Cele șase principii

Unirea se desăvârșește prin ascultarea și supunerea față de cel care ajunge la conducerea noastră, chiar dacă ar fi un rob abisinian. Allah a lămurit aceasta în chip răspândit și îndeajuns, prin felurite explicații, atât prin Legea Sa, cât și prin ceea ce a rânduit să se întâmple. Apoi, acest principiu a ajuns necunoscut celor mai mulți dintre cei care pretind că au știință; cum să mai fie pus în practică?

Comentariul

Autorul — fie ca Allah Preaînaltul să aibă milă de el! — a menționat că unirea se desăvârșește prin ascultarea și supunerea față de conducători: împlinirea celor poruncite de ei și lăsarea celor interzise de ei, chiar dacă cel ajuns la conducerea noastră ar fi un rob abisinian.

Spusele sale: «Allah a lămurit aceasta în chip răspândit și îndeajuns…»

În ceea ce privește lămurirea prin Legea Sa, ea se află în Cartea lui Allah Preaînaltul și în Sunnah Trimisului Său ﷺ. Printre lămuririle din Cartea lui Allah Preaînaltul se numără spusele Preaînaltului:

O, voi cei care credeți! Ascultați de Allah, ascultați de Trimis și de cei dintre voi care dețin autoritatea.

Și spune:

Ascultați de Allah și de Trimisul Său și nu vă certați, căci veți slăbi și vă veți pierde puterea. Fiți răbdători, căci Allah este cu cei răbdători.

Și spune:

Țineți-vă cu toții strâns de frânghia lui Allah și nu vă dezbinați.

Printre lămuririle din Sunnah Trimisului lui Allah ﷺ se află relatarea confirmată în cele două colecții autentice de la ʿUbādah ibn aṣ-Ṣāmit — fie ca Allah să fie mulțumit de el! El a spus: «I-am făgăduit Trimisului lui Allah ﷺ să ascultăm și să ne supunem când ne este pe plac și când ne este greu, în strâmtorare și în belșug, chiar dacă alții sunt favorizați în detrimentul nostru, și să nu le contestăm conducerea celor care o dețin.» El a spus: «Doar dacă vedeți o necredință vădită pentru care aveți o dovadă de la Allah.» ¹³ Și el ﷺ a spus: «Cel care vede la conducătorul său ceva [neplăcut] să aibă răbdare. Căci cel care se desparte de comunitate fie și cu o palmă și moare în acea stare moare de o moarte a epocii ignoranței.» ¹⁴ Și a spus ﷺ: «Cel care își retrage mâna din ascultare Îl va întâlni pe Allah în Ziua Învierii fără să aibă vreun argument în apărarea sa.» ¹⁵ Și a spus: «Ascultați și supuneți-vă, chiar dacă ar fi pus să vă conducă un rob abisinian.» ¹⁶ Și el ﷺ a spus: «Musulmanul are datoria să asculte și să se supună în cele care îi plac și în cele care nu îi plac, afară de cazul când i se poruncește un păcat. Dacă i se poruncește un păcat, nu există nici ascultare, nici supunere.» ¹⁷ Relatat în ambele colecții autentice. ʿAbd Allāh ibn ʿAmr — fie ca Allah să fie mulțumit de amândoi! — a spus: «Eram cu Profetul ﷺ într-o călătorie și am poposit într-un loc. Vestitorul Trimisului lui Allah ﷺ a chemat: Rugăciunea în adunare! Ne-am strâns lângă Trimisul lui Allah ﷺ, iar el a spus: Nu a fost niciun profet trimis de Allah fără să fi avut datoria să-i arate comunității sale binele pe care îl cunoștea pentru ea și să o avertizeze de răul pe care îl cunoștea pentru ea. Această comunitate a voastră și-a avut liniștea la începuturile ei, iar cei de la sfârșitul ei vor fi loviți de încercări și de lucruri pe care le veți dezaproba. Vor veni încercări care le vor face pe cele dinainte să pară mai ușoare. Va veni o încercare, iar credinciosul va spune: Aceasta mă va nimici! Apoi va veni o altă încercare și el va spune: Aceasta, aceasta! Cel care dorește să fie îndepărtat de Foc și să intre în Paradis să fie, atunci când îi vine moartea, credincios în Allah și în Ziua de Apoi și să se poarte cu oamenii așa cum dorește să se poarte ei cu el. Cel care îi făgăduiește credință unui conducător, dându-i strângerea mâinii sale și sinceritatea inimii sale, să i se supună cât poate. Dacă vine altul să-i conteste conducerea, loviți grumazul celui de-al doilea.» ¹⁸ Relatat de Muslim.

Cât privește lămurirea prin ceea ce Allah a rânduit să se întâmple, este cunoscută starea comunității islamice pe când se ținea strâns de religia sa, era unită în jurul ei, își respecta conducătorii și îi urma în cele drepte. Ea avea întâietate și biruință pe pământ, după cum spune Preaînaltul:

Allah le-a făgăduit acelora dintre voi care cred și săvârșesc fapte bune că îi va face stăpânitori pe pământ, așa cum i-a făcut pe cei dinaintea lor; că le va întări religia pe care a ales-o pentru ei și că, după teama lor, le va da siguranță. Ei Mă vor adora fără să-Mi asocieze nimic.

Și spune Preaînaltul:

Allah îl va ajuta, cu siguranță, pe acela care Îl ajută pe El. Allah este Puternic, Atotputernic. Aceștia sunt cei care, dacă le dăm putere pe pământ, împlinesc rugăciunea, dau dania, poruncesc ceea ce este drept și opresc ceea ce este rău. La Allah este sfârșitul tuturor lucrurilor.

Când însă comunitatea islamică a introdus ceea ce a introdus, oamenii și-au dezbinat religia, s-au răzvrătit împotriva conducătorilor lor, s-au ridicat împotriva lor și au devenit grupări, dușmanii lor au încetat să se mai teamă de ei. S-au certat, au slăbit și și-au pierdut puterea. Popoarele s-au chemat unele pe altele împotriva lor, iar ei au ajuns asemenea spumei purtate de șuvoi.

Acest principiu a ajuns necunoscut celor mai mulți dintre cei care pretind că au știință și zel pentru religia lui Allah. Nu a mai fost pus în practică, iar fiecare dintre supuși s-a socotit pe sine conducător sau asemenea unui conducător care se opune celui aflat la putere. Noi toți, conducători și supuși, avem obligația să împlinim ceea ce Allah ne-a poruncit: să ne iubim, să ne ajutăm în bine și evlavie și să ne unim pentru cele de folos, ca să fim dintre cei izbânditori. Trebuie să ne unim în jurul adevărului, să ne ajutăm în împlinirea lui, să fim sinceri în toate faptele noastre și să urmărim un singur țel: îndreptarea acestei comunități în cele religioase și în cele lumești, atât cât este cu putință. Aceasta nu va fi posibilă până când nu ne unim cuvântul și nu lăsăm disputele dintre noi și împotrivirile care nu împlinesc niciun țel, ba pot zădărnici un scop și nimici un bine existent.

Când cuvântul se dezbină și supușii se răzvrătesc, își fac loc patimile și ranchiuna. Fiecare caută să-și impună cuvântul, chiar dacă se vădește că adevărul și dreptatea sunt de partea opusă. Astfel ieșim de sub îndrumările lui Allah Preaînaltul, Care spune:

O, voi cei care credeți! Temeți-vă de Allah așa cum se cuvine să vă temeți de El și nu muriți decât ca musulmani. Țineți-vă cu toții strâns de frânghia lui Allah și nu vă dezbinați. Amintiți-vă de binefacerea lui Allah asupra voastră, când erați dușmani, iar El v-a unit inimile și, prin binefacerea Lui, ați devenit frați. Erați pe marginea unei prăpăstii de Foc, iar El v-a salvat din ea. Astfel vă lămurește Allah semnele Sale, pentru ca voi să fiți călăuziți.

Dacă fiecare își cunoaște drepturile și îndatoririle și le împlinește cu înțelepciune, atunci atât treburile generale, cât și cele particulare se desfășoară în cea mai bună și mai deplină rânduială.