Numele și atributele lui Allah în înțelegerea Ahl al-Sunna

Disputa dintre Ahl al-Sunna și adepții inovației în privința acestor texte dezvăluie deosebirea uriașă dintre ei. Ahl al-Sunna afirmă textele în realitatea și sensul lor aparent, așa cum I se cuvine lui Allah, fără denaturare și fără negare. Aceasta este calea urmată de Ahl al-Sunna wa-l-Jamāʿa.

Am ales cuvântul „denaturare”, taḥrīf, în loc de „interpretare”, taʾwīl, fiindcă denaturarea este falsă în orice împrejurare. Allah Preaînaltul i-a mustrat pe cei care o urmează:

Ei răstălmăcesc cuvintele de la locurile lor.

Interpretarea poate însă fi corectă și primită ori stricată și respinsă; cea stricată și respinsă are sensul denaturării.

De aceea, Shaykh al-Islām Ibn Taymiyya, Allah să aibă milă de el, a ales în al-ʿAqīda al-Wāsiṭiyya — care rezumă credința Ahl al-Sunna wa-l-Jamāʿa — „denaturare” în loc de „interpretare”. În multe cărți de credință apare termenul „interpretare”, dar prin el autorii înțeleg ceea ce are sensul denaturării: interpretarea fără dovadă, ba chiar contrazisă de dovadă. Aceasta este, în realitate, denaturare.

Ahl al-Sunna wa-l-Jamāʿa spun: credem în aceste versete și hadisuri și nu le denaturăm, fiindcă denaturarea lor este vorbire despre Allah fără cunoaștere din două puncte de vedere.

Aceasta se lămurește prin:

Și va veni Domnul tău, iar îngerii, rând după rând.

Ahl al-Sunna wa-l-Jamāʿa spun:

Va veni Domnul tău

înseamnă că El Însuși vine, Slavă Lui, Preaînaltul, însă cu o venire care se cuvine slavei și măreției Sale. Nu seamănă cu venirea făpturilor și nu-i putem preciza modalitatea. Trebuie să-I atribuim lui Allah acțiunea așa cum El Și-a atribuit-o: Allah Preaînaltul va veni în Ziua Învierii cu o venire reală, El Însuși.

Cei care denaturează au spus că sensul este: „Va veni porunca Domnului tău.” Aceasta este o nedreptate față de text din două puncte de vedere:

Primul: negarea sensului său aparent. De unde știu că Allah Preaînaltul n-a intenționat sensul aparent a ceea ce Și-a atribuit, când Allah spune că Coranul a fost pogorât într-o limbă arabă limpede? Trebuie să luăm înțelesul cuvântului potrivit acestei limbi arabe limpezi. De unde am ști că Allah Preaînaltul n-a voit sensul aparent? Negarea sensului aparent al textului este, așadar, vorbire despre Allah fără cunoaștere.

Al doilea: afirmarea unui sens pe care formularea aparentă nu-l indică. Au ei cunoaștere că Allah Preaînaltul a voit sensul spre care au abătut formularea? Știu ei că Allah a voit venirea poruncii Sale? Ar putea fi intenționat altceva atribuit lui Allah, în afară de poruncă.

Oricine denaturează, adică abate vorbirea de la sensul aparent fără dovadă religioasă, vorbește deci despre Allah fără cunoaștere din două puncte de vedere:

Primul: neagă sensul aparent al vorbirii.

Al doilea: afirmă un sens contrar celui aparent.

De aceea Ahl al-Sunna wa-l-Jamāʿa se dezic de denaturare și o socotesc o nedreptate față de texte. Allah Preaînaltul nu ne poate vorbi prin ceva, intenționând contrariul sensului aparent, fără să ne lămurească. Allah a pogorât Cartea ca lămurire pentru orice lucru, iar Profetul ﷺ le-a explicat oamenilor, cu îngăduința Domnului lor, ceea ce le-a fost pogorât de la El.

Cât despre asemănare, este limpede că afirmarea ei înseamnă tăgăduirea Coranului:

Nimic nu este asemenea Lui, iar El este Auzitorul, Văzătorul.

De aceea calea Ahl al-Sunna wa-l-Jamāʿa față de versetele și hadisurile despre atribute este afirmarea lor în realitatea și sensul lor aparent care I se cuvine lui Allah, fără denaturare și fără negare.

Ibn ʿAbd al-Barr a relatat în al-Tamhīd consensul Ahl al-Sunna asupra acestui lucru, iar Shaykh al-Islām Ibn Taymiyya, Allah să aibă milă de el, l-a citat. A relatat și de la judecătorul Abū Yaʿlā: „Ahl al-Sunna sunt de acord că este interzisă preocuparea cu interpretarea alegorică a versetelor și hadisurilor despre atribute și că trebuie păstrate în sensul lor aparent.”