Calea către Allah

În hadithurile de la ʿĀʾishah și Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de ei, menționate la începutul acestei lucrări, Profetul ﷺ a arătat două lucruri privitoare la faptele cele mai iubite de Allah, Preaputernicul și Mărețul.

**Primul:** fapta pe care omul o împlinește cu statornicie, chiar dacă este puțină. Așa erau faptele Profetului ﷺ și cele ale familiei și soțiilor sale după el. El oprea întreruperea faptelor bune și i-a spus lui ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ, Allah să fie mulțumit de amândoi: „Nu fi asemenea cutăruia: se ruga noaptea, apoi a părăsit rugăciunea de noapte!”²¹

A mai spus: „Rugăciunii de cerere a fiecăruia dintre voi i se răspunde, câtă vreme nu se grăbește, spunând: «M-am rugat, dar nu mi s-a răspuns», după care obosește și lasă rugăciunea de cerere.”²²

Al-Ḥasan a spus: „Dacă Satana te privește și te vede statornic în ascultarea de Allah, Preaputernicul și Mărețul, atunci te caută mereu și tot așa te găsește, se plictisește de tine și te lasă. Dar, dacă te vede când într-un fel, când în altul, începe să aibă speranțe în privința ta.”

**Al doilea:** faptele cele mai iubite de Allah sunt cele făcute cu îndreptare, cumpătare și ușurință, fără silire, istovire și îngreunare. După cum a spus Cel Preaînalt:

„Allah voiește pentru voi ușurare și nu voiește pentru voi greutate.”

Și a spus:

„Allah nu voiește să vă pună în greutate.”

Și a spus:

„El nu v-a pus nicio greutate în religie.”

Profetul ﷺ spunea: „Ușurați și nu îngreunați!”²³ Și a spus: „Ați fost trimiși să ușurați, nu să îngreunați.”²⁴

În al-Musnad, de la Ibn ʿAbbās, este relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a fost întrebat: „Care religie este cea mai iubită de Allah, Preaputernicul și Mărețul?” El a răspuns: „Credința monoteistă, dreaptă și îngăduitoare.”²⁵

Tot acolo, de la Miḥjan ibn al-Adraʿ, este relatat că Profetul ﷺ a intrat în moschee și a văzut un om stând în picioare la rugăciune. A întrebat: „Crezi că este sincer?” I s-a spus: „Profet al lui Allah, acesta este cutare, unul dintre cei mai buni oameni din Medina și unul dintre cei care se roagă cel mai mult.” A spus: „Nu îl lăsați să audă, ca să nu îl pierdeți!” — de două sau de trei ori. „Voi sunteți o comunitate pentru care s-a voit ușurare.”²⁶

Într-o altă versiune, i-a spus: „Cea mai bună parte a religiei voastre este cea mai ușoară.”²⁷

Iar într-o altă versiune: „Nu veți dobândi lucrul acesta încercând să biruiți prin silire.”²⁸

Ḥumayd ibn Zanjawayh a consemnat relatarea cu acest adaos: „Luați asupra voastră atâtea fapte câte puteți duce, căci Allah nu Se plictisește până când voi nu vă plictisiți. Folosiți începutul zilei, sfârșitul ei și o parte din noapte!”

În al-Musnad, Buraydah a spus: „Am ieșit și l-am găsit pe Trimisul lui Allah ﷺ mergând. L-am ajuns din urmă și am văzut înaintea noastră un om care se ruga, făcând multe înclinări și prosternări. El a întrebat: «Crezi că se fălește înaintea oamenilor?» Am răspuns: «Allah și Trimisul Său știu mai bine.» Mi-a lăsat mâna, apoi și-a împreunat mâinile înaintea sa și a început să le coboare și să le ridice, spunând: «Urmați o cale cumpătată! Urmați o cale cumpătată! Urmați o cale cumpătată! Căci pe cel care încearcă să se întreacă cu această religie ea îl biruiește.»”²⁹

Relatarea a fost transmisă și pe altă cale, cu întrerupere înainte de Profet ﷺ. În ea, Profetul ﷺ spune: „Acesta a ales asprimea și nu a ales ușurarea.” Apoi l-a împins în piept. Omul a ieșit din moschee și nu a mai fost văzut acolo după aceea.

Profetul ﷺ i-a dezaprobat pe cei care se hotărâseră să renunțe la căsătorie, să se castreze, să se roage noaptea întreagă, să postească în fiecare zi și să recite tot Coranul în fiecare noapte, precum ʿAbd Allāh ibn ʿAmr ibn al-ʿĀṣ, ʿUthmān ibn Maẓʿūn, al-Miqdād și alții. A spus: „Eu postesc, dar îmi și întrerup postul; mă rog, dar și dorm; și mă căsătoresc cu femei. Cel care se îndepărtează de Sunnah mea nu este dintre ai mei.”³⁰

Pe ʿAbd Allāh ibn ʿAmr l-a îndrumat, în cele din urmă, să recite Coranul în șapte zile, iar potrivit altei versiuni, în trei zile, spunând: „Nu îl înțelege cel care îl recită în mai puțin de trei zile.” În privința postului, l-a îndrumat la postul lui Dāwūd, spunând: „Nu există post mai bun decât acesta”, iar în privința rugăciunii de noapte, la rugăciunea lui Dāwūd, pacea fie asupra lui.³¹

Îndreptarea și apropierea de ceea ce este drept

Cuvintele sale ﷺ din hadithul lui Abū Hurayrah și al ʿĀʾishei, „Urmăriți ceea ce este drept și apropiați-vă de el”, îndeamnă la fapte împlinite drept, adică în chip cumpătat, cu măsură în adorare: omul să nu neglijeze ceea ce i s-a poruncit, dar nici să ia asupra sa ceea ce nu poate duce.

Al-Naḍr ibn Shumayl a spus: „Îndreptarea înseamnă cumpătare în religie și pe cale.” Tot astfel, apropierea de ceea ce este drept înseamnă calea de mijloc dintre neglijență și exagerare. Cele două expresii au același înțeles sau înțelesuri apropiate. Aceasta este și semnificația cuvintelor sale din cealaltă versiune: „Urmați o cale cumpătată!”

„Primiți vestea bună” înseamnă: cel care înaintează în ascultarea de Allah urmărind ceea ce este drept și apropiindu-se de el să primească vestea bună, căci va ajunge și îl va întrece pe acela care se istovește în fapte. Calea cumpătării și a măsurii este mai bună decât celelalte, iar cine o urmează să se bucure că va ajunge. Cumpătarea într-o Sunnah este mai bună decât strădania în altceva. Cea mai bună călăuzire este călăuzirea lui Muḥammad ﷺ; cine îi urmează calea este mai aproape de Allah decât oricine altcineva.

Superioritatea nu stă în mulțimea faptelor trupești, ci în faptul de a fi săvârșite numai pentru Allah, Preaputernicul și Mărețul, de a urma corect Sunnah, precum și în bogăția cunoașterii și a faptelor inimii. Cel care Îl cunoaște mai bine pe Allah, religia, judecățile și rânduielile Sale, se teme mai mult de El și are mai multă iubire și speranță în El este mai bun decât cel care nu este astfel, chiar dacă acesta din urmă face mai multe fapte cu mădularele sale.

Acest înțeles este arătat în hadithul ʿĀʾishei, Allah să fie mulțumit de ea, în care Profetul ﷺ spune: „Urmăriți ceea ce este drept și apropiați-vă de el! Să știți că faptele nu vor face pe niciunul dintre voi să intre în Paradis și că faptele cele mai iubite de Allah sunt cele împlinite cu statornicie, chiar dacă sunt puține.”³²

A poruncit, așadar, cumpătarea în fapte, însoțită de cunoașterea faptelor celor mai iubite de Allah și de cunoașterea faptului că fapta, singură, nu face omul să intre în Paradis.

Prin ce i-au întrecut companionii pe cei de după ei

De aceea, unii înaintași au spus: „Abū Bakr nu i-a întrecut prin multe posturi ori rugăciuni, ci prin ceva care se statornicise în pieptul său.” Unii au spus că ceea ce se afla în pieptul lui Abū Bakr, Allah să fie mulțumit de el, era iubirea pentru Allah și Trimisul Său și bunăvoința sinceră față de robii Lui.

O parte dintre cei care Îl cunoșteau pe Allah au spus: „Cei care au ajuns la asemenea trepte nu au ajuns prin multe posturi ori rugăciuni, ci prin generozitatea sufletelor, curăția piepturilor și bunăvoința sinceră față de comunitate.” Unii au adăugat: „Și prin faptul că își mustrau propriile suflete.” Altul dintre ei a spus: „Ei s-au deosebit prin voințele lor, nu prin mulțimea posturilor și a rugăciunilor.”

Lui Abū Sulaymān i s-au amintit viețile lungi ale fiilor lui Israel și marea lor străduință în fapte. S-a pomenit și că unii oameni îi invidiau pentru aceasta. El a spus: „Allah voiește de la voi numai sinceritatea intenției față de ceea ce se află la El.” Sau a spus ceva asemănător.

Ibn Masʿūd le-a spus prietenilor săi: „Voi postiți și vă rugați mai mult decât companionii lui Muḥammad ﷺ, dar ei au fost mai buni decât voi.” Au întrebat: „Cum așa?” A răspuns: „Ei erau mai puțin legați decât voi de această lume și doreau mai mult Viața de Apoi.”³³

El arată că acești companioni i-au întrecut pe cei de după ei prin cât de puternic erau legate inimile lor de Viața de Apoi, prin dorința lor pentru ea și prin faptul că se îndepărtau de această lume, o disprețuiau și o socoteau mică. Chiar dacă o aveau în mâini, inimile lor erau golite de ea și pline de Viața de Apoi.

Această stare au moștenit-o de la Profetul lor ﷺ, căci el avea inima cea mai liberă de această lume și cea mai legată de Allah și de lăcașul Vieții de Apoi, deși, în cele văzute, trăia alături de oameni și purta poverile profeției și ale cârmuirii religiei și a vieții lumești.

La fel au fost califii săi bine călăuziți de după el, precum și fruntașii celor care i-au urmat în bine, ca al-Ḥasan și ʿUmar ibn ʿAbd al-ʿAzīz. În vremea lor se aflau oameni care posteau și se rugau mai mult decât ei, însă inimile acelora nu ajunseseră unde ajunseseră inimile acestora: să plece din această lume și să își facă locuință în Viața de Apoi.

O regulă măreață

Cei mai buni oameni sunt cei care urmează calea Profetului ﷺ și a celor mai aleși companioni ai săi: cumpătare în adorarea trupească și străduință în stările inimii. Călătoria Vieții de Apoi se străbate prin înaintarea inimilor, nu prin înaintarea trupurilor.

Un om a venit să îl vadă pe unul dintre cei care Îl cunoșteau pe Allah și i-a spus: „Am străbătut o distanță până la tine.” Acesta i-a răspuns: „Nu de străbaterea distanțelor ține lucrul acesta. Desparte-te de ego-ul tău cu un singur pas și ți-ai atins ținta.”

Abū Yazīd a spus: „L-am văzut în vis pe Domnul slavei și I-am spus: «Doamne, cum este calea către Tine?» El a spus: «Lasă-ți ego-ul și vino!»”

Nicio comunitate nu a primit ceea ce această comunitate a primit prin binecuvântarea urmării Profetului său ﷺ. El a fost cel mai bun dintre făpturi, iar călăuzirea lui, cea mai desăvârșită. Prin el, Allah a ușurat religia Sa și a îndepărtat de la comunitatea lui poverile și lanțurile. Cine îl ascultă Îl ascultă pe Allah, este iubit de Allah și este călăuzit după călăuzirea Lui.

Ușurări cuprinse în rânduiala religiei

Printre darurile pe care comunitatea sa le-a primit prin binecuvântarea lui și prin ușurința rânduielii sale se află următorul: „Cine se roagă ʿIshāʾ în adunare este ca și cum s-ar fi rugat jumătate din noapte, iar cine se roagă Fajr în adunare este ca și cum s-ar fi rugat noaptea întreagă.”³⁴ I se scrie, așadar, răsplata unei nopți de rugăciune în timp ce doarme în patul său, mai ales dacă adoarme în stare de curăție rituală, pomenindu-L pe Allah până când somnul îl biruie.

„Cine postește trei zile din fiecare lună este ca și cum ar posti luna întreagă.”³⁵ Prin înmulțirea răsplății de către Allah, el este socotit ca postind și în celelalte zile ale lunii, dar se bucură de îngăduința lui Allah de a mânca. Iar „cel care mănâncă și este recunoscător are răsplata celui care postește cu răbdare”.³⁶

Cine își propune să se roage noaptea, dar este biruit de somn, primește ceea ce și-a propus, iar somnul său este o milostenie care i-a fost dăruită.

Abū al-Dardāʾ a spus: „Ce bune sunt somnul și mâncarea celor cu minte! Cum întrec ele nopțile nedormite și postul celor neștiutori!”³⁷ De aceea s-a transmis într-un hadith autentic: „Se poate ca celui care se roagă noaptea să nu îi rămână din rugăciunea lui decât veghea, iar celui care postește să nu îi rămână din postul său decât foamea și setea.” Al-Ṭabarānī și Aḥmad ibn Ḥanbal l-au relatat.³⁸³⁹

Unul dintre ei a spus: „Câți cer iertare și au parte de mânie, și câți tac și au parte de milă! Acesta cere iertare, dar inima lui este nelegiuită, iar acela tace, dar inima lui Îl pomenește pe Allah.” Altul a spus: „Lucrul de seamă nu este cel care se roagă noaptea; de seamă este cel care doarme în patul său, iar dimineața îi găsește pe toți ceilalți în urma lui.”

Despre aceasta s-a spus:

Cine îmi poate da mersul tău atât de lin? Înaintezi domol și ajungi cel dintâi.