Religia adevărată și soluțiile problemelor vieții

Asemănătoare acestei probleme este cea a sănătății și bolii. Legea islamică a adus cele mai desăvârșite îndrumări în această privință. A poruncit tot ceea ce păstrează și întărește sănătatea și ceea ce, pe cât este cu putință, previne ori ușurează bolile. A lămurit acest subiect prin amănunte folositoare, care privesc păstrarea și întărirea sănătății, ferirea de tot ceea ce vatămă și dăunează, prevenirea bolilor înainte să apară și tratarea lor după apariție.

Totodată, a poruncit încrederea în Allah, sprijinirea pe El și cunoașterea faptului că El, Preaînaltul, este Cel care dă binefacerile și îndepărtează nenorocirile, prin blândețea, puterea și mila Sa, precum și prin numeroasele mijloace pe care le-a făcut cunoscute robilor și le-a poruncit să le folosească.

A poruncit și combaterea bolilor prin alte mijloace decât leacurile materiale. A poruncit răbdarea, pentru Allah, în fața suferințelor, din credință în El și cu nădejdea răsplății Sale. Astfel, greutatea bolilor se ușurează prin credința, certitudinea și răsplata, imediată și viitoare, pe care le dobândește cel răbdător, care nădăjduiește răsplata.

De asemenea, a poruncit o puternică încredere în Allah atunci când se abat necazuri și suferințe, pentru ca omul să nu se lase doborât, să nu-i slăbească inima și voința și să nu fie stăpânit de închipuiri care sunt boli nimicitoare. Câte boli ușoare și simple nu au devenit apăsătoare din pricina slăbiciunii și descurajării inimii și a amăgirii ei prin temeri închipuite! Și câte boli grele nu au devenit mai ușor de suportat atunci când inima s-a sprijinit pe Allah, credința și încrederea ei s-au întărit, iar teama a dispărut! Acesta este un lucru văzut și simțit. Religia islamică a poruncit, așadar, cele două lucruri deodată: folosirea mijloacelor folositoare și încrederea în Allah pentru eficacitatea lor, pentru dobândirea foloaselor și înlăturarea vătămărilor, în măsura posibilului.

Folosirea binefacerilor

În privința binefacerilor, bucuriilor, suferințelor și nenorocirilor, Legea islamică a adus, de asemenea, cea mai desăvârșită îndrumare. Allah și Trimisul Său au poruncit ca binefacerile să fie primite cu simțământul nevoii de Allah, cu recunoașterea deplină a harului Său în hotărârea și înlesnirea lor și cu mulțumire neîncetată față de Dăruitor. Să fie folosite în scopul pentru care au fost date și ca ajutor pentru adorarea lui Allah. Robul să nu devină, datorită lor, îngâmfat și trufaș, ci să fie smerit și recunoscător.

Robului i s-a poruncit să profite de prilejul folositor pe care i-l oferă binefacerile, dobândind prin ele câștiguri prezente și viitoare. Să folosească prilejul bunăstării, sănătății, puterii, averii, poziției și copiilor. Să nu piardă folosul lor, lăsându-le să fie doar binefaceri prezente și vremelnice, ci să scoată din ele binefaceri durabile, bine care se înlănțuie și folos neîntrerupt. În hadith se spune:

Folosește cinci lucruri înaintea altor cinci: tinerețea ta înaintea bătrâneții, sănătatea ta înaintea bolii, timpul tău liber înaintea ocupării lui, îndestularea ta înaintea sărăciei și viața ta înaintea morții.

Când robul înțelege scopul binefacerilor și faptul că ele sunt mijloace pentru bunurile Vieții de Apoi, el le dobândește pe amândouă: se bucură de ele acum și profită de roadele lor mai târziu. Împlinește ceea ce este obligatoriu și recomandat în privința lor, iar astfel ele devin adevărate binefaceri, atât religioase, cât și lumești.

Aceasta este opusul stării celor abătuți de la ceea ce a adus Legea, care se bucură de ele precum vitele lăsate la pășunat și le folosesc după pofta animalică. Pentru ei, binefacerile sunt grabnic trecătoare și gata să dispară, nelăsând în urmă decât mâhnire și regret. Cei dintâi se bucură și ei de folosul imediat și poate chiar îl întrec, prin liniștea inimii, împăcarea sufletului și ferirea de neliniște și lăcomie.

Răbdarea în necazuri

Cât despre nenorociri, fiindcă sunt de neocolit pentru făpturi și nimeni nu scapă de ele, Legiuitorul Cel Înțelept le-a pregătit mijloacele potrivite. I-a îndrumat pe robii Săi la răbdare, supunere și nădejdea răsplății lor. Robul să nu le întâmpine cu disperare, descurajare și slăbiciune sufletească, ci cu tărie, încredere în Allah și credință sinceră. Astfel, povara lor se ușurează, greutatea lor se micșorează, iar răsplata și sporirea credinței întrec de multe ori nenorocirea suferită. Preaînaltul a spus:

Vă vom încerca negreșit cu puțină teamă, foame și pierdere de averi, de vieți și de roade. Dă-le vestea cea bună celor răbdători, care, atunci când îi lovește o nenorocire, spun: «Noi suntem ai lui Allah și la El ne întoarcem.» Aceștia au binecuvântări de la Domnul lor și milă și aceștia sunt cei călăuziți.

Preaînaltul a mai spus:

Cei răbdători își vor primi răsplata fără socoteală.

Dacă voi suferiți, și ei suferă asemenea vouă; dar voi nădăjduiți de la Allah ceea ce ei nu nădăjduiesc.

Privește aceste îndrumări înțelepte prin care Legea arată cum să fie primite binefacerile, bucuriile, nenorocirile și vătămările! Vei vedea inimi liniștite, viață bună, bine dobândit și nădăjduit și câștig neîntrerupt. Minunată este situația credinciosului: tot ceea ce i se întâmplă este un bine. Dacă are parte de bucurie, mulțumește, iar aceasta este un bine pentru el. Dacă are parte de suferință, rabdă, iar aceasta este un bine pentru el. Aceasta nu se întâmplă nimănui în afara credinciosului.

Unde se află această stare măreață și înaltă față de starea celor abătuți de la religie? Când primesc binefaceri, aceștia se îngâmfă, se desfată asemenea dobitoacelor, îi asupresc pe robii lui Allah, întrec măsura și nedreptățesc. Când îi lovesc suferințele, se neliniștesc și slăbesc; uneori ajung chiar la sinucidere, din lipsă de răbdare și din pricina neliniștii și disperării de nesuportat. Îi cerem lui Allah să ne păzească de rău.