Datoria noastră față de companionii Profetului

S-a transmis în mod autentic de la Profetul ﷺ un hadith relatat de mai mulți companioni. Printre ei este ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el, care spune că Profetul ﷺ a zis:

„Abū Bakr și ʿUmar sunt cei doi fruntași ai bărbaților maturi dintre locuitorii Paradisului, dintre cei dintâi și dintre cei de pe urmă, în afară de profeți și trimiși.”⁹

De aceea, cei mai aleși oameni din Paradis, după profeți și trimiși, sunt Abū Bakr și ʿUmar, Allah să fie mulțumit de amândoi. Ei sunt cei mai aleși oameni după profeți.

În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī se relatează de la Ibn ʿUmar, Allah să fie mulțumit de amândoi, că a spus:

„În vremea Profetului ﷺ, îi socoteam pe oameni după meritul lor și îl socoteam cel mai bun pe Abū Bakr, apoi pe ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, apoi pe ʿUthmān ibn ʿAffān, Allah să fie mulțumit de ei.”¹⁰

Într-o completare a relatării, consemnată în alte surse, se spune:

„Aceasta ajungea la Profet ﷺ, iar el nu o dezaproba.”¹¹

Mai mult, în Ṣaḥīḥ al-Bukhārī se relatează de la Muḥammad ibn al-Ḥanafiyyah: „L-am întrebat pe tatăl meu, ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el: «Care om este cel mai bun după Trimisul lui Allah ﷺ?» A răspuns: «Abū Bakr.» Am întrebat: «Apoi cine?» A răspuns: «Apoi ʿUmar.» M-am temut că va spune ʿUthmān, așa că am zis: «Apoi tu?» El a răspuns: «Eu nu sunt decât un om dintre musulmani.»”¹² Acesta este ʿAlī, Allah să fie mulțumit de el!

De la ʿAlī, Allah să fie mulțumit de el, s-a relatat și că a spus, după cum se găsește în al-Sunnah al lui Ibn Abī ʿĀṣim:

„Să nu aud despre cineva că mă socotește mai presus de Abū Bakr și de ʿUmar, căci îi voi aplica pedeapsa calomniatorului.”¹³

Acestea sunt cuvintele conducătorului credincioșilor, califul drept călăuzit ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el.

Trebuie, așadar, să știm că între datoriile noastre față de companioni se numără cunoașterea deosebirilor lor de merit și a ordinii rangurilor lor, ca să îi dăm fiecăruia dreptul cuvenit. Oare nu a spus Allah în Coran:

„Nu sunt deopotrivă aceia dintre voi care au cheltuit și au luptat înainte de biruință. Aceia au o treaptă mai înaltă decât cei care au cheltuit și au luptat după aceea. Însă tuturor le-a făgăduit Allah răsplata cea frumoasă. Allah știe bine ceea ce faceți.”

„Răsplata cea frumoasă” înseamnă Paradisul, iar biruința este cucerirea cetății Makkah. S-a spus și că prin ea se înțelege pacea de la al-Ḥudaybiyah. Cei care i-au jurat credință Profetului ﷺ sub copac, în ziua păcii de la al-Ḥudaybiyah, nu sunt deopotrivă în credință, în rang și în merit cu acei companioni care au îmbrățișat Islamul după biruință și au luptat. Între aceștia și aceia există o deosebire. Totuși, toți sunt companioni, toți sunt oameni ai credinței și toți sunt în Paradis.

Companionii au, așadar, ranguri diferite. Cei mai aleși dintre companioni sunt cei care au jurat credință sub copac. Mai aleși decât aceștia sunt cei care au participat la Badr. Mai aleși decât toți aceștia sunt cei zece cărora li s-a vestit Paradisul. Pentru aceștia zece, Profetul ﷺ a mărturisit într-o singură adunare că sunt în Paradis. El ﷺ a arătat limpede, în aceeași adunare, că ei sunt în Grădina veșniciei. Așa cum se arată în hadithul relatat de al-Tirmidhī, imamul Aḥmad și alții de la ʿAbd al-Raḥmān ibn ʿAwf, Allah să fie mulțumit de el, care spune: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

«Abū Bakr este în Paradis, ʿUmar este în Paradis, ʿUthmān este în Paradis, ʿAlī este în Paradis, Ṭalḥah este în Paradis, al-Zubayr este în Paradis, ʿAbd al-Raḥmān ibn ʿAwf este în Paradis, Saʿd ibn Abī Waqqāṣ este în Paradis, Saʿīd ibn Zayd ibn ʿAmr ibn Nufayl este în Paradis și Abū ʿUbaydah ibn al-Jarrāḥ este în Paradis.»”¹⁴

Aceștia sunt cei zece pentru care Profetul ﷺ a mărturisit într-o singură adunare că sunt în Paradis. Ei umblau pe pământ știind că sunt în Paradis. Cel Sincer și Demn de Încredere ﷺ le-a mărturisit aceasta. Cât de măreață este această mărturie și ce mare cinstire! Omul merge pe fața pământului și știe că, în Ziua Învierii, va fi dintre locuitorii Paradisului!

Cei mai aleși dintre acești zece sunt cei patru califi. Cei mai aleși dintre cei patru califi sunt Abū Bakr și ʿUmar. Iar cel mai ales dintre toți companionii este Abū Bakr al-Ṣiddīq, cel deplin sincer al acestei comunități.

Dintre toți companionii, Abū Bakr al-Ṣiddīq, Allah să fie mulțumit de el, a fost deosebit prin faptul că în Coran este arătat limpede drept însoțitorul Profetului:

„Când îi spunea însoțitorului său: «Nu te întrista! Allah este cu noi!»”

Niciun alt companion nu este pomenit limpede în Coran în calitate de însoțitor al Profetului, în afară de Abū Bakr, Allah să fie mulțumit de el, cel deplin sincer al comunității. El a fost primul dintre bărbați care a îmbrățișat Islamul. Era de o sinceritate deplină: nu îi ajungea nimic de la Profet ﷺ fără să îl creadă.

Când Profetul ﷺ a venit și i-a înștiințat pe politeiști că fusese purtat noaptea la Bayt al-Maqdis, că fusese înălțat la cer și că urcase pe al-Burāq, ei au auzit vești pe care nu le puteau crede. Au venit la Abū Bakr, Allah să fie mulțumit de el, și l-au întrebat: „Știi ce spune însoțitorul tău? Spune cutare și cutare!” El a răspuns:

„Dacă a spus aceasta, atunci a spus adevărul!”¹⁵

El este, așadar, cel deplin sincer al comunității. Nimeni nu ajunge la rangul său de sinceritate desăvârșită. Allah Preaînaltul a spus:

„Cei care cred în Allah și în trimișii Săi, aceia sunt cei deplin sinceri.”

Cel dintâi din această comunitate care intră în această cinstire și în acest nume este Abū Bakr al-Ṣiddīq, Allah să fie mulțumit de el. Nimeni nu ajunge la rangul său în această privință.

Privește această minunată întâmplare! Odată, Profetul ﷺ le vorbea companionilor, iar Abū Bakr și ʿUmar nu erau de față. Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, a relatat:

„Trimisul lui Allah ﷺ a împlinit rugăciunea de dimineață, apoi s-a întors spre oameni și a spus: «Un om mâna o vacă. S-a urcat pe ea și a lovit-o. Ea a spus: ‹Noi nu am fost create pentru aceasta, ci am fost create pentru arat.›» Oamenii au spus: «Slăvit fie Allah! O vacă a vorbit!» El a spus: «Eu cred aceasta, la fel și Abū Bakr și ʿUmar.» Ei doi nu erau acolo. «Un om se afla lângă oile sale, când un lup a năvălit și a luat una dintre ele. Omul l-a urmărit până când părea că o scăpase de el. Lupul i-a spus: ‹Pe aceasta ai scăpat-o de mine. Dar cine va avea grijă de ea în ziua fiarelor, în ziua în care nu va avea alt păstor decât pe mine?›» Oamenii au spus: «Slăvit fie Allah! Un lup vorbește!» El a spus: «Eu cred aceasta, la fel și Abū Bakr și ʿUmar.» Ei doi nu erau acolo.”¹⁶

Privește la al-Ṣiddīq și la credința lui! Privește ce călăuzire deplină aveau companionii, Allah să fie mulțumit de ei!

Dacă am începe să vorbim despre virtuțile lui Abū Bakr și ale lui ʿUmar, Allah să fie mulțumit de amândoi, numai prin ceea ce a venit în Coran și în Sunnah Profetului ﷺ, nu ne-ar ajunge o singură prelegere, nici mai multe prelegeri, nici o singură lecție și nici mai multe lecții, atât de multe sunt virtuțile și meritele de care au fost învredniciți acești doi companioni.

De aceea, ne îndreptăm către Allah, Atotputernicul și Preamăritul, și Îl rugăm prin numele Sale cele frumoase, prin însușirile Sale înalte și prin faptul că El este Allah, în afară de Care nu există nicio divinitate demnă de adorare, să nu pună în inimile noastre dușmănie față de niciunul dintre companionii Profetului ﷺ și față de niciun credincios. Să ne ierte pe noi și pe frații noștri care ne-au precedat în credință.

Îl rugăm, Slăvitul și Preaînaltul, prin numele Sale cele frumoase și însușirile Sale înalte, să ne adune în Ziua Învierii alături de Profetul Său cel Nobil și de companionii săi binecuvântați. Îl rugăm să ne adune în Ziua Învierii alături de Abū Bakr, de ʿUmar, de ʿUthmān, de ʿAlī și de soțiile Profetului nostru ﷺ — Allah să fie mulțumit de ele și să le mulțumească! — și să ne adune alături de toți companionii, oamenii treptelor înalte și ai locurilor ridicate!