Text integral · Pasaje · 26
Știința și învățații
بيان العلم والعلماء، والفقه والفقهاء، وبيان من تشبه بهم وليس منهم، وقد بين الله هذا الأصل في أول سورة البقرة من قوله: ﴿يَـٰبَنِىٓ إِسْرَٰٓءِيلَ ٱذْكُرُوا۟ نِعْمَتِىَ ٱلَّتِىٓ أَنْعَمْتُ عَلَيْكُمْ وَأَوْفُوا۟ بِعَهْدِىٓ أُوفِ بِعَهْدِكُمْ﴾ [سورة البقرة، الآية: ٤٠] إلى قوله: ﴿يَـٰبَنِىٓ إِسْرَٰٓءِيلَ ٱذْكُرُوا۟ نِعْمَتِىَ ٱلَّتِىٓ أَنْعَمْتُ عَلَيْكُمْ وَأَنِّى فَضَّلْتُكُمْ عَلَى ٱلْعَـٰلَمِينَ﴾ ، سورة البقرة، الآية: ٤٧ . ويزيده وضوحاً ما صرحت به السنة في هذا الكلام الكثير البين الواضح للعامي البليد، ثم صار هذا أغرب الأشياء، وصار العلم والفقه هو البدع والضلالات، وخيار ما عندهم لبس الحق بالباطل، وصار العلم الذي فرضه الله تعالى على الخلق ومدحه لا يتفوه به إلا زنديق أو مجنون، وصار من أنكره وعاداه وصنف في التحذير منه والنهي عنه هو الفقيه العالم.
Lămurirea a ceea ce înseamnă știința și învățații, înțelegerea religiei și cunoscătorii ei, precum și lămurirea stării celor care li se aseamănă fără să fie dintre ei. Allah a lămurit acest principiu la începutul surei Al-Baqarah, de la spusele Sale: «O, fii ai lui Israel! Amintiți-vă de binefacerea Mea asupra voastră și împliniți legământul Meu, ca Eu să împlinesc legământul vostru.» (Al-Baqarah 2:40), până la spusele Sale: «O, fii ai lui Israel! Amintiți-vă de binefacerea Mea asupra voastră și de faptul că v-am ales înaintea lumilor.» (Al-Baqarah 2:47). Numeroasele cuvinte limpezi și vădite din Sunnah despre aceasta, pe care le înțelege chiar și omul de rând cel mai puțin priceput, o fac și mai clară. Apoi, acest lucru a ajuns dintre cele mai străine. Știința și înțelegerea religiei au ajuns să însemne inovații și rătăciri, iar tot ce aveau mai bun era amestecarea adevărului cu falsul. Știința pe care Allah Preaînaltul le-a impus-o oamenilor și pe care a lăudat-o a ajuns să fie rostită, chipurile, numai de un eretic sau de un nebun. Cel care o respinge, îi este dușman și scrie cărți prin care avertizează împotriva ei și o interzice a ajuns socotit cunoscătorul religiei și învățatul.
Comentariul
Prin știință se înțelege aici știința religioasă: cunoașterea dovezilor limpezi și a călăuzirii pe care Allah le-a coborât asupra Trimisului Său. Știința pentru care există laudă și prețuire este știința Legii, cunoașterea Cărții și a înțelepciunii pe care Allah le-a coborât asupra Trimisului Său ﷺ. Allah Preaînaltul spune:
﴿قُلْ هَلْ يَسْتَوِى ٱلَّذِينَ يَعْلَمُونَ وَٱلَّذِينَ لَا يَعْلَمُونَ ۗ إِنَّمَا يَتَذَكَّرُ أُو۟لُوا۟ ٱلْأَلْبَـٰبِ﴾
Spune: Sunt oare deopotrivă cei care știu și cei care nu știu? Numai cei dăruiți cu minte iau aminte.
Coran, 39:9 · fragment
Și a spus Profetul ﷺ: «Celui căruia Allah îi dorește binele îi dă înțelegerea religiei.» 19 Și Profetul ﷺ a spus:
«Profeții nu au lăsat moștenire nici dinar, nici dirham, ci au lăsat moștenire știința. Cel care o dobândește dobândește o parte îmbelșugată.» 20
Este cunoscut faptul că ceea ce au lăsat profeții moștenire este știința Legii. Cu toate acestea, nu negăm că și celelalte științe pot avea un folos, însă folosul lor poate avea două laturi. Dacă ajută la ascultarea de Allah și la sprijinirea religiei lui Allah, iar robii lui Allah trag folos din ele, ele sunt un bine și aduc folos. Unii învățați au menționat că învățarea meșteșugurilor este o obligație colectivă; aceasta este însă o chestiune care cere cercetare și asupra căreia există dezacord.
În orice caz, știința pentru care există laudă, atât pentru ea, cât și pentru cei care o caută, este înțelegerea Cărții lui Allah și a Sunnei Trimisului Său ﷺ. Celelalte cunoștințe, dacă sunt un mijloc către bine, sunt bune; dacă sunt un mijloc către rău, sunt rele; iar dacă nu sunt un mijloc nici către una, nici către cealaltă, sunt o pierdere de vreme și un lucru fără folos.
Știința are numeroase virtuți:
Una dintre ele este că Allah îi ridică pe oamenii științei atât în Viața de Apoi, cât și în această lume. În Viața de Apoi, Allah îi înalță în trepte potrivit chemării lor către Allah și faptelor pe care le-au împlinit. În această lume, Allah îi ridică între robii Săi potrivit celor împlinite de ei. Allah Preaînaltul spune:
﴿يَرْفَعِ ٱللَّهُ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ مِنكُمْ وَٱلَّذِينَ أُوتُوا۟ ٱلْعِلْمَ دَرَجَـٰتٍ﴾
Allah îi va ridica în trepte pe aceia dintre voi care cred și pe cei cărora li s-a dat știință.
Coran, 58:11 · fragment
O alta este că știința este moștenirea Profetului ﷺ, după cum a spus Profetul ﷺ:
«Profeții nu au lăsat moștenire nici dinar, nici dirham, ci au lăsat moștenire știința. Cel care o dobândește dobândește o parte îmbelșugată.» 21
O alta este că știința rămâne omului după moartea sa. Este confirmat în hadith că Profetul ﷺ a spus:
«Când robul moare, faptele sale se întrerup, în afară de trei: o milostenie cu folos neîntrerupt, o știință de care se folosesc oamenii sau un copil drept care se roagă pentru el.» 22
O alta este că Trimisul ﷺ nu a îndemnat pe nimeni să-și dorească o binefacere asemenea celei primite de altcineva decât în privința a două binefaceri:
1. Căutarea științei și punerea ei în practică.
2. Bogăția celui care își pune averea în slujba Islamului. De la ʿAbd Allāh ibn Masʿūd — fie ca Allah să fie mulțumit de el! — s-a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
«Nu există invidie [îngăduită] decât în două cazuri: un om căruia Allah i-a dat avere și pe care l-a făcut să o cheltuiască pentru adevăr și un om căruia Allah i-a dat înțelepciune, iar el judecă potrivit ei și îi învață pe alții.» 23
O alta este că știința este o lumină prin care robul vede cum să-L adore pe Domnul său și cum să se poarte cu ceilalți. Astfel, el înaintează în această privință cu știință și înțelegere limpede.
O alta este că învățatul este o lumină prin care oamenii se călăuzesc în treburile religiei și ale acestei lumi. Multor oameni le este cunoscută povestea bărbatului dintre fiii lui Israel care ucisese nouăzeci și nouă de oameni și care l-a întrebat pe un om devotat adorării dacă mai avea cale către căință. Acesta, socotind fapta prea gravă, a răspuns: «Nu.» Atunci, cel care întrebase l-a ucis și pe el și a împlinit astfel o sută. Apoi s-a dus la un învățat și l-a întrebat. Acesta i-a spus că avea cale către căință și că nimic nu îl împiedica să se căiască. L-a îndrumat către un ținut ai cărui oameni erau drepți, ca să plece acolo. El a plecat, însă moartea l-a ajuns pe drum. Povestea este cunoscută. 24 Privește, așadar, deosebirea dintre învățat și cel neștiutor.
Odată lămurit acest lucru, trebuie să-i cunoaștem pe cei care sunt cu adevărat învățați. Ei sunt cei legați de Domnul lor, care îi educă pe oameni potrivit Legii Domnului lor. Astfel, ei trebuie deosebiți de cei care li se aseamănă fără să fie dintre ei: îi imită în înfățișare, aparență, cuvinte și fapte, dar nu sunt dintre ei în sfătuirea sinceră a oamenilor și în urmărirea adevărului. Tot ce are mai bun un asemenea om este amestecarea adevărului cu falsul și îmbrăcarea lui în expresii împodobite, pe care cel însetat le socotește apă, dar, când ajunge la ele, nu găsește nimic. Sunt, de fapt, inovații și rătăciri pe care unii oameni le socotesc știință și înțelegere a religiei, iar despre altceva, chipurile, nu ar vorbi decât un eretic sau un nebun.
Acesta este sensul cuvintelor autorului — fie ca Allah să aibă milă de el! Pare că el se referă la conducătorii inovației, care îi rătăcesc pe alții și îi învinuiesc pe oamenii Sunnah de lucruri de care aceștia sunt nevinovați, pentru a-i îndepărta pe oameni de învățătura lor. Aceasta este moștenirea celor care au întrecut măsura înaintea lor și i-au învinuit pe trimiși de minciună, după cum spune Allah Preaînaltul:
﴿كَذَٰلِكَ مَآ أَتَى ٱلَّذِينَ مِن قَبْلِهِم مِّن رَّسُولٍ إِلَّا قَالُوا۟ سَاحِرٌ أَوْ مَجْنُونٌ﴾
La fel, nu le-a venit celor dinaintea lor niciun trimis fără ca ei să spună: Un vrăjitor sau un nebun!
Coran, 51:52
Allah Preaînaltul spune:
﴿أَتَوَاصَوْا۟ بِهِۦ ۚ بَلْ هُمْ قَوْمٌ طَاغُونَ﴾
Oare și-au poruncit unii altora aceasta? Ba sunt un neam care întrece măsura.
Coran, 51:53
Notele originale
Relatat de al-Bukhārī, Cartea științei, capitolul despre cel căruia Allah îi dorește binele; și Muslim, Cartea daniei, capitolul despre interzicerea cerșitului.
Relatat de imamul Aḥmad, vol. 5, p. 196; Abū Dāwūd, Cartea științei, capitolul despre îndemnul de a căuta știința; at-Tirmidhī, Cartea științei, capitolul despre superioritatea înțelegerii religiei față de adorare; Ibn Mājah, Introducerea, capitolul despre meritul învățaților și îndemnul de a căuta știința; ad-Dārimī, Introducerea, capitolul despre meritul științei și al învățatului; al-Baghawī, Sharḥ as-Sunnah, vol. 1, p. 275, nr. 129; Ibn Ḥibbān, Ṣaḥīḥ, nr. 88; al-Haythamī, Mawārid aẓ-Ẓamʾān, vol. 1, p. 177, nr. 80; și al-Bukhārī, At-Tārīkh al-Kabīr, vol. 8, p. 337. Al-Ḥāfiẓ a spus în Al-Fatḥ, vol. 1, p. 160: «Are relatări de sprijin prin care se întărește.»
Citat mai sus, la relatarea despre moștenirea profeților.
Relatat de Muslim, Cartea testamentului, capitolul despre răsplata care îi ajunge omului după moarte.
Relatat de al-Bukhārī, Cartea științei, capitolul despre dorința de a avea știință și înțelepciune asemenea altuia; și Muslim, Cartea rugăciunii călătorilor din Cartea rugăciunii, capitolul despre cel care se roagă recitând Coranul și îl predă.
Textul povestirii: de la Abū Saʿīd Saʿd ibn Mālik ibn Sinān al-Khudrī — fie ca Allah să fie mulțumit de el! — s-a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Între cei de dinaintea voastră era un om care ucisese nouăzeci și nouă de oameni. A întrebat cine este cel mai învățat om de pe pământ și a fost îndrumat către un călugăr. S-a dus la el și i-a spus că ucisese nouăzeci și nouă de oameni; mai avea oare cale către căință? Acesta a răspuns: Nu. Atunci l-a ucis și a împlinit cu el o sută. Apoi a întrebat cine este cel mai învățat om de pe pământ și a fost îndrumat către un om învățat. I-a spus că ucisese o sută de oameni; mai avea oare cale către căință? Acesta a răspuns: Da. Cine te-ar putea împiedica să te căiești? Pleacă în cutare ținut, căci acolo sunt oameni care Îl adoră pe Allah Preaînaltul. Adoră-L pe Allah împreună cu ei și nu te întoarce în ținutul tău, căci este un ținut rău. Omul a plecat, iar la jumătatea drumului l-a ajuns moartea. Îngerii milei și îngerii pedepsei s-au contrazis în privința lui. Îngerii milei au spus: A venit căindu-se, îndreptându-și inima către Allah Preaînaltul. Îngerii pedepsei au spus: Nu a făcut niciodată vreun bine. Atunci a venit la ei un înger cu înfățișare de om, pe care l-au luat drept judecător între ei. El a spus: Măsurați distanța dintre cele două ținuturi; de care dintre ele este mai aproape, aceluia îi aparține. Au măsurat și l-au găsit mai aproape de ținutul către care pornise, iar îngerii milei i-au luat sufletul.» Într-o versiune din colecția autentică: «Era mai aproape cu o palmă de satul oamenilor drepți și a fost socotit dintre ei.» Într-o altă versiune din colecția autentică: «Allah Preaînaltul i-a poruncit acestui ținut să se îndepărteze, iar celuilalt să se apropie.» Apoi a spus: «Măsurați distanța dintre ele.» L-au găsit mai aproape cu o palmă de acesta și i s-a iertat. Într-o altă versiune: «Și-a îndreptat pieptul către el.» Relatat de al-Bukhārī, Cartea profeților, capitolul despre cele relatate cu privire la fiii lui Israel; și Muslim, Cartea căinței, capitolul despre primirea căinței ucigașului, nr. 46–48, vol. 4, p. 2118. Pentru mai mult folos, a se vedea explicația șeicului nostru la acest hadith în Sharḥ Riyāḍ aṣ-Ṣāliḥīn, vol. 1, Cartea căinței, hadithul nr. 21.