Cele șase principii

Lămurirea făcută de Allah Preaslăvitul cu privire la apropiații Săi și deosebirea dintre ei și cei care li se aseamănă dintre dușmanii lui Allah, ipocriții și nelegiuiții. În această privință este de ajuns un verset din sura Āl ʿImrān: «Spune: Dacă Îl iubiți pe Allah, urmați-mă, iar Allah vă va iubi.» (Āl ʿImrān 3:31). Și un verset din sura Al-Māʾidah: «O, voi cei care credeți! Dacă vreunul dintre voi se leapădă de religia sa, Allah va aduce un neam pe care îl iubește și care Îl iubește.» (Al-Māʾidah 5:54). Și un verset din sura Yūnus: «Apropiații lui Allah nu vor avea nicio teamă și nu se vor întrista: cei care au crezut și au fost evlavioși.» (Yūnus 10:62⁠–⁠63). Apoi s-a ajuns, pentru cei mai mulți dintre cei care pretind că au știință, că îi călăuzesc pe oameni și că păzesc Legea, la ideea că apropiații lui Allah trebuie să renunțe la urmarea trimișilor: cel care îi urmează nu ar fi dintre ei. Ar trebui să renunțe la jihad: cel care luptă nu ar fi dintre ei. Ar trebui să renunțe la credință și evlavie: cel care le păzește nu ar fi dintre ei. O, Domnul nostru, Îți cerem iertare și ocrotire, căci Tu auzi rugile!

Comentariul

Apropiații lui Allah Preaînaltul sunt cei care cred în El, se tem de El și sunt statornici în religia Sa. Ei sunt cei pe care Allah Preaînaltul i-a descris prin spusele Sale:

Apropiații lui Allah nu vor avea nicio teamă și nu se vor întrista: cei care au crezut și au fost evlavioși.

Nu oricine pretinde că este un apropiat al lui Allah este astfel; altminteri, oricine ar pretinde-o. Cel care pretinde apropierea de Allah este cântărit după faptele sale: dacă faptele sale se bazează pe credință și evlavie, este un apropiat; dacă nu, nu este. Pretinzând apropierea de Allah, el se laudă pe sine, iar aceasta se împotrivește evlaviei față de Allah Atotputernicul și Mărețul, fiindcă Allah Preaînaltul spune:

Nu vă socotiți pe voi înșivă curați. El îl cunoaște mai bine pe cel evlavios.

Dacă pretinde că este dintre apropiații lui Allah, s-a lăudat pe sine. Astfel săvârșește o neascultare față de Allah și un lucru interzis de El, ceea ce se împotrivește evlaviei. Apropiații lui Allah nu se laudă pe ei înșiși printr-o asemenea mărturie, ci cred în Allah, se tem de El și Îl ascultă pe El, Preaslăvitul și Preaînaltul, în chipul cel mai deplin. Nu îi amăgesc și nu îi înșală pe oameni cu asemenea pretenții, ca să-i rătăcească de la calea lui Allah Preaînaltul. Dacă omul ar cerceta starea celor care se numesc uneori stăpâni, alteori apropiați ai lui Allah, i-ar găsi cât se poate de departe de această apropiere și de întâietate. Sfatul meu pentru frații mei musulmani este să nu se lase amăgiți de cel care pretinde apropierea de Allah, până când nu-i cântăresc starea potrivit descrierilor apropiaților lui Allah din textele revelate.

Șeicul — fie ca Allah Preaînaltul să aibă milă de el! — a arătat semnul iubirii lui Allah și al apropierii de El prin versetele pe care le-a citat:

Primul verset: spusele Preaînaltului din Āl ʿImrān:

Spune: Dacă Îl iubiți pe Allah, urmați-mă, iar Allah vă va iubi.

Acest verset este numit versetul încercării, adică al punerii la încercare. Unii oameni au pretins că Îl iubesc pe Allah Preaînaltul, iar Allah a coborât acest verset. Celui care pretinde că Îl iubește pe Allah Preaînaltul îi cercetăm faptele: dacă îl urmează pe Trimisul lui Allah ﷺ, spune adevărul; dacă nu, minte.

Al doilea verset: spusele Preaînaltului din Al-Māʾidah:

O, voi cei care credeți! Dacă vreunul dintre voi se leapădă de religia sa, Allah va aduce un neam pe care îl iubește și care Îl iubește.

în cele două versete. El i-a descris prin însușiri care sunt semnul iubirii și roadele ei:

Prima însușire: sunt smeriți față de credincioși. Nu îi războiesc, nu se așază împotriva lor și nu îi înfruntă cu dușmănie.

A doua însușire: sunt puternici față de necredincioși, adică au tărie asupra lor și îi biruiesc.

A treia însușire: luptă pe calea lui Allah, adică își dau silința în lupta împotriva dușmanilor lui Allah, pentru ca Cuvântul lui Allah să fie cel mai înalt.

A patra însușire: nu se tem, în cele privitoare la Allah, de mustrarea celui care mustră. Dacă cineva îi mustră pentru ceea ce au împlinit din religia lui Allah, nu se tem de mustrarea lui și aceasta nu îi împiedică să împlinească religia lui Allah Atotputernicul și Mărețul.

Al treilea verset: spusele Preaînaltului din Yūnus:

Apropiații lui Allah nu vor avea nicio teamă și nu se vor întrista: cei care au crezut și au fost evlavioși.

Allah Preaînaltul a arătat că apropiații Săi sunt cei care au aceste două însușiri: credința și evlavia. Credința este în inimă, iar evlavia se arată prin mădulare. Cel care pretinde apropierea de Allah fără să aibă aceste două însușiri minte.

Apoi, șeicul — fie ca Allah să aibă milă de el! — a arătat că lucrurile s-au întors pe dos la cei mai mulți dintre cei care pretind că au știință, că îi călăuzesc pe oameni și că păzesc Legea. Pentru ei, apropiatul lui Allah ar fi acela care nu urmează trimișii, nu luptă pe calea lui Allah, nu crede în El și nu se teme de El.

Este potrivit să redăm aici câteva dintre cele scrise de învățatul Islamului, Ibn Taymiyyah — fie ca Allah Preaînaltul să aibă milă de el! — în tratatul său Deosebirea dintre apropiații Celui Milostiv și apropiații Satanei. ²⁵ Vom reda din el ceea ce ne este cu putință.

El — fie ca Allah să aibă milă de el! — a spus: Allah Preaslăvitul și Preaînaltul a arătat în Cartea Sa și în Sunnah Trimisului Său ﷺ că, dintre oameni, unii sunt apropiații lui Allah, iar alții sunt apropiații Satanei. El i-a deosebit pe apropiații Celui Milostiv de apropiații Satanei, spunând Preaînaltul:

Apropiații lui Allah nu vor avea nicio teamă și nu se vor întrista: cei care au crezut și au fost evlavioși. Ei au vestea cea bună în viața acestei lumi și în Viața de Apoi. Nu există schimbare în cuvintele lui Allah. Aceasta este izbânda cea mare.

I-a menționat și pe apropiații Satanei, spunând Preaînaltul:

Când citești Coranul, caută ocrotire la Allah împotriva Satanei cel alungat. El nu are nicio putere asupra celor care cred și se încred în Domnul lor. Puterea sa este numai asupra celor care îl iau drept ocrotitor și asupra celor care Îi fac asociați lui Allah.

Prin urmare, trebuie făcută deosebirea între unii și alții, așa cum Allah și Trimisul Său i-au deosebit. Apropiații lui Allah sunt credincioșii evlavioși…

Ei sunt cei care cred în El și Îi sunt loiali: iubesc ceea ce iubește El, urăsc ceea ce urăște El, sunt mulțumiți de ceea ce Îl mulțumește pe El, sunt nemulțumiți de ceea ce Îl nemulțumește pe El, poruncesc ceea ce poruncește El, opresc ceea ce oprește El, le dau celor cărora El dorește să li se dea și nu le dau celor cărora El dorește să nu li se dea…

Nimeni nu este un apropiat al lui Allah fără să creadă în Trimis și în ceea ce a adus el și fără să-l urmeze în cele lăuntrice și în cele văzute. Cel care pretinde iubirea lui Allah și apropierea de El, fără să-l urmeze — adică pe Trimis —, nu este dintre apropiații lui Allah. Dimpotrivă, cel care i se împotrivește este dintre dușmanii lui Allah și apropiații Satanei. Preaînaltul spune:

Spune: Dacă Îl iubiți pe Allah, urmați-mă, iar Allah vă va iubi.

Oamenii au trepte diferite în apropierea de Allah Atotputernicul și Mărețul, potrivit treptelor lor în credință și evlavie. La fel, au trepte diferite în dușmănia față de Allah, potrivit treptelor lor în necredință și ipocrizie…

Apropiații lui Allah sunt de două categorii: cei care îi întrec pe ceilalți în bine, aduși aproape, și oamenii dreptei, care urmează calea măsurată. Allah i-a menționat în mai multe locuri din Cartea Sa cea măreață: la începutul și la sfârșitul surei Al-Wāqiʿah, în Al-Insān, Al-Muṭaffifīn și Fāṭir…

Paradisul are trepte foarte diferite între ele. Apropiații lui Allah, credincioșii evlavioși, se află în acele trepte potrivit credinței și evlaviei lor.

Cel care nu se apropie de Allah, nu săvârșește fapte bune și nu lasă faptele rele nu este dintre apropiații lui Allah. Nimănui nu îi este îngăduit să creadă că un asemenea om este un apropiat al lui Allah, mai ales când dovada sa este doar o dezvăluire a unor lucruri ascunse pe care a auzit-o de la el sau un anumit fel de putere de acțiune…

Nimeni nu poate deduce numai din aceasta că omul este un apropiat al lui Allah, chiar dacă nu cunoaște la el ceva care să anuleze această apropiere. Cu atât mai mult dacă știe despre el lucruri care se împotrivesc apropierii de Allah! De pildă, știe că nu socotește obligatorie urmarea Profetului ﷺ în cele lăuntrice și în cele văzute, ci crede că el este urmat numai în Legea exterioară, fără adevărul lăuntric, ori crede că apropiații lui Allah au o cale către Allah diferită de calea profeților — pacea fie asupra lor!…

Prin urmare, dacă cineva își arată pretenția de apropiere de Allah, dar nu împlinește obligațiile și nu se ferește de cele interzise, ba face lucruri care se împotrivesc acestora, nimănui nu îi este îngăduit să spună: Acesta este un apropiat al lui Allah…

Apropiații lui Allah nu au nimic aparte prin care să se deosebească de ceilalți în lucrurile îngăduite…

Nu este o condiție ca apropiatul lui Allah să fie ferit de greșeală, să nu se înșele și să nu greșească. Se poate ca unele cunoștințe ale Legii să îi fie necunoscute și ca unele chestiuni ale religiei să îi fie neclare…

Tocmai pentru că un apropiat al lui Allah poate greși, oamenilor nu le este obligatoriu să creadă tot ceea ce spune el, căci atunci ar fi profet…

Dimpotrivă, toate acestea trebuie cântărite potrivit celor aduse de Muḥammad ﷺ: dacă sunt în acord cu ele, sunt primite; dacă se împotrivesc, nu sunt primite; iar dacă nu se știe dacă sunt în acord sau împotrivă, se oprește judecata. În această privință, oamenii sunt de trei feluri: două extreme și o cale de mijloc. Unii, dacă socotesc pe cineva un apropiat al lui Allah, îl aprobă în tot ceea ce cred că inima sa i-a transmis de la Domnul său și îi încuviințează toate faptele. Alții, dacă îl văd spunând sau făcând ceva care nu este în acord cu Legea, îl exclud cu totul dintre apropiații lui Allah, chiar dacă este un învățat care a greșit în efortul său de interpretare. Cea mai bună cale este cea de mijloc: să nu fie socotit nici ferit de greșeală, nici păcătos atunci când a greșit în efortul său de interpretare. Nu este urmat în tot ce spune și nu este judecat drept necredincios sau nelegiuit pentru efortul său de interpretare. Oamenii au obligația să urmeze ceea ce Allah a trimis prin Trimisul Său…

Înaintașii și învățații comunității au căzut de acord că vorbele oricui pot fi primite sau lăsate, în afara Trimisului lui Allah ﷺ. Aceasta este una dintre deosebirile dintre profeți și ceilalți oameni. În privința profeților — binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lor! —, este obligatoriu să fie crezute toate cele pe care le transmit de la Allah Atotputernicul și Mărețul și să li se dea ascultare în cele pe care le poruncesc. Nu la fel stau lucrurile cu apropiații lui Allah: nu este obligatoriu să li se dea ascultare în toate poruncile și nici să fie crezute toate cele pe care le spun. Poruncile și spusele lor sunt cântărite potrivit Coranului și Sunnei. Ceea ce este în acord cu Coranul și Sunnah trebuie primit, iar ceea ce se împotrivește lor este respins, chiar dacă omul este dintre apropiații lui Allah, a depus efort de interpretare și este scuzat pentru ceea ce a spus, având răsplată pentru efortul său. Totuși, dacă s-a împotrivit Coranului și Sunnei, a greșit. Greșeala sa este dintre cele iertate, dacă el s-a temut de Allah atât cât a putut…

Ceea ce am spus — că apropiații lui Allah trebuie să se țină strâns de Coran și Sunnah, că niciunul dintre ei nu este ferit de greșeală astfel încât lui sau altcuiva să-i fie îngăduit să urmeze ceea ce îi vine în inimă fără să cântărească potrivit Coranului și Sunnei — este un lucru asupra căruia apropiații lui Allah Atotputernicul și Mărețul au căzut de acord. Cel care se împotrivește nu este dintre apropiații lui Allah Preaslăvitul pe care Allah a poruncit să-i urmăm, ci este fie un necredincios, fie un om cufundat în neștiință…

Mulți greșesc aici: socotesc pe cineva un apropiat al lui Allah și cred că trebuie primit tot ceea ce spune și că trebuie încuviințate toate spusele și faptele sale, chiar dacă se împotrivesc Coranului și Sunnei. Îl aprobă în aceasta și se împotrivesc celor cu care Allah l-a trimis pe Trimisul Său, pe care le-a impus tuturor oamenilor: să-l creadă în ceea ce a vestit și să-l asculte în ceea ce a poruncit. Allah l-a făcut criteriul de deosebire între apropiații și dușmanii Săi, între oamenii Paradisului și oamenii Focului, între cei fericiți și cei nefericiți. Cel care îl urmează este dintre apropiații evlavioși ai lui Allah, dintre oștenii Săi izbânditori și robii Săi drepți. Cel care nu îl urmează este dintre dușmanii lui Allah, cei pierduți și nelegiuiți. Împotrivirea față de Trimis și urmarea acelui om îl trag, la început, spre inovație și rătăcire, iar la sfârșit spre necredință și ipocrizie…

Vezi că mulți dintre aceștia își întemeiază credința că omul este un apropiat al lui Allah pe faptul că i s-a dezvăluit ceva ascuns sau că a făcut lucruri neobișnuite…

Nimic din acestea nu dovedește că acela este un apropiat al lui Allah. Apropiații lui Allah au căzut de acord că, dacă un om ar zbura prin aer sau ar merge pe apă, nu trebuie să ne lăsăm amăgiți de el înainte de a vedea dacă îl urmează pe Trimisul lui Allah ﷺ și dacă se conformează poruncilor și interdicțiilor sale…

Darurile neobișnuite acordate apropiaților lui Allah Preaînaltul sunt mai mărețe decât acestea. Cel căruia i se întâmplă asemenea lucruri neobișnuite poate fi un apropiat al lui Allah, dar poate fi și un dușman al lui Allah. Asemenea lucruri li se întâmplă multor necredincioși, politeiști, oameni ai Scripturii, ipocriți și oameni ai inovației și pot veni de la diavoli. Nu este îngăduit să credem că oricine are parte de asemenea lucruri este un apropiat al lui Allah. Apropiații lui Allah sunt cântăriți după însușirile, faptele și stările lor, arătate de Coran și Sunnah. Sunt recunoscuți prin lumina credinței și a Coranului, prin adevărurile lăuntrice ale credinței și prin rânduielile văzute ale Islamului…

Înaintașii comunității, învățații ei și toți apropiații lui Allah Preaînaltul au căzut de acord că profeții sunt mai buni decât apropiații lui Allah care nu sunt profeți. Allah i-a așezat pe robii Săi fericiți, asupra cărora Și-a revărsat binefacerea, în patru trepte, spunând Preaînaltul:

Cei care ascultă de Allah și de Trimis vor fi alături de cei asupra cărora Allah Și-a revărsat binefacerea: profeții, cei cu deplină sinceritate, martirii și cei drepți. Și ce buni tovarăși sunt aceștia!

…

Ei au parte de darurile neobișnuite prin care Allah îi cinstește pe apropiații Săi evlavioși. Darurile celor mai buni dintre apropiații lui Allah sunt o dovadă pentru religie sau răspund unei nevoi a musulmanilor, așa cum erau și minunile Profetului lor ﷺ. Darurile apropiaților lui Allah vin numai prin binecuvântarea urmării Trimisului lui Allah ﷺ și, în realitate, intră între minunile Trimisului ﷺ…

Trebuie știut că aceste daruri pot veni potrivit nevoii omului. Dacă are nevoie de ele din pricina slăbiciunii credinței sau a unei nevoi, primește ceea ce îi întărește credința și îi împlinește nevoia. Un altul poate fi mai deplin în apropierea de Allah, dar să nu aibă nevoie de aceasta; nu primește asemenea lucruri datorită treptei sale înalte și lipsei de nevoie, nu fiindcă apropierea sa ar fi mai mică. De aceea, asemenea lucruri au fost mai numeroase la urmașii companionilor decât la companioni. Alta este situația celor prin mâinile cărora se întâmplă lucruri neobișnuite pentru călăuzirea oamenilor și pentru nevoile lor: aceștia au o treaptă mai înaltă…

În privința lucrurilor neobișnuite, oamenii sunt de trei feluri:

O categorie neagă existența lor la alții decât profeții. Uneori o admite în general, dar neagă ceea ce i se povestește despre mulți oameni, fiindcă, în socotința sa, aceștia nu sunt dintre apropiații lui Allah.

Alții cred că oricine săvârșește un lucru neobișnuit este un apropiat al lui Allah. Ambele poziții sunt greșite…

De aceea, îi vezi pe cei din urmă pomenind ajutoare ale politeiștilor și ale oamenilor Scripturii, care îi sprijină în lupta împotriva musulmanilor, și spunând că acestea sunt dintre apropiații lui Allah. Ceilalți neagă că alături de ei s-ar afla cineva care are parte de lucruri neobișnuite. Părerea corectă este a treia: alături de ei sunt ajutoare de același fel ca ei, nu dintre apropiații lui Allah Atotputernicul și Mărețul.

Ceea ce am redat este îndeajuns, dacă Allah Preaînaltul voiește. Cel care dorește mai mult să se întoarcă la lucrarea originală. Allah este Cel care dă izbânda.