Datoria noastră față de companionii Profetului

Cum ar putea fi atacați aceia pe care Stăpânul lumilor i-a declarat integri în Cartea Sa cea limpede, în multe versete ale ei? Mai mult, El, Slăvitul și Preaînaltul, a vestit că este mulțumit de ei și că ei sunt mulțumiți de El. Allah Preaînaltul a spus:

„Cei dintâi înaintași dintre emigranți și ajutoare, precum și cei care i-au urmat în bine: Allah este mulțumit de ei, iar ei sunt mulțumiți de El.”

El, Slăvitul și Preaînaltul, a vestit că este mulțumit de ei. Oare Allah este mulțumit de cineva care nu este demn de încredere în transmiterea religiei? Oare El, Slăvitul și Preaînaltul, este mulțumit de cineva care ar trăda în transmiterea cuvintelor Trimisului celui Nobil ﷺ? Nicidecum, cu totul departe de adevăr ar fi aceasta! El este mulțumit de ei fiindcă sunt oameni integri și demni de încredere, înaintași aleși și fiindcă transmit religia Sa în chipul cel mai deplin și mai bun:

„Allah este mulțumit de ei, iar ei sunt mulțumiți de El.”

Și spune El, Slăvitul, în alt verset:

„Allah a fost mulțumit de credincioși când ți-au jurat credință sub copac.”

Ei erau cu mult mai mult de o mie la număr și de toți era mulțumit Allah. Profetul ﷺ a spus despre participanții la Badr:

„De unde să știi? Poate că Allah i-a privit pe participanții la Badr și a spus: «Faceți ceea ce voiți, căci v-am iertat!»”⁴

Aceasta este o mărturie de integritate după alta, o laudă după alta și o preamărire măreață, repetată în Coranul cel Nobil și în Sunnah Profetului ﷺ. Versetele și hadithurile care îi laudă pe companioni, Allah să fie mulțumit de ei, sunt aproape de nenumărat.

Mai mult, lauda companionilor nu a venit numai în Coran, ci lauda lor a precedat existența lor pe pământ. Ei au fost lăudați în Tora și în Evanghelie înainte să fi fost creați și înainte să fi existat. În ultimul verset din Sūrat al-Fatḥ, Allah spune despre companioni:

„Muḥammad este Trimisul lui Allah. Cei care sunt alături de el sunt aspri față de necredincioși și milostivi între ei. Îi vezi plecându-se și prosternându-se, căutând har și mulțumire de la Allah. Semnul lor se află pe chipurile lor, din urma prosternării.”

Domnul, Slăvitul și Preaînaltul, îi laudă pe companioni. Unde se află această asemănare și în care Carte? Preaînaltul spune:

„Aceasta este asemănarea lor în Tora. Iar asemănarea lor în Evanghelie este aceea a unei semănături care își scoate vlăstarul, îl întărește, iar el se îngroașă și se înalță drept pe tulpina sa, spre bucuria semănătorilor, pentru ca prin ei să îi mânie pe necredincioși. Allah le-a făgăduit acelora dintre ei care cred și săvârșesc fapte bune iertare și o răsplată măreață.”

Aceasta este o laudă frumoasă adusă nobililor companioni, Allah să fie mulțumit de ei, pomenită în Tora și pomenită în Evanghelie. Acest verset nobil îți arată, frate musulman, că Domnul cel Măreț i-a lăudat pe companioni, i-a înfățișat drept curați și le-a mărturisit integritatea în Tora, în Evanghelie și în Coran. O laudă măreață, o preamărire deosebită și o mărturie înaltă de curăție pentru acești înaintași aleși și integri! I-a lăudat înainte să existe și i-a preamărit înainte să fie creați, când a pogorât Cartea Sa, Tora, asupra lui Mūsā, pacea fie asupra lui, și când a pogorât Cartea Sa, Evanghelia, asupra lui ʿĪsā, pacea fie asupra lui. Apoi i-a lăudat pe când se aflau pe fața pământului, în Cartea Sa, Coranul cel Nobil, pe care l-a pogorât asupra lui Muḥammad ﷺ.

Citim și o altă laudă a companionilor venită de la Stăpânul lumilor, în Sūrat al-Ḥashr, unde El, Slăvitul și Preaînaltul, spune:

„Pentru emigranții săraci, care au fost alungați din casele și averile lor, căutând har și mulțumire de la Allah și sprijinindu-L pe Allah și pe Trimisul Său. Aceștia sunt cei sinceri.”

Allah, Slăvitul, i-a descris prin cuvintele:

„Aceștia sunt cei sinceri.”

Apoi a spus despre ajutoare:

„Cei care s-au așezat în cetate și în credință înaintea lor îi iubesc pe cei care au emigrat către ei.”

Adică îi iubesc pe emigranți:

„Și nu găsesc în piepturile lor nicio dorință pentru ceea ce li s-a dat acestora. Îi pun înaintea lor înșiși, chiar dacă ei sunt în nevoie. Cei care sunt feriți de zgârcenia propriului suflet, aceia sunt cei izbânditori.”

Aceasta este o laudă a emigranților și a ajutoarelor. După cum se știe, companionii se împart în două categorii: emigranți și ajutoare.

Emigranții sunt oamenii din Makkah care și-au părăsit averile și casele și au emigrat pentru Allah:

„Căutând har și mulțumire de la Allah și sprijinindu-L pe Allah și pe Trimisul Său.”

Au lăsat totul în urmă și au venit la Madīnah ca să Îl sprijine pe Allah și pe Trimisul Său. Allah a spus despre ei:

„Aceștia sunt cei sinceri.”

Adică sunt sinceri în credința lor, în însoțirea Profetului, în ascultarea lor și în urmarea religiei lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul. Allah Preaînaltul a spus:

„Între credincioși sunt bărbați care au fost sinceri în legământul făcut cu Allah. Unii dintre ei și-au împlinit sorocul, iar alții așteaptă, fără să fi schimbat nimic.”

Aceștia sunt companionii, Allah să fie mulțumit de ei. Domnul, Slăvitul și Preaînaltul, le aduce această laudă binecuvântată și frumoasă.

După cum Allah Preaînaltul i-a lăudat pe emigranți, tot astfel i-a lăudat și pe ajutoare, spunând:

„Cei care s-au așezat în cetate.”

Prin cetate se înțelege Madīnah. Ajutoarele se așezaseră în Madīnah înaintea emigranților. Dar ce au făcut ajutoarele când emigranții au venit la ele? Și-au împărțit avuțiile cu ei: fiecare dintre ajutoare îi dădea emigrantului jumătate din casa sa și jumătate din averea sa. Aceasta este dăruirea prin care Allah i-a lăudat:

„Îi pun înaintea lor înșiși, chiar dacă ei sunt în nevoie.”

Ajutoarele și emigranții s-au unit pentru a sprijini religia lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul. Toți sunt sprijinitori ai religiei lui Allah și toți îi sunt ajutoare:

„Fără să fi schimbat nimic.”