Religia adevărată și soluțiile problemelor vieții

Mulți oameni au greșit în definirea cunoașterii corecte, care se cuvine și este necesar să fie căutată și urmărită. Ei au ajuns la două păreri extreme, dintre care una este mai primejdioasă decât cealaltă.

**Prima** este părerea celor care au restrâns cunoașterea la o parte din ceea ce se numește știință religioasă: ceea ce privește îndreptarea credințelor, a moralei și a actelor de adorare. Ei au lăsat deoparte ceea ce arată Cartea și Sunnah: faptul că știința cuprinde științele Legii revelate și mijloacele lor, precum și științele universului. Aceasta este părerea unei categorii de oameni care nu au înțeles corect Legea. Acum însă au început să renunțe la această afirmație generală, văzând marile foloase ale științelor universului și observând, mulți dintre ei, că textele religiei le indică.

**A doua** este părerea celor care au restrâns cunoașterea la științele moderne, care reprezintă doar o parte din științele universului. Această părere a apărut din abaterea lor de la religie, de la științele și morala ei. Este o greșeală foarte mare: au făcut din mijloace scopuri și au negat cunoașterea corectă și adevărurile folositoare cu care științele moderne nici nu se pot compara. I-au amăgit industriile și invențiile rezultate din ele. Aceștia sunt cei avuți în vedere în cuvintele Celui Preaînalt:

Când trimișii lor le-au adus dovezile limpezi, ei s-au bucurat de știința pe care o aveau, dar i-a cuprins ceea ce luau în derâdere.

S-au bucurat de cunoașterea lor, s-au semețit datorită ei și au disprețuit știința trimișilor, până când i-a lovit adevărul pe care îl luau în derâdere și a venit asupra lor pedeapsa făgăduită celor care îi socotesc mincinoși pe trimiși. În această lume au fost pedepsiți prin pecetluirea inimilor, auzului și văzului lor și prin orbirea față de adevăr.

Iar pedeapsa Vieții de Apoi este mai aspră și mai dăinuitoare.

Și nu au avut niciun apărător împotriva lui Allah.

Cunoașterea folositoare, în sensul și cu înțelesul arătat de Carte și de Sunnah, este orice cunoaștere care duce la țeluri înalte și rodește lucruri de folos, fără deosebire între cele ce privesc lumea aceasta și cele ce privesc Viața de Apoi. Tot ceea ce călăuzește pe cale și înalță credințele, morala și faptele face parte din cunoaștere.

Științele sunt împărțite în două: **scopuri** și **mijloace** care conduc la ele și ajută la atingerea lor. Scopurile sunt științele care îndreaptă religia. Mijloacele sunt cele care le sprijină: feluritele științe ale limbii arabe și științele universului, al căror rod este cunoașterea lui Allah, a unicității și a desăvârșirii Sale și cunoașterea adevărului spus de trimișii Săi. Rodul lor este și folosirea lor ca ajutor pentru adorarea și recunoștința față de Allah și pentru împlinirea religiei.

Cel Preaînalt ne-a înștiințat că ne-a pus universul la îndemână și ne-a poruncit să cugetăm asupra lui și să scoatem din el foloasele religioase și lumești. Poruncirea unui lucru înseamnă atât poruncirea lui, cât și a celor fără de care el nu se poate înfăptui. Aceasta îndeamnă la cunoașterea științelor universului prin care este valorificat ceea ce Allah ne-a pus la îndemână, fiindcă foloasele sale nu ne vin singure, fără cercetare, gândire și experiențe. Cel Preaînalt a spus:

Am pogorât și fierul, în care este putere mare și sunt foloase pentru oameni.

Aceste foloase nu pot fi obținute decât prin cunoașterea meșteșugurilor și tehnicilor necesare producerii lor. Textele Cărții și ale Sunnei care laudă cunoașterea și pe cei care o au și le arată întâietatea față de ceilalți sunt numeroase. Cel Preaînalt a spus:

Spune: «Oare sunt egali cei care știu și cei care nu știu?»

Ei sunt cei care se tem de Allah și Îl cunosc:

Dintre robii Săi, numai cei învățați se tem de Allah.

El le-a poruncit celor neștiutori să îi întrebe pe oamenii cunoașterii. A poruncit numeroase acte de adorare și a stabilit interdicții. O poruncă nu poate fi îndeplinită și o interdicție nu poate fi evitată fără a fi mai întâi știute și cunoscute. Toate poruncile și interdicțiile Legii arată, așadar, obligația de a învăța cunoașterea de care depind.

Tot astfel, El a îngăduit anumite relații și tranzacții și a interzis altele; ceea ce este permis și ceea ce este interzis dintre ele nu se pot deosebi decât prin cunoaștere. I-a mustrat pe cei care nu cunosc hotarele celor pogorâte Trimisului Său din Carte și Înțelepciune.

De asemenea, în mai multe versete a poruncit lupta pe calea Sa, pregătirea oricărei puteri cu putință împotriva dușmanilor și luarea măsurilor de precauție față de ei. Acestea nu se împlinesc fără învățarea artelor războiului și a industriilor de care depind puterea și precauția față de ei.

El a poruncit învățarea comerțului și a principiilor economiei, până acolo încât a poruncit ca orfanii minori să fie puși la încercare și să fie învățați comerțul și câștigarea mijloacelor de trai. Cel Preaînalt a spus:

Puneți-i la încercare pe orfani până când ajung la vârsta căsătoriei, iar dacă vedeți la ei bună chibzuință, încredințați-le averile lor.

Nu a poruncit ca averile lor să le fie încredințate înainte de a le fi cunoscute chibzuința și priceperea în câștig și negoț. Această Lege desăvârșită a poruncit, așadar, învățarea tuturor științelor folositoare: cunoașterea unicității lui Allah și a temeliilor religiei, științele jurisprudenței și ale hotărârilor, științele limbii arabe, științele economice și politice și științele prin care se îndreaptă comunitățile și indivizii. Nu există nicio cunoaștere de folos religiei și vieții lumești pe care această Lege să nu o fi poruncit, încurajat și recomandat.

În ea s-au reunit științele religioase și științele universului, științele religiei și științele vieții lumești. Mai mult, ea a făcut din științele lumești folositoare o parte a științelor religiei. Cei care au mers la extrem s-au limitat însă la unele dintre științele religiei, rămânând în urmă și greșind grav. Materialiștii s-au limitat la unele științe ale universului și le-au negat pe celelalte. Au căzut în ateism, iar religiile și morala lor au ajuns în neorânduială. Rodul științelor lor a ajuns să fie alcătuit din industrii goale, care nu curățesc mințile și sufletele și nu hrănesc morala.

Astfel, vătămarea pe care aceste științe le-au adus-o a fost mai mare decât folosul lor. Oamenii au beneficiat de ele prin dezvoltarea industriilor, a invențiilor și a celor legate de ele, dar au fost vătămați în două privințe. **Prima:** acestea au devenit cea mai mare nenorocire pentru ei și pentru întreaga omenire, prin nimicirea, războaiele distrugătoare și devastarea care au rezultat. **A doua:** oamenii s-au încântat și s-au semețit datorită lor, disprețuind astfel știința trimișilor și lucrurile religiei.

Cei care se ceartă în privința semnelor lui Allah fără să le fi venit vreo dovadă nu au în piepturi decât trufie, al cărei țel nu-l vor atinge. Caută, așadar, adăpost la Allah! El este Cel care Aude, Cel care Vede.

Le-am dat auz, văz și inimi, dar nici auzul, nici văzul și nici inimile lor nu le-au folosit la nimic, fiindcă tăgăduiau semnele lui Allah. Și i-a cuprins ceea ce luau în derâdere.

Când trimișii lor le-au adus dovezile limpezi, ei s-au bucurat de știința pe care o aveau, dar i-a cuprins ceea ce luau în derâdere.

Din cele spuse reiese că științele folositoare acum și în Viața de Apoi sunt cele cu care au venit Cartea lui Allah și Sunnah Trimisului Său. Ele au cuprins fiecare cunoaștere folositoare și fiecare știință corectă, fără deosebire între principii și ramuri, între cele religioase și cele lumești, după cum credința lor a cuprins credința în orice adevăr, în fiecare carte pogorâtă de Allah și în fiecare trimis al Său. Lauda Îi aparține lui Allah!