Calea către Allah

„Le va apărea de la Allah ceea ce nu și-au închipuit.”

Acest verset apăsa greu asupra celor care se temeau dintre cei care Îl cunoșteau pe Allah. El arată că unor robi, la întâlnirea cu Allah, li se va arăta ceea ce nu și-au închipuit: de pildă, omul poate fi nepăsător față de ceea ce îl așteaptă, întors de la aceasta, fără să lucreze și fără să se gândească la ea. Când vălul este îndepărtat, vede acele grozăvii înspăimântătoare și îi apare ceea ce nu intrase în socoteala lui.

De aceea, ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Dacă aș avea cât să umplu pământul cu aur, l-aș da ca răscumpărare pentru groaza a ceea ce urmează după moarte.”⁶⁰ În hadith se spune: „Nu vă doriți moartea, căci groaza a ceea ce urmează după ea este mare. Printre semnele fericirii omului este să aibă o viață lungă și Allah să îi dăruiască întoarcerea căită către El.”⁶¹

Unul dintre înțelepții înaintașilor a spus: „Câte locuri de rușine vor fi în Ziua Judecății, care nu ți-au trecut niciodată prin minte!” Acestora le corespund cuvintele Celui Preaînalt:

„Ai fost nepăsător față de aceasta; ți-am îndepărtat vălul, iar astăzi vederea ta este pătrunzătoare.”

Când faptele ajung pulbere risipită

**Primul fel:** acesta cuprinde și ceva mai larg decât cele spuse: omul poate avea fapte de la care nădăjduiește binele, dar ele ajung pulbere risipită și sunt schimbate în fapte rele. Cel Preaînalt a spus:

„Faptele celor care au tăgăduit sunt asemenea unui miraj pe un șes.”

Și a spus:

„Ne vom îndrepta spre faptele pe care le-au făcut și le vom preface în pulbere risipită.”

Despre versetul:

„Le va apărea de la Allah ceea ce nu și-au închipuit”

al-Fuḍayl a spus: „Au făcut fapte și le-au socotit bune, dar iată că ele sunt rele.”

**Al doilea fel:** apropiat de acesta este ca omul să facă un păcat pe care îl socotește mic și îl tratează cu ușurință, dar care ajunge să fie pricina pieirii sale. După cum a spus Cel Preaînalt:

„Voi îl socoteați neînsemnat, dar la Allah el este mare.”

Unul dintre companioni a spus: „Voi faceți fapte pe care le socotiți mai neînsemnate decât un fir de păr, dar noi, pe vremea Trimisului lui Allah ﷺ, le socoteam dintre cele care aduc pieirea.”⁶²

**Al treilea fel:** și mai grav este cazul celui căruia fapta rea îi este împodobită, astfel încât o vede drept bună. Cel Preaînalt a spus:

„Spune: «Să vă vestim cine sunt cei care pierd cel mai mult prin faptele lor? Cei a căror strădanie în această lume s-a rătăcit, în timp ce ei cred că fac bine.»”

Ibn ʿUyaynah a relatat că, atunci când Muḥammad ibn al-Munkadir era pe moarte, s-a neliniștit. L-au chemat la el pe Abū Ḥāzim, iar acesta a venit. Ibn al-Munkadir i-a amintit cuvintele lui Allah:

„Le va apărea de la Allah ceea ce nu și-au închipuit.”

Ibn al-Munkadir a continuat: „Mă tem să nu mi se arate de la Allah ceea ce nu mi-am închipuit.” Atunci au început amândoi să plângă. Ibn Abī al-Dunyā și Ibn Abī Ḥātim au consemnat relatarea. Ibn Abī al-Dunyā adaugă că familia lui i-a spus: „Te-am chemat să îi ușurezi starea, dar tu l-ai făcut să sufere și mai mult.” El le-a istorisit ceea ce îi spusese.

Al-Fuḍayl ibn ʿIyāḍ a istorisit că i se relatase despre Sulaymān al-Taymī că i s-a spus: „Tu ești cine ești! Cine se compară cu tine?” El a răspuns: „Opriți-vă! Nu spuneți așa ceva! Nu știu ce mi se va arăta de la Allah. L-am auzit pe Allah spunând:”

„Le va apărea de la Allah ceea ce nu și-au închipuit.”

**Al patrulea fel:** Sufyān al-Thawrī spunea despre acest verset: „Vai celor care fac faptele ca să fie văzuți de oameni, din pricina acestui verset!” Așa este în hadithul celor trei prin care va fi aprins întâi Focul: învățatul, cel care dă milostenie și cel care luptă.⁶³

**Al cincilea fel:** la fel este omul care face fapte bune, dar are asupra sa nedreptăți săvârșite față de alții și crede că faptele lui îl vor izbăvi. Atunci i se va arăta de la Allah ceea ce nu și-a închipuit: cei cărora le datorează drepturi își vor împărți toate faptele lui bune, fără să le ajungă. Vor fi aruncate apoi asupra lui din faptele lor rele și va fi aruncat în Foc.

**Al șaselea fel:** omului i se poate cerceta socoteala amănunțit și i se cere recunoștința pentru binecuvântări. Cea mai mică dintre ele îi poate cuprinde toate faptele. Rămân apoi celelalte binecuvântări, pentru care i se cere recunoștință, și este pedepsit. De aceea, Profetul ﷺ a spus: „Cel căruia i se cercetează socoteala amănunțit este pedepsit sau piere.”⁶⁴

**Al șaptelea fel:** omul poate avea fapte rele care îi anulează unele dintre faptele sale și faptele mădularelor sale, cu excepția monoteismului, și astfel intră în Foc. În Sunan Ibn Mājah, de la Thawbān, este relatat ca vorbă a Profetului ﷺ: „Din comunitatea mea sunt oameni care vor veni cu fapte asemenea munților, iar Allah le va preface în pulbere risipită.”⁶⁵ În această relatare se spune: „Ei sunt oameni din același neam cu voi și vorbesc limba voastră,⁶⁶ iau din noapte așa cum luați și voi, dar, când sunt singuri înaintea celor oprite de Allah, le încalcă.”

Yaʿqūb ibn Shaybah și Ibn Abī al-Dunyā au consemnat de la Sālim, sclavul eliberat al lui Abū Ḥudhayfah, o relatare atribuită Profetului ﷺ: „În Ziua Judecății vor fi aduși oameni cu fapte bune asemenea munților Tihāmah. Dar, când sunt aduși, Allah le preface faptele în pulbere, apoi îi răstoarnă în Foc.” Sālim a spus: „M-am temut să nu fiu dintre ei.” Profetul ﷺ a spus: „Ei posteau, se rugau și luau o parte din noapte, însă, când li se arăta ceva oprit, îl luau, iar Allah le-a anulat faptele.”⁶⁷

Fapta poate fi anulată și de o boală precum fățărnicia ascunsă, mulțumirea trufașă față de ea și altele asemenea, fără ca acela care o săvârșește să își dea seama.

Grija acestei lumi și nefericirea Vieții de Apoi

Ḍaygham, omul evlavios, a spus: „Dacă Viața de Apoi nu îi aduce bucurie credinciosului, asupra lui se adună două griji: grija acestei lumi și nefericirea Vieții de Apoi.” I s-a spus: „Cum să nu îi aducă Viața de Apoi bucurie, când el se ostenește și se trudește în această lume?” El a răspuns: „Dar primirea faptelor? Dar scăparea? Câți oameni cred că și-au îndreptat toată năzuința, apoi, în Ziua Judecății, aceasta le este adunată și aruncată în față!”

De aceea, ʿĀmir ibn ʿAbd Qays și alții se nelinișteau din pricina acestui verset:

„Allah primește numai de la cei cu teamă de El.”

Ibn ʿAwn a spus: „Nu te încrede în mulțimea faptelor tale, căci nu știi dacă ți-au fost primite sau nu. Și nu te socoti în siguranță în privința păcatelor tale, căci nu știi dacă ți-au fost ispășite sau nu. Faptele tale, în întregime, sunt tăinuite față de tine: nu știi ce va face Allah cu ele.”

Al-Nakhaʿī plângea la moartea sa și spunea: „Îl aștept pe solul Domnului meu și nu știu dacă îmi va vesti Paradisul sau Focul.” Altul s-a neliniștit la moarte și a fost întrebat: „De ce te neliniștești?” A răspuns: „Nu mai este decât un ceas și nu știu încotro voi fi dus.”

Unul dintre companioni s-a neliniștit la moartea sa și a fost întrebat despre starea lui. El a spus: „Allah a strâns creația Sa în două cete: una pentru Paradis și una pentru Foc, iar eu nu știu în care dintre ele mă aflu.”⁶⁸

Luați seama, luați seama!

Cine cugetă cu adevărat la acestea simte neliniște. Fiul lui Adam este expus unor grozăvii mari: moartea, mormântul și viața dintre moarte și înviere, grozăviile statului la judecată, calea peste Foc și balanța. Mai mari decât acestea sunt statul înaintea lui Allah, Preaputernicul și Mărețul, și intrarea în Foc. El se teme pentru sine de șederea veșnică în el, dacă la moarte îi este luată credința. Credinciosul nu se socotește la adăpost de niciunul dintre aceste lucruri.

„Nu se cred la adăpost de planul lui Allah decât oamenii pierduți.”

Înțelegerea deplină a acestora nu îl lasă pe fiul lui Adam să își găsească tihna. Unul dintre ei a văzut pe cineva spunându-i:

Cum poate ochiul să doarmă liniștit, când nu știe în care dintre cele două lăcașuri va ajunge?

Un mort, care fusese un rob evlavios și stăruitor în adorare, a fost întrebat despre starea sa. El a recitat:

Nimeni nu știe ce se află în mormânt în afară de Allah și de cel aflat în mormânt.

Altul a spus:

Pe Allah, dacă oamenii ar ști pentru ce au fost creați, nu ar fi nepăsători și nu ar dormi! Au fost creați pentru un lucru pe care, de l-ar vedea ochii inimilor lor, ar rătăci năuci. Moarte, apoi mormânt, apoi înviere, mustrare și grozăvii nemăsurate! Pentru Ziua Învierii au lucrat oameni: de teama ei s-au rugat și au postit. Iar noi, când ni se poruncește ori ni se interzice, suntem asemenea oamenilor peșterii: treji, dar adormiți.

Aici se încheie lucrarea. Laudă lui Allah, Domnul lumilor! Binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra robului și Trimisului Său Muḥammad, asupra întregii sale familii și a tuturor companionilor săi.