Numele și atributele lui Allah în înțelegerea Ahl al-Sunna

Abaterea de la atitudinea Ahl al-Sunna wa-l-Jamāʿa este o extremă, fie prin exagerare, fie prin neglijare. Oamenii s-au împărțit aici în trei grupuri: două extreme și o cale de mijloc. O extremă a exagerat în declararea transcendenței, până a negat ceea ce Allah a afirmat pentru Sine. Cealaltă a exagerat în afirmare, până a afirmat ceea ce Allah a negat despre Sine. Unii adepți ai inovației au afirmat textele după înțelesul lor aparent, dar au socotit că acest înțeles este de felul atributelor făpturilor — Allah să ne ferească! I-au atribuit Domnului lor lipsă, punându-L alături de făptura nedesăvârșită, și au greșit crezând că sensul aparent înseamnă asemănare. Au afirmat pentru Allah auz, Față, Ochi și Mână, dar le-au socotit pe toate de felul atributelor făpturilor. Au exagerat în afirmare până au ajuns la asemănare. Nuʿaym ibn Ḥammād al-Khuzāʿī, profesorul lui al-Bukhārī, a spus: „Cine Îl aseamănă pe Allah cu făpturile Sale a devenit necredincios.” Fără îndoială că este necredincios și că Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, n-a intenționat prin aceste texte sensul aparent pretins de cel care Îl aseamănă.

Cineva ar putea spune: „Unde este dovada ta că Allah nu l-a intenționat?”

Răspund: dovada mea este atât transmisă, cât și rațională.

Dovada transmisă este dată de numeroase versete care neagă asemănarea lui Allah cu orice altceva; cel mai explicit și limpede este:

Nimic nu este asemenea Lui.

Dovada rațională este că Creatorul nu poate fi niciodată asemenea făpturii în vreun atribut, fiind vădită deosebirea uriașă dintre ei în ființă, atribute și acțiuni.

Alți adepți ai inovației au denaturat textele de la sensul lor aparent și au negat sensul lor care I se cuvine lui Allah. Acești denaturatori s-au împărțit în trei categorii:

Prima: cei care au exagerat foarte mult, până au negat despre Allah amândoi termenii contradictorii. Au spus: „Nu spune că Allah există și nu spune că nu există. Dacă spui că există, Îl asemeni celor existente; dacă spui că nu există, Îl asemeni celor inexistente.”

Fără îndoială, toate mințile resping aceasta, căci înlăturarea ambilor termeni contradictorii este imposibilă. Opoziția dintre existență și inexistență este o contradicție ai cărei termeni nu pot nici exista împreună, nici lipsi împreună.

A doua: cei care spun: „Afirmăm negațiile, dar nu afirmăm însușiri pozitive. Nu-L descriem pe Allah prin atribute afirmative, ci prin negații și raportări, iar numele le afirmăm lipsite de sensuri.” Aceasta este atitudinea generală a jahmiților și muʿtaziliților.

A treia: cei care spun: „Afirmăm unele atribute, fiind indicate de rațiune, și negăm altele, fiindcă rațiunea nu le afirmă.” Unii spun: „Fiindcă rațiunea le respinge.”

Deși aceste trei categorii sunt la distanțe diferite de adevăr, toate sunt greșite și se află la extreme.

Calea de mijloc este aceea a Ahl al-Sunna wa-l-Jamāʿa: să afirmăm pentru Allah atributele pe care El Și le-a afirmat, fără precizarea modalității și fără asemănare. Astfel lucrăm după textele religioase în ambele privințe și nu privim cu un singur ochi.

Astfel ne purtăm cu bună-cuviință față de Allah și Trimisul Său și nu o luăm înaintea lor. Păstrăm deplina bună-cuviință: am auzit, am crezut și am ascultat. Ceea ce Allah a afirmat pentru Sine afirmăm; ceea ce Trimisul Său a afirmat pentru El afirmăm; ceea ce Allah a negat despre Sine negăm; ceea ce Trimisul Său a negat despre El negăm; iar despre ceea ce nu s-a spus nimic păstrăm tăcerea.