Religia adevărată și soluțiile problemelor vieții

Țelurile și politicile oamenilor privitoare la bogăție și sărăcie au fost felurite, potrivit intereselor lor personale, nu potrivit urmării adevărului și luării în seamă a intereselor generale și cuprinzătoare. Toți au greșit calea folositoare pentru că nu s-au supus îndrumărilor religiei islamice. Ideile lor s-au înmulțit și au lucrat potrivit lor, iar din aceasta a rezultat un rău întins și au izbucnit mari tulburări între cei care pretind că apără sărăcia, pe săraci și pe muncitori și cei care se agață în chip rușinos de bogății și averi. Au în această privință multe vorbe, toate greșite și rătăcite.

Allah i-a călăuzit pe credincioși la o cale dreaptă în toate lucrurile lor, în general, și în această chestiune, în mod deosebit. Legea a venit, și lauda Îi aparține lui Allah, cu îndreptarea stării bogaților și a săracilor, după putință. Prin hotărârea și rânduiala Sa, Allah Preaînaltul a făcut ca oamenii să fie pe trepte: unii bogați, alții săraci, unii cu rang înalt, alții cu rang modest, potrivit unor mari înțelepciuni și unor taine a căror descriere nu poate fi cuprinsă în cuvinte. El i-a legat unii de alții prin legături strânse, i-a pus să se slujească unii pe alții, a făcut ca între ei să fie schimbate foloase drepte și ca unii să aibă nevoie de ceilalți.

În primul rând, Legiuitorul cel Înțelept a rânduit ca ei să fie frați și ca unii să nu îi exploateze pe ceilalți în interes personal. Dimpotrivă, i-a îndrumat pe fiecare să își îndeplinească față de celălalt îndatoririle prescrise, prin care se împlinește unirea și se susține viața. Le-a poruncit tuturor să se îndrepte împreună către interesele generale, cuprinzătoare, care folosesc ambelor categorii, precum actele de adorare trupească, lucrările de binefacere, lupta împotriva dușmanilor, împotrivirea față de ei și respingerea agresiunii lor prin orice mijloc, fiecare potrivit putinței și capacității sale. Unul contribuie cu trupul și averea, altul cu trupul, altul cu averea, altul cu poziția și îndrumarea sa, iar altul prin învățare și predare. Ținta este una singură, interesele sunt comune, ținta este nobilă, iar mijloacele către ea sunt nobile.

Apoi, a făcut obligatorie în averile bogaților zakāh, dania prescrisă, potrivit amănuntelor ei din Lege. A rânduit ca ea să fie cheltuită pentru împlinirea nevoilor celor lipsiți și pentru dobândirea foloaselor religioase care susțin viața lumească și religia. A îndemnat la binefacere în orice timp și cu orice prilej și a făcut obligatorii înlăturarea nevoii urgente a celor aflați la strâmtorare, hrănirea celor flămânzi, îmbrăcarea celor lipsiți de haine și îndepărtarea lipsurilor apăsătoare ale celor nevoiași.

Tot astfel, a făcut obligatorii cheltuielile de întreținere pentru familie, copii și cei aflați în legătură cu ei, precum și îndeplinirea tuturor obligațiilor privitoare la relațiile dintre oameni. În același timp, le-a poruncit să nu se bizuie, în câștigarea bunurilor lumești, pe propria putere și capacitate și să nu privească ceea ce au ca pe un lucru sigur, de care să se simtă întru totul mulțumiți și liniștiți. Privirea lor trebuie să rămână îndreptată către Allah, către harul și înlesnirea Sa și către cererea ajutorului Său. Să Îi mulțumească pentru bunătatea pe care a revărsat-o asupra lor și pentru bogăția și averea prin care i-a deosebit.

Le-a impus să se oprească la hotarele rânduite, fără să se afunde în lux și risipă până la a-și vătăma morala, averile și întreaga stare. Dimpotrivă, să fie așa cum a spus Allah Preaînaltul:

Cei care, atunci când cheltuiesc, nu risipesc și nici nu sunt zgârciți, ci țin o cale de mijloc între acestea.

Le-a poruncit totodată să caute bogăția și bunurile lumii în chip nobil și cinstit, fără a se întina cu acele câștiguri rele care constau în camătă, jocuri de noroc, incertitudine gravă în tranzacții, fraudă ori înșelare. Să se supună limitelor drepte ale Legii în relațiile lor, așa cum li se supun în actele de adorare. Le-a poruncit să îi privească pe săraci cu milă și binefacere, nu cu cruzime, asprime, egoism, îngâmfare, trufie și aroganță.

Prin aceste îndrumări înțelepte, averea rânduită de religie ajunge să aibă cea mai înaltă noblețe și întreaga prețuire. Bogăția, dobândită și folosită astfel, este o însușire vrednică de laudă, de desăvârșire și de înălțare, fiindcă Legea a educat-o și a curățit-o: a îndemnat la îndepărtarea de relele ei și a încurajat dobândirea virtuților ei.

Cât despre felul în care religia islamică i-a îndrumat pe cei săraci, ea le-a poruncit lor și tuturor celor care nu au dobândit lucrurile dorite de suflet să aibă răbdare și să fie mulțumiți de hotărârea și rânduiala lui Allah. Să recunoască faptul că Allah este Înțelept, că rânduiala Sa are înțelepciuni și că ea cuprinde felurite foloase.

Se poate să urâți un lucru, deși el este un bine pentru voi, și se poate să iubiți un lucru, deși el este un rău pentru voi. Allah știe, iar voi nu știți.

Această înțelegere înlătură tristețea care se așază în inimi și dă naștere neputinței și lenei. Apoi, religia le-a poruncit să nu își îndrepte nădejdea spre făpturi pentru a scăpa de sărăcie și pentru a-și împlini nevoile și să nu le ceară decât atunci când o nevoie stringentă face cererea de neocolit. Să ceară îndepărtarea sărăciei numai de la Allah, Cel fără de asociat, folosind mijloacele pe care El le-a rânduit pentru înlăturarea sărăciei și dobândirea îndestulării. Acestea sunt feluritele munci și îndeletniciri: fiecare să se ocupe de mijlocul potrivit lui și situației sale. Astfel se eliberează de robia față de făpturi, se deprinde cu puterea și hărnicia și combate lenea și moleșeala. Totodată, să nu lase în inimi invidie față de cei bogați pentru ceea ce Allah le-a dăruit din harul Său.

Nu râvniți la ceea ce Allah le-a dăruit unora dintre voi mai mult decât altora. Bărbații au o parte din ceea ce au dobândit, iar femeile au o parte din ceea ce au dobândit. Cereți de la Allah din harul Său! Allah este Atoateștiutor.

Le-a poruncit să fie cinstiți și devotați în muncile, tranzacțiile și meșteșugurile lor și să nu grăbească dobândirea hranei prin afundarea în câștiguri josnice, care nimicesc deopotrivă religia și viața lumească. Le-a poruncit și două lucruri care îi ajută să suporte greutatea sărăciei: chibzuința în gospodărirea traiului și mulțumirea cu cele dăruite de Allah. Puținul, însoțit de o chibzuință înțeleaptă, devine mult, iar mulțumirea este o comoară nesecată și o îndestulare fără avere. Câți săraci, cărora li s-a dăruit chibzuință și mulțumire, nu îi pizmuiesc pe bogații care trăiesc în desfătare și nu se plâng de puținul pe care îl au!

Atunci când cei săraci urmează îndrumările religiei — răbdarea, alipirea inimii de Allah, eliberarea de robia față de făpturi, strădania și sârguința în muncile cinstite și folositoare și mulțumirea cu harul lui Allah — povara și osteneala sărăciei li se ușurează. În același timp, ei continuă să caute îndestularea, nădăjduiesc în Domnul lor, așteaptă făgăduința Sa și se tem de Allah. Căci:

Celui care se teme de Allah, El îi va da o ieșire și îi va dărui cele de trebuință de unde nu se așteaptă. Iar celui care se încrede în Allah, El îi este de ajuns.

Aceste învățături religioase și îndrumări de la Allah și Trimisul Său, adresate bogaților și săracilor, le aduc cele bune, îi feresc de rele și de vătămări și dau cele mai frumoase roade, acum și în Viața de Apoi. Aceasta este singura soluție dată de Domnul Cel Slăvit problemei bogăției și sărăciei. În afara ei sunt osteneală, nefericire, vătămare și pieire. Allah este Cel care dă izbânda.