culegeri, ʿAbd Allāh ibn Masʿūd relatează că Profetul ﷺ a spus:

Acestea sunt cuvinte mărețe pe care musulmanul trebuie să le învețe și să se îngrijească să le rostească atunci când îl atinge tristețea, grija ori apăsarea. Să știe și că ele îi folosesc dacă le înțelege semnificația, le împlinește scopul și lucrează după ceea ce arată. Rostirea rugilor transmise și a pomenirilor rânduite fără înțelegerea sensurilor și fără împlinirea scopurilor lor are un efect mic și nu aduce folos. Cugetând la această rugă, vedem că ea cuprinde patru temelii mărețe. Robul nu are cale spre fericire și spre îndepărtarea grijii, apăsării și tristeții decât prin aducerea și împlinirea lor.

Prima temelie: împlinirea închinării față de Allah

Prima temelie este închinarea față de Allah, deplina frângere a inimii înaintea Lui, supunerea față de El și recunoașterea faptului că este creat și stăpânit de Allah, el, tații și mamele sale, începând cu părinții apropiați și ajungând până la Adam și Ḥawwāʾ. De aceea spune: „O, Allah, eu sunt robul Tău, fiul robului Tău și fiul roabei Tale.” Toți sunt stăpâniți de Allah, iar El este Creatorul, Stăpânul, Domnul și Rânduitorul treburilor lor. Ei nu se pot lipsi de El nici cât o clipire de ochi și nu au pe nimeni în afară de El la care să caute ocrotire și refugiu.

Împlinirea acesteia cuprinde statornicia robului în slujirea Lui: smerirea, supunerea, frângerea inimii, întoarcerea la El, împlinirea poruncilor, ocolirea opreliștilor, recunoașterea neîncetată a nevoii de El, refugiul la El, cererea ajutorului Său, încrederea și căutarea ocrotirii Lui. Inima să nu se lege de altcineva prin iubire, teamă și speranță.

A doua temelie: credința în hotărârea și predestinarea lui Allah

Robul să creadă în hotărârea și predestinarea lui Allah: ceea ce Allah voiește se întâmplă, iar ceea ce El nu voiește nu se întâmplă. Nimeni nu-I poate revizui hotărârea și nimeni nu-I poate respinge judecata.

De aceea spune această rugă: „Fruntea mea este în mâna Ta; hotărârea Ta se împlinește asupra mea, iar judecata Ta față de mine este dreaptă.” Fruntea robului, adică partea din față a capului său, este în mâna lui Allah: El îl cârmuiește cum voiește și hotărăște asupra lui ce dorește. Nimeni nu-I poate revizui hotărârea și nimeni nu-I poate respinge judecata. Viața și moartea robului, fericirea și nefericirea sa, sănătatea și încercarea sa țin toate de Allah; robul nu are stăpânire asupra lor. Când crede că fruntea lui și frunțile tuturor robilor sunt în mâna lui Allah și că numai El îi cârmuiește cum voiește, nu se mai teme de ei și nu mai nădăjduiește în ei, nu-i pune în locul unor stăpânitori și nu-și leagă de ei speranța și așteptarea. Atunci tawḥīd-ul, încrederea și închinarea sa se îndreaptă. De aceea Hūd i-a spus poporului său:

„Hotărârea Ta se împlinește asupra mea” cuprinde ambele feluri de hotărâre: hotărârea religioasă, a Legii, și hotărârea predestinării, a existenței. Amândouă se împlinesc asupra robului, fie că voiește, fie că nu. Hotărârea existenței și a predestinării nu poate fi încălcată; hotărârea religioasă, a Legii, poate fi încălcată de rob, iar atunci el se expune pedepsei.

„Judecata Ta față de mine este dreaptă” cuprinde toate hotărârile lui Allah asupra robului, din toate punctele de vedere: sănătate și boală, bogăție și sărăcie, plăcere și durere, viață și moarte, pedeapsă și iertare și altele asemenea. Tot ceea ce Allah hotărăște asupra robului este dreptate.

A treia temelie: credința în numele și atributele lui Allah

Robul să creadă în numele cele mai frumoase și atributele mărețe ale lui Allah, arătate în Carte și în Sunna, și să se roage lui Allah prin ele. Allah Preaînaltul spune:

Cu cât robul Îl cunoaște mai bine pe Allah, numele și atributele Sale, cu atât sporește teama sa de El și conștiința supravegherii Sale și se îndepărtează mai mult de neascultare și de ceea ce Îl mânie. Unul dintre înaintași a spus: „Cine Îl cunoaște mai bine pe Allah se teme mai mult de El.” De aceea, cel mai măreț lucru care alungă grija, tristețea și apăsarea este ca robul să-și cunoască Stăpânul, să-și umple inima cu cunoașterea Lui și să I se roage prin numele și atributele Sale. De aceea spune: „Te rog prin fiecare nume care Îți aparține, cu care Te-ai numit pe Tine, pe care l-ai coborât în Cartea Ta, pe care l-ai învățat vreuneia dintre făpturile Tale sau pe care l-ai păstrat numai pentru Tine în cunoașterea nevăzutului.” Aceasta este rugarea lui Allah prin toate numele Sale, cele pe care robul le cunoaște și cele pe care nu le cunoaște; este cel mai iubit mijloc de apropiere de Allah.

A patra temelie: grija față de Coran

Să se îngrijească de Coranul cel nobil, cuvântul lui Allah, la care falsul nu poate ajunge nici dinaintea lui, nici dinapoia lui, și care cuprinde călăuzire, vindecare, îndestulare și sănătate. Cu cât robul are mai multă grijă de Coran prin recitare, memorare, repetare, cugetare, faptă și împlinire, cu atât dobândește mai multă fericire, liniște, lărgime a pieptului și îndepărtare a grijii, apăsării și tristeții. De aceea spune această rugă: „Fă Coranul primăvara inimii mele, lumina pieptului meu, îndepărtarea tristeții mele și risipirea grijii mele.”

Acestea sunt patru temelii mărețe învățate din această rugă binecuvântată. Trebuie să cugetăm la ele și să căutăm să le împlinim pentru a dobândi făgăduința nobilă și harul măreț: „Allah îi îndepărtează grija și îi înlocuiește tristețea cu bucurie”, iar într-o relatare: „cu izbăvire”. Numai de la Allah cerem ajutor și izbândă.