Datoria noastră față de companionii Profetului

Se ridică următoarea întrebare: **de ce datoria noastră față de companioni este o parte din datoria noastră față de religie?**

Spun: companionii, Allah să fie mulțumit de ei, sunt cei care au purtat și au transmis această religie comunității. Allah Preaînaltul i-a cinstit prin faptul că au auzit religia Sa de la Trimisul lui Allah ﷺ. I-a cinstit și cu binecuvântarea de a-i vedea chipul, de a-l privi ﷺ și de a-i auzi hadithurile fără mijlocitor. L-au văzut, i-au auzit cuvintele, le-au păstrat, le-au înțeles și le-au transmis comunității Islamului.

Există oare vreun hadith al Profetului ﷺ, despre cuvintele ori faptele sale, care să fi ajuns la noi pe altă cale decât prin companioni?

Când deschizi cărțile Sunnei, Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, Ṣaḥīḥ Muslim, culegerile de tip Sunan, Musnad ori Jāmiʿ și părțile de hadith, găsești un lanț de transmitere care începe cu autorul: cutare ne-a relatat de la cutare, de la cutare, până când ajunge la un companion, iar companionul relatează de la Profet ﷺ. În toate hadithurile autentice și dovedite de la Trimisul lui Allah ﷺ, drumul nostru către nobilul Profet ﷺ trece printr-un companion de seamă.

Integritatea companionilor

Companionii, Allah să fie mulțumit de ei, sunt cu toții integri. Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, le-a mărturisit integritatea și demnitatea de încredere în Cartea Sa, iar Profetul Său, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, le-a mărturisit demnitatea de încredere. De aceea, în hadithurile relatate de la Profet ﷺ, imamii înaintașilor și învățații Sunnei cercetează integritatea transmițătorilor și rangul lor, dacă sunt de încredere ori slabi. Ei cercetează starea fiecărui transmițător din lanț: este de încredere sau slab? Este integru sau nu? Dar, când lanțul ajunge la un companion, nu mai cercetează această chestiune, deoarece companionii sunt integri și demni de încredere.

De aceea, dacă cercetezi lucrările despre neajunsurile relatărilor și cărțile despre transmițători, începând cu generația urmașilor companionilor, vei găsi că se vorbește despre starea fiecăruia. Se spune: cutare este de încredere, cutare este statornic în transmitere, cutare este un bun păstrător al relatărilor, cutare este slab și așa mai departe. Dar numai despre companioni nu se discută dacă sunt sau nu integri ori dacă sunt sau nu de încredere.

Motivul este că integritatea tuturor le-a fost mărturisită de Domnul lumilor, Cel Slăvit și Preaînalt, și de Trimisul Său ﷺ, în numeroase versete din Coran și în multe hadithuri ale nobilului Trimis, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui.

Companionii au transmis această religie

Companionii, Allah să fie mulțumit de ei, sunt transmițătorii acestei religii. Au auzit-o de la Trimisul lui Allah ﷺ, au păstrat-o așa cum au auzit-o și au transmis-o comunității cu toată cinstea, încrederea și probitatea. Prin purtarea sa, fiecare dintre ei spune: „Aceasta este ceea ce am auzit de la Trimisul lui Allah ﷺ, iar noi vă transmitem întocmai ceea ce am auzit, pe deplin și fără lipsă.”

Acești companioni sunt cei care au avut parte din belșug de ruga Profetului ﷺ, atunci când a spus:

„Allah să îi lumineze chipul celui care aude de la noi un hadith, îl păstrează și apoi îl transmite!”²

Cunoașteți oare pe cineva din această comunitate care să fi dobândit această măreață rugă așa cum au dobândit-o companionii? Allah să fie mulțumit de ei și să îi mulțumească! Ei au păstrat religia și hadithurile nobilului Trimis, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, și le-au transmis comunității curate, limpezi, întregi și depline, cu toată cinstea și încrederea, cu cea mai mare precizie și grijă. Așa au fost ei, Allah să fie mulțumit de ei.

Se aflau alături de Profet, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, se îngrijeau să participe la adunările sale și se întreceau să fie de față, să îi audă hadithurile, să le păstreze, să le cuprindă cu inimile lor și să le transmită comunității Islamului.

A vorbi despre companioni înseamnă a vorbi despre religie

Dacă acesta este rangul înalt și poziția nobilă a companionilor, oare a vorbi despre ei nu înseamnă a vorbi despre religie, ai cărei transmițători și purtători către comunitate sunt? În transmiterea fiecărui hadith al Profetului ﷺ către noi se află un companion. Prin urmare, a vorbi despre ei ține de a vorbi despre această religie.

Atacarea companionilor înseamnă atacarea religiei

În schimb, atacarea lor înseamnă atacarea religiei înseși. După cum au spus învățații: „Atacarea transmițătorului înseamnă atacarea celor transmise.” Dacă cei care ne-au transmis religia, companionii, sunt atacați și dacă se pune la îndoială integritatea, demnitatea lor de încredere și cinstea lor, în ce stare ar ajunge religia transmisă de ei? Religia însăși ar fi pusă la îndoială. De aceea, marele imam și remarcabilul păstrător al hadithurilor Abū Zurʿah al-Rāzī, Allah să aibă milă de el, a spus:

„Dacă vezi un om care îl denigrează pe vreunul dintre companionii Profetului ﷺ, să știi că este un eretic. Pentru noi, Trimisul ﷺ este adevărat, iar Coranul este adevărat. Cei care ne-au transmis Coranul și relatările sunt companionii Trimisului lui Allah ﷺ. Acești oameni vor să îi discrediteze pe martorii noștri, pentru a lipsi de autoritate Cartea și Sunna. Mai degrabă ei sunt cei a căror credibilitate trebuie contestată; ei sunt eretici.”³

Dacă acești companioni nu ar fi demni de încredere și nici integri, unde ar fi religia prin care Îl adorăm pe Allah?

Unii dintre oamenii aflați în rătăcire îi denigrează pe toți companionii, în afara unui număr mic, pe care îi poți număra pe degete. Li se spune: dacă lucrurile ar sta astfel, unde ar mai fi religia? Cum ar fi cunoscută religia lui Allah? Cum ar fi adorat Allah? Cum I s-ar face rugăciunea și prosternarea? Cum ar fi împlinite obligațiile Sale? Cum s-ar face pelerinajul la Casa Sa? Cum ar fi ascultat și cum ar fi evitate cele oprite de El, dacă sunt atacați cei care au transmis și au purtat religia, companionii nobilului Profet, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui?

De aceea, trebuie să înțelegem că atacarea transmițătorilor religiei — adică a companionilor — înseamnă atacarea religiei înseși. Să înțelegem pe deplin că datoria noastră față de companioni face parte din datoria noastră față de religia noastră, deoarece ei sunt cei care au transmis-o. Dacă sunt atacați ei, este atacată religia.