Numele și atributele lui Allah în înțelegerea Ahl al-Sunna

Numele lui Allah Preaînaltul sunt toate numele cu care El Însuși S-a numit în Cartea Sa ori cu care L-a numit făptura care Îl cunoaște cel mai bine, Trimisul Său Muḥammad ﷺ.

Atitudinea Ahl al-Sunna față de aceste nume este că ei cred că sunt nume ale lui Allah, cu care Allah, Preaputernicul și Preamăritul, S-a numit și că sunt cele mai frumoase nume, fără nicio lipsă în vreun fel. Allah Preaînaltul spune:

Ale lui Allah sunt cele mai frumoase nume; chemați-L prin ele și lăsați-i pe cei care se abat în privința numelor Sale. Vor fi răsplătiți pentru ceea ce făceau.

Ei afirmă aceste nume ca nume ale lui Allah și afirmă și atributele pe care le cuprind.

De pildă, printre numele lui Allah este al-ʿAlīm, Atotștiutorul. Ei îl afirmă drept nume al lui Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, și spun: „O, Atotștiutorule!” Afirmă că El Se numește astfel și că știința este un atribut al Său, indicat de numele al-ʿAlīm. Acest nume este derivat din știință. Orice nume derivat dintr-un sens trebuie să cuprindă acel sens din care a fost derivat. Aceasta este cunoscut în arabă și în toate limbile.

Ei afirmă și efectul indicat de nume, dacă numele este derivat dintr-un substantiv verbal tranzitiv.

De pildă, al-Raḥīm, Îndurătorul, este unul dintre numele lui Allah. Ei cred că este unul dintre numele Sale și cred în atributul îndurării pe care îl cuprinde. Îndurarea este un atribut real, afirmat pentru Allah, indicat de numele al-Raḥīm. Ea nu este simpla voință de a face bine și nici binefacerea însăși; voința de a face bine și binefacerea însăși sunt dintre efectele acestei îndurări.

Ei cred și în efectul acestei îndurări: că prin ea El Se îndură de cine o merită. Allah Preaînaltul spune:

El îl pedepsește pe cine voiește și Se îndură de cine voiește, iar la El veți fi întorși.

Aceasta este regula Ahl al-Sunna wa-l-Jamāʿa în privința numelor:

Cred că sunt nume cu care Allah S-a numit și Îl cheamă prin ele.

În al doilea rând: cred în atributul cuprins de nume, căci toate numele lui Allah sunt derivate, iar ceea ce este derivat, după cum se știe, indică sensul din care a fost derivat.

În al treilea rând: cred în efectul cuprins de nume, dacă numele este tranzitiv, precum al-ʿAlīm, Atotștiutorul, al-Raḥīm, Îndurătorul, al-Samīʿ, Auzitorul, și al-Baṣīr, Văzătorul.

Dacă numele este derivat dintr-un substantiv verbal intranzitiv, el nu trece dincolo de Cel numit. De pildă, viața: unul dintre numele lui Allah Preaînaltul este al-Ḥayy, Cel Viu. Al-Ḥayy indică atributul vieții, iar viața este însușirea Celui Viu Însuși și nu trece la altcineva.

La fel, al-ʿAẓīm, Cel Măreț: acesta este numele, iar măreția este atributul. Măreția este însușirea Celui Măreț Însuși și nu trece la altcineva.

Numele sunt, așadar, de două feluri: tranzitive și intranzitive. Credința în cel tranzitiv nu se împlinește decât prin cele trei lucruri: credința în nume, apoi în atribut, apoi în efect.

Credința în cel intranzitiv nu se împlinește decât prin afirmarea a două lucruri: numele și atributul.

În privința atributelor, atitudinea Ahl al-Sunna wa-l-Jamāʿa este afirmarea oricărui atribut cu care Allah S-a descris ori cu care L-a descris Trimisul Său Muḥammad ﷺ. Însă afirmarea se face fără a preciza modalitatea, fără a asemăna cu făpturile, fără denaturare și fără negare, fie că atributul ține de Ființa Sa, fie de acțiunile Sale.

Dacă cineva spune: „Deosebiți-ne atributele Ființei de atributele acțiunilor”,

răspundem: Atributele Ființei sunt cele nedespărțite de Ființa Creatorului, adică El le-a avut dintotdeauna și le va avea pentru totdeauna.

Atributele acțiunilor sunt cele legate de voia Sa: Allah le împlinește potrivit înțelepciunii Sale, Slavă Lui, Preaînaltul.

Exemplu pentru primul fel: viața este un atribut al Ființei, pentru că Allah a fost dintotdeauna și va fi întotdeauna viu:

El este Cel Dintâi și Cel din Urmă.

Profetul ﷺ a explicat: „Tu ești Cel Dintâi și înaintea Ta nu este nimic; Tu ești Cel din Urmă și după Tine nu este nimic.” Allah Preaînaltul spune:

Încrede-te în Cel Viu, care nu moare, și slăvește-L, aducându-I laudă.

La fel sunt auzul, văzul și puterea: toate sunt atribute ale Ființei. Nu este nevoie să le enumerăm, fiindcă le-am cunoscut prin regulă: orice atribut pe care Allah l-a avut dintotdeauna și îl va avea întotdeauna este dintre atributele Ființei, fiind nedespărțit de Ea. Orice atribut legat de voia Sa, pe care Allah îl împlinește când o cere înțelepciunea Sa, este dintre atributele acțiunilor, precum înălțarea Sa deasupra Tronului și coborârea Sa la cerul cel mai de jos.

Înălțarea lui Allah deasupra Tronului este dintre atributele acțiunilor, fiind legată de voia Sa. Allah spune:

Domnul vostru este Allah, care a creat cerurile și pământul în șase zile, apoi S-a înălțat deasupra Tronului.

Acțiunea este legată de cea precedentă prin „apoi”, care indică succesiunea.

Cât despre coborârea la cerul cel mai de jos, cu ea L-a descris făptura care Îl cunoaște cel mai bine, Trimisul lui Allah ﷺ, în ceea ce s-a transmis de la el pe numeroase căi independente și concordante (mutawātir): „Domnul nostru coboară la cerul cel mai de jos când rămâne ultima treime a nopții și spune: «Cine Mă cheamă ca să-i răspund? Cine Îmi cere ca să-i dăruiesc? Cine Îmi cere iertare ca să-l iert?»”

Această coborâre este dintre atributele acțiunilor, fiind legată de voia lui Allah Preaînaltul. Ahl al-Sunna wa-l-Jamāʿa cred în ea, ferindu-se însă de asemănare ori de precizarea modalității. Nu le poate trece prin suflet că El coboară precum făpturile, că Se înalță deasupra Tronului precum ele ori că vine să-i judece pe robii Săi precum vin ele. Ei cred că

Nimic nu este asemenea Lui, iar El este Auzitorul, Văzătorul

și cunosc prin judecată deosebirea uriașă dintre Creator și făptură în ființă, atribute și acțiuni.

Nu le poate trece prin suflet să stabilească: cum coboară, cum S-a înălțat deasupra Tronului ori cum vine să-i judece pe robi în Ziua Învierii? Nu precizează modalitatea atributelor Sale, deși cred că ele au o modalitate, necunoscută însă nouă. Nu pot, așadar, să și-o închipuie, s-o rostească cu limbile lor ori s-o creadă în inimile lor. Allah spune:

Nu urma ceea ce nu cunoști! Auzul, văzul și inima: despre toate acestea se va da socoteală.

El spune:

Spune: «Domnul meu a interzis numai nelegiuirile, văzute și ascunse, păcatul și asuprirea fără drept, să-I faceți lui Allah asociați pentru care El nu a pogorât nicio dovadă și să spuneți despre Allah ceea ce nu știți».

Allah este prea măreț ca gândurile să-L cuprindă:

El cunoaște ceea ce este înaintea lor și ceea ce este în urma lor, iar ei nu-L cuprind cu știința.

Dacă îți închipui vreo modalitate, în ce formă ți-o închipui? Dacă încerci, ești de fapt rătăcit și nu poți ajunge la realitate, căci este un lucru care nu poate fi cuprins. Nu este treaba robului să vorbească ori să întrebe despre aceasta. De aceea, potrivit relatării cunoscute între învățați, când un om l-a întrebat pe Imām Mālik, Allah să aibă milă de el: „O, Abū ʿAbd Allāh,

Cel Milostiv S-a înălțat deasupra Tronului:

cum S-a înălțat?”, Mālik și-a plecat capul până ce l-a cuprins sudoarea și a început să transpire din belșug, fiindcă întrebarea era gravă. Apoi a spus cunoscutele cuvinte: „Înălțarea este cunoscută; modalitatea este necunoscută; credința în ea este obligatorie, iar întrebarea despre ea este inovație.” Se mai relatează că a spus: „Înălțarea nu este necunoscută; modalitatea nu poate fi cuprinsă de rațiune; credința în ea este obligatorie, iar întrebarea despre ea este inovație.”

Cunoaștem, așadar, sensurile atributelor lui Allah, dar nu cunoaștem modalitatea. Nu ne este permis să întrebăm despre ea sau s-o precizăm, după cum nu ne este permis să-L comparăm ori să-L asemănăm cu făpturile. Allah Preaînaltul spune în Coran:

Nimic nu este asemenea Lui, iar El este Auzitorul, Văzătorul.

Cine Îi atribuie lui Allah un asemănător în atributele Sale a tăgăduit Coranul, a gândit rău despre Domnul său și L-a înjosit, asemănându-L pe Cel desăvârșit în orice privință cu cel nedesăvârșit. S-a spus:

Nu vezi că sabiei i se micșorează prețul / când spui: „Sabia taie mai bine decât toiagul”?

Dau acest exemplu ca să lămuresc sensul. Altfel, între Creator și făptură este o deosebire uriașă, asemenea căreia nu există între făpturi.

Ceea ce contează, fraților, este că trebuie să credem în toate atributele cu care Allah S-a descris și cu care L-a descris Trimisul Său ﷺ, fie atribute ale Ființei, fie ale acțiunilor, fără precizarea modalității și fără asemănare. Precizarea modalității este imposibil de îngăduit, fiind vorbire despre Allah fără cunoaștere:

Nu urma ceea ce nu cunoști!

Asemănarea este imposibil de îngăduit, fiindcă Îl dezminte pe Allah când spune:

Nimic nu este asemenea Lui, iar El este Auzitorul, Văzătorul

și afirmă ceea ce nu I se cuvine, asemănându-L făpturilor.