Datoria noastră față de companionii Profetului

În cele două Ṣaḥīḥ-uri se găsește un hadith al Profetului ﷺ prin care el previne comunitatea să nu îi insulte pe companioni și, în același timp, îi arată rangul lor. El ﷺ a spus:

„Nu îi insultați pe companionii mei! Pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu, dacă unul dintre voi ar cheltui aur cât muntele Uḥud, nu ar ajunge nici la un mudd — o mică măsură de hrană — dăruit de unul dintre ei, nici la jumătatea lui.”⁵

Dacă unul dintre companioni, Allah să fie mulțumit de ei, ar da milostenie un mudd de hrană unui sărman, iar tu ai aduce aur cât muntele Uḥud — lucru pe care niciunul dintre noi, oricât de mare i-ar fi averea, nu îl poate face: să aducă aur cât muntele Uḥud și să îl dea milostenie; ba poate că, dacă i-ar veni aur cât muntele Uḥud, ar fi ispitit de el, s-ar agăța de el și ar deveni zgârcit și avar —, totuși, presupunând că unul dintre noi ar avea aur cât muntele Uḥud și l-ar da milostenie, el nu ar ajunge la un mudd dăruit de unul dintre companioni. Luați aminte, așadar, și cunoașteți rangul și locul companionilor, Allah să fie mulțumit de ei și să îi mulțumească!

„Nu îi insultați pe companionii mei!” Acestea sunt cuvintele Profetului ﷺ, nu cuvintele unui om oarecare și nici ale vreunui învățat. Sunt cuvintele Trimisului ﷺ, care povățuiește comunitatea și o previne să nu se lege de vreunul dintre companioni ori să îl înjosească. Allah să fie mulțumit de ei! Totodată, el ne îndrumă să le cunoaștem rangul și locul.

Hadithurile sale ﷺ despre acest subiect sunt foarte multe. Prin ele, a arătat comunității locul companionilor, rangul și virtuțile lor. Atât de multe sunt hadithurile autentice ale Profetului ﷺ care îi laudă pe companioni, atât individual, cât și împreună, încât, atunci când unii învățați au vrut să le strângă virtuțile într-o carte, nu le-au putut cuprinde într-un singur volum. Au avut nevoie de volume și volume, de lucrări ample și ample!

Nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah! Cât de înalt este rangul lor, cât de măreață este poziția lor, cât de însemnat este locul lor și cât de mare este datoria musulmanilor față de ei! Allah să fie mulțumit de ei și să îi mulțumească!

Allah, Slăvitul, le-a poruncit oamenilor credinței să se roage pentru companioni și să ceară iertare pentru ei. Însă unii oameni au întors lucrurile pe dos și le-au răsturnat cu totul: au făcut tocmai contrariul a ceea ce li s-a cerut în Coran și a ceea ce li s-a cerut în Sunnah Profetului ﷺ. În loc să ceară iertare pentru ei, i-au insultat, iar în loc să îi laude, i-au atacat. De aceea, în Ṣaḥīḥ Muslim se relatează că ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, i-a spus lui ʿUrwah ibn al-Zubayr:

„O, fiu al surorii mele! Li s-a poruncit să ceară iertare pentru companionii Profetului ﷺ, dar ei i-au insultat.”⁶

Însă Allah Preaînaltul are o înțelepciune în aceasta. După cum a relatat Ibn al-Athīr în cartea sa Jāmiʿ al-uṣūl, de la Jābir ibn ʿAbd Allāh, Allah să fie mulțumit de el: „I s-a spus lui ʿĀʾishah: «Unii oameni îi vorbesc de rău pe companionii Profetului ﷺ, până și pe Abū Bakr și pe ʿUmar.» Ea a răspuns: «De ce vă mirați de aceasta? Faptele lor s-au întrerupt, iar Allah a vrut ca răsplata lor să nu se întrerupă.»”⁷

Cum se întâmplă aceasta? Știm cu siguranță din Sunnah că, atunci când cineva îi atacă altuia onoarea fără drept, se iau din faptele sale bune — adică din faptele bune ale celui care îl atacă — și i se dau celui atacat pe nedrept. Așa cum se arată în hadithul omului falit, pentru ca prin el să înțelegi ce se va întâmpla în Ziua Învierii cu cel care îi atacă pe companioni. Într-o zi, Profetul ﷺ le-a spus companionilor:

„Știți cine este omul falit?” Ei au răspuns: „O, Trimis al lui Allah, omul falit dintre noi este cel care nu are nici dirham, nici bunuri.” El a spus: „Omul falit din comunitatea mea este cel care va veni în Ziua Învierii cu rugăciune, post și zakāh, dar va veni după ce l-a insultat pe acesta, l-a calomniat pe acesta, a mâncat averea acestuia, a vărsat sângele acestuia și l-a lovit pe acesta. Atunci, unuia i se va da din faptele sale bune, iar altuia, din faptele sale bune. Dacă faptele sale bune se vor sfârși înainte să își achite datoriile, se va lua din păcatele lor și se vor pune asupra lui, apoi va fi aruncat în Foc.”⁸

Îi cerem lui Allah ocrotire și izbăvire! Aceasta este situația celui care îl insultă pe un musulman oarecare. Cum va fi, atunci, cu cel care îi insultă pe companionii Profetului celui Nobil ﷺ? Cât de mare este nenorocirea și cât de grea este năpasta acestui om! Când acest om care insultă va veni în Ziua Învierii, i se va lua din faptele bune și li se vor da nobililor companioni. Dacă faptele sale bune se vor sfârși, se va lua din păcatele celor pe care i-a atacat și se vor pune asupra lui, apoi va fi aruncat în Focul Gheenei. Nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah! Cât de mare este nenorocirea celui care îi atacă pe companioni și cât de grea este năpasta lui! Cât de greu lovit va fi când va veni falit în Ziua Învierii! Abū Bakr va lua din faptele sale bune, ʿUmar va lua din faptele sale bune, ʿUthmān va lua din faptele sale bune, soțiile Profetului — Allah să fie mulțumit de ele și să le mulțumească! — vor lua din faptele sale bune și la fel vor face ceilalți nobili companioni. Allah să fie mulțumit de ei!

Este uimitor că nici Mama credincioșilor, ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, nu a fost cruțată de atacurile lor, deși Allah a declarat-o nevinovată în Coran față de acuzațiile cu care au învinuit-o cei care au răspândit calomnia. Despre aceasta a pogorât versete în Sūrat al-Nūr, care vor fi recitate în locurile de rugăciune ale musulmanilor până în Ziua Învierii. Și totuși, încă se mai găsesc unii care o atacă. Ce va primi ʿĀʾishah în Ziua Învierii? O parte însemnată de fapte bune! Apoi, acest om care o atacă va veni falit în Ziua Învierii, fiindcă s-a îndeletnicit să îi denigreze și să îi blesteme pe companionii Profetului ﷺ. Unii oameni își petrec până și diminețile și serile atacându-i și blestemându-i pe companionii Trimisului lui Allah ﷺ — căutăm adăpost la Allah! Care va fi starea lor în Ziua Învierii, când Îl vor întâlni pe Allah, Slăvitul și Preaînaltul?

Unii dintre ei merg până acolo încât spun: „O, Allah, blestemă-i pe cei doi idoli ai Qurayshului, pe cei doi falși dumnezei ai lor, pe cei doi mincinoși ai lor și pe fiicele lor!” — referindu-se la Abū Bakr și ʿUmar.

Și aceasta deși Profetul ﷺ a spus despre credincios în general:

„Credinciosul nu este ponegritor, nici blestemător, nici nerușinat și nici vulgar.”²²

Mai mult, când i s-a spus Profetului ﷺ: „O, Trimis al lui Allah, roagă-te împotriva politeiștilor!”, el a răspuns:

„Eu nu am fost trimis ca blestemător.”²³

Apoi vin grupuri de oameni lăsați fără ajutor, aleg elita comunității și pe cei mai aleși dintre oamenii ei și îi blestemă! Căutăm adăpost la Allah de a fi lăsați fără ajutorul Său!