Datoria noastră față de companionii Profetului

Aceasta este starea lor. Dar care este starea celor care au venit după ei, adică a credincioșilor care i-au urmat în bine? Trebuie să luăm aminte aici, căci Allah, Slăvitul și Preaînaltul, a arătat calea pe care credinciosul trebuie să o urmeze față de emigranți și de ajutoare, după plecarea lor. Allah a spus:

„Cei care au venit după ei”

adică după emigranți și ajutoare:

„spun: «Doamne, iartă-ne pe noi și pe frații noștri care ne-au precedat în credință și nu pune în inimile noastre nicio dușmănie față de cei care cred! Doamne, Tu ești Blând și Îndurător!»”

Acest verset arată, așadar, calea pe care fiecare credincios trebuie să o urmeze față de companioni, Allah să fie mulțumit de ei.

Această datorie se rezumă la două lucruri. Ia bine aminte la ele, Allah să îți aducă folos prin ele!

Primul lucru: o inimă curată față de companioni. Inimile noastre să fie curate față de ei, fără dușmănie, ură ori ranchiună, fără aversiune și vrăjmășie. În ele să se afle numai iubire, bunătate, blândețe și afecțiune. Aceasta o înțelegem din cuvintele Sale:

„Și nu pune în inimile noastre nicio dușmănie față de cei care cred!”

Adică: fă inimile noastre curate față de cei care ne-au precedat în credință. Ei sunt frații noștri, ba chiar cei mai buni frați ai noștri, Allah să fie mulțumit de ei și să îi mulțumească! De aceea, El a spus:

„Cei care au venit după ei spun: «Doamne, iartă-ne pe noi și pe frații noștri care ne-au precedat în credință!»”

Ei sunt frații noștri. Pe lângă aceasta, au fost deosebiți printr-un mare privilegiu și cinstiți printr-o măreață onoare:

„Cei care ne-au precedat în credință.”

Iar în celălalt verset a spus:

„Cei dintâi înaintași dintre emigranți și ajutoare.”

Allah, Preaslăvitul, le-a dăruit această însușire aparte.

Noi ne aflăm acum în secolul al XIV-lea și între noi și ei sunt veacuri. Ei au fost alături de Profet ﷺ de când a fost trimis: l-au sprijinit, l-au cinstit, l-au ajutat și i-au fost alături umăr la umăr. Unde suntem noi față de ei?

Ne-au precedat în credință, ne-au precedat în sprijinirea religiei și ne-au precedat prin cinstea pe care Allah le-a dăruit-o de a fi companionii Profetului celui Nobil ﷺ. De aceea, când te rogi pentru companioni, amintește-ți întâietatea lor. Aceasta este o învățătură deosebită din acest verset măreț, în care El a spus:

„Doamne, iartă-ne pe noi și pe frații noștri care ne-au precedat în credință!”

Ei au un drept asupra ta prin această mare întâietate. Ca să le cunoști rangul, adu-ți aminte de întâietatea lor, pentru care Allah, Preaslăvitul, i-a lăudat și i-a preamărit:

„Cei care ne-au precedat în credință.”

Ceea ce vrem să arătăm este că prima însușire o constituie o inimă curată față de companioni. Aceasta o înțelegem din cuvintele:

„Și nu pune în inimile noastre nicio dușmănie față de cei care cred!”

A doua însușire: o limbă curată. Fără insultă, vorbire urâtă, blestem și denigrare, ci numai rugăciune pentru ei. Înțelegem aceasta din cuvintele Preaînaltului:

„Spun: «Doamne, iartă-ne pe noi și pe frații noștri care ne-au precedat!»”

Îi insultă ei pe cei care i-au precedat în credință? Îi ocărăsc? Îi atacă? Le pătează onoarea? Nicidecum! Aceasta nu este starea credincioșilor și nici felul lor de a fi. Așa cum a spus Allah:

„Cei care au venit după ei spun: «Doamne, iartă-ne pe noi și pe frații noștri care ne-au precedat în credință și nu pune în inimile noastre nicio dușmănie față de cei care cred! Doamne, Tu ești Blând și Îndurător!»”

Astfel, calea oamenilor credinței față de companioni, Allah să fie mulțumit de ei, se rezumă la două puncte:

• Prima: o inimă curată.
• A doua: o limbă curată.

Da, o inimă curată și o limbă curată față de nobilii companioni, Allah să fie mulțumit de ei și să îi mulțumească!