Cele șase principii

Consacrarea sinceră a religiei numai lui Allah Preaînaltul, Care nu are niciun asociat; lămurirea opusului ei, asocierea de parteneri lui Allah; și faptul că cea mai mare parte a Coranului lămurește acest principiu din numeroase perspective, prin cuvinte pe care le înțelege chiar și cel mai puțin priceput dintre oamenii de rând. Apoi, când peste cea mai mare parte a comunității a venit ceea ce a venit, Satana le-a înfățișat sinceritatea ca pe o desconsiderare a oamenilor drepți și o neîmplinire a drepturilor lor și le-a înfățișat asocierea de parteneri lui Allah ca pe o iubire a oamenilor drepți și o urmare a lor.

Comentariul

Sinceritatea față de Allah înseamnă ca omul, prin adorarea sa, să urmărească apropierea de Allah Preaînaltul și să ajungă în lăcașul cinstirii Sale. Robul trebuie să-I fie sincer lui Allah Preaînaltul în intenția sa, în iubirea sa, în preamărirea sa, atât în cele văzute, cât și în cele lăuntrice. Prin adorare, el nu urmărește decât Fața lui Allah Preaînaltul și ajungerea în lăcașul cinstirii Sale, după cum spune Preaînaltul:

Spune: Rugăciunea mea, jertfa mea, viața mea și moartea mea Îi aparțin lui Allah, Domnul lumilor. El nu are niciun asociat. Așa mi s-a poruncit, iar eu sunt primul dintre cei care I se supun.

Și spune Preaînaltul:

Întoarceți-vă la Domnul vostru și supuneți-vă Lui.

Și spune:

Dumnezeul vostru este un Dumnezeu Unic. Nu există altă divinitate în afară de El, Cel Milostiv, Îndurător.

Și spune:

Dumnezeul vostru este un Dumnezeu Unic, așadar supuneți-vă Lui.

Allah Preaînaltul i-a trimis pe toți trimișii cu aceasta, după cum spune:

Nu am trimis înaintea ta niciun trimis fără să-i revelăm: Nu există altă divinitate în afară de Mine, așadar adorați-Mă.

Allah a lămurit aceasta în Cartea Sa, după cum spune autorul, «din numeroase perspective, prin cuvinte pe care le înțelege chiar și cel mai puțin priceput dintre oamenii de rând». La fel a lămurit-o și Trimisul lui Allah ﷺ. El a venit cu înfăptuirea monoteismului, cu păstrarea sincerității lui și cu îndepărtarea oricărui lucru care l-ar întina. A închis orice cale care ar putea duce la știrbirea sau slăbirea acestui monoteism. Un om i-a spus Profetului ﷺ: «Ceea ce voiește Allah și ceea ce voiești tu.» Profetul ﷺ i-a răspuns: «M-ai făcut egal cu Allah? Spune, mai degrabă: Ceea ce voiește numai Allah.» ¹ Profetul ﷺ l-a mustrat pentru că alăturase voința sa voinței lui Allah Preaînaltul printr-o conjuncție care presupune egalitatea dintre ele. A socotit aceasta drept atribuirea unui egal lui Allah Atotputernicul și Mărețul. Tot în această privință, Profetul ﷺ a interzis jurământul pe altcineva decât Allah și l-a socotit asociere de parteneri lui Allah. El ﷺ a spus: «Cel care jură pe altcineva decât Allah a săvârșit necredință sau asociere.» ² Aceasta deoarece jurământul pe altcineva decât Allah înseamnă preamărirea celui pe care se jură prin ceva ce I se cuvine numai lui Allah Atotputernicul și Mărețul. Când a venit la el o delegație și oamenii au spus: «O, Trimis al lui Allah, cel mai bun dintre noi și fiul celui mai bun dintre noi, stăpânul nostru și fiul stăpânului nostru!», el a spus: «Oameni, spuneți-vă cuvintele și nu vă lăsați ademeniți de Satana. Eu sunt Muḥammad, robul lui Allah și Trimisul Său. Nu-mi place să mă ridicați deasupra rangului pe care mi l-a dat Allah Atotputernicul și Mărețul.» ³ Autorul — fie ca Allah să aibă milă de el! — a consacrat acestui subiect un capitol în Cartea monoteismului.

El l-a intitulat: «Cele transmise despre felul în care Cel Ales ﷺ a ocrotit hotarele monoteismului și a închis căile către asociere.»

Așa cum Allah Preaînaltul a lămurit sinceritatea și a făcut-o vădită, a lămurit și opusul ei, asocierea. Preaînaltul spune:

Allah nu iartă să I se facă asociați, dar iartă, cui voiește, ceea ce este mai prejos de aceasta.

Și spune Preaînaltul:

Adorați-L pe Allah și nu-I asociați nimic.

Și spune:

Am trimis în fiecare comunitate un trimis: Adorați-L pe Allah și feriți-vă de ṭāghūt.

Versetele despre aceasta sunt numeroase. Profetul ﷺ spune:

«Cel care Îl întâlnește pe Allah fără să-I fi asociat nimic va intra în Paradis, iar cel care Îl întâlnește făcându-I asociați va intra în Foc.» ⁴

Relatat de Muslim, din relatarea lui Jābir.

Asocierea este de două feluri:

Primul fel: asocierea majoră, care îl scoate pe om din religie. Ea cuprinde orice faptă numită asociere de către Legiuitor și care se împotrivește întru totul monoteismului. De pildă, omul îndreaptă un fel de adorare către altcineva decât Allah: se roagă altcuiva, aduce jertfe pentru altcineva, face legăminte pentru altcineva ori invocă pe altcineva decât Allah Preaînaltul. Astfel, el îl invocă pe cel aflat într-un mormânt sau pe cineva absent, cerând să-l scape de un lucru de care îl poate scăpa numai cineva prezent. Felurile asocierii sunt cunoscute din cele scrise de învățați.

Al doilea fel: asocierea minoră. Ea cuprinde orice faptă, prin cuvânt sau prin acțiune, pe care Legiuitorul a descris-o ca asociere, dar care nu se împotrivește întru totul monoteismului. Un exemplu este jurământul pe altcineva decât Allah. Cel care jură pe altcineva decât Allah, fără să creadă că acela are o măreție asemenea măreției lui Allah, săvârșește asociere minoră. Un alt exemplu este ostentația, care este primejdioasă. Despre ea, Profetul ﷺ a spus: «Lucrul de care mă tem cel mai mult pentru voi este asocierea minoră.» Fiind întrebat despre ea, a răspuns: «Ostentația.» ⁵ Ostentația poate ajunge până la asocierea majoră. Ibn al-Qayyim — fie ca Allah să aibă milă de el! — a dat ca exemplu de asociere minoră puțina ostentație. Aceasta arată că multă ostentație poate ajunge la asociere majoră. Unii învățați au considerat că spusele Preaînaltului:

Allah nu iartă să I se facă asociați

cuprind orice asociere, chiar și pe cea minoră. Prin urmare, este obligatoriu să ne ferim de orice fel de asociere, căci urmările ei sunt cumplite. Allah Preaînaltul spune:

Celui care Îi face asociați lui Allah, Allah i-a interzis Paradisul, iar sălașul său va fi Focul. Cei nedrepți nu vor avea ajutoare.

Dacă Paradisul îi este interzis celui care Îi face asociați lui Allah, înseamnă că va rămâne în Foc pentru totdeauna. Fără îndoială, acesta a pierdut Viața de Apoi, fiindcă va rămâne veșnic în Foc. A pierdut și această lume, deoarece dovada i-a fost adusă și avertizorul a venit la el, însă a rămas în pierdere și nu a dobândit niciun folos din această lume. Allah Preaînaltul spune:

Spune: Cei pierduți sunt aceia care s-au pierdut pe ei înșiși și familiile lor în Ziua Învierii. Aceasta este pierderea vădită!

S-a pierdut pe sine fiindcă nu a tras niciun folos de pe urma propriei persoane și a dus-o în Foc — și ce rău loc de sosire! Și-a pierdut familia: dacă membrii ei sunt credincioși, vor fi în Paradis și nu se va bucura de ei; iar dacă sunt în Foc, la fel, căci ori de câte ori intră în el o comunitate, o blestemă pe cealaltă.

Să știi că asocierea este foarte ascunsă. De ea s-a temut chiar prietenul apropiat al Celui Milostiv și îndrumătorul celor care se îndreaptă numai spre Allah, după cum Allah a relatat despre el:

Ține-mă departe, pe mine și pe fiii mei, de adorarea idolilor.

Cugetă la expresia «ține-mă departe»; nu a spus «împiedică-mă». «Ține-mă departe» înseamnă: așază-mă pe mine de o parte și adorarea idolilor de cealaltă. Aceasta exprimă mai mult decât «împiedică-mă», fiindcă, dacă omul este de o parte, iar idolii de cealaltă, el se află mai departe de ei. Ibn Abī Mulaykah a spus: «Am întâlnit treizeci dintre companionii Trimisului lui Allah ﷺ și fiecare se temea pentru sine de ipocrizie.» ⁶ Conducătorul credincioșilor, ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb — fie ca Allah să fie mulțumit de el! — i-a spus lui Ḥudhayfah ibn al-Yamān: «Te rog în numele lui Allah: m-a numit Trimisul lui Allah ﷺ printre ipocriții pe care ți i-a numit?», deși Trimisul ﷺ îi vestise Paradisul. Totuși, el se temea că aceasta se datora faptelor sale pe care Trimisul lui Allah ﷺ le văzuse în timpul vieții sale. Numai un ipocrit se socotește la adăpost de ipocrizie și numai un credincios se teme de ea. Robul trebuie să fie preocupat de sinceritate și să lupte cu sine pentru ea. Unul dintre înaintași a spus: «Nu m-am luptat cu mine însumi pentru nimic așa cum m-am luptat pentru sinceritate.» Așadar, problema asocierii este foarte gravă; nu este deloc ușoară. Însă Allah îi înlesnește robului sinceritatea atunci când acesta Îl are mereu pe Allah înaintea ochilor și urmărește prin fapta sa Fața lui Allah.