Al-Muḥsin — unul dintre numele preafrumoase ale lui Allah

Numele preafrumoase ale lui Allah menționate în Carte și Sunna sunt derivate, nu simple denumiri lipsite de înțeles descriptiv. Ibn al-Qayyim — Allah să aibă milă de el! — a lămurit și a dovedit aceasta în cartea sa *Badāʾiʿ al-fawāʾid*. El a arătat că prin derivare se înțelege că numele indică un atribut al lui Allah Preaînaltul și nu este doar un nume propriu, așa cum pretind muʿtaziliții.⁷⁵ În poemul său în nūn a spus:

„Toate numele Sale sunt însușiri de laudă, derivate, purtătoare de înțelesuri.”

Prin urmare, al-Muḥsin este derivat din verbul *aḥsana — yuḥsinu — iḥsānan*. Înțelesul său este că binefacerea este un atribut care Îi aparține neîncetat. Nicio făptură nu este lipsită de binefacerea Sa nici măcar cât ai clipi. Orice lucru creat primește neapărat binefacerea Lui, prin binefacerea aducerii la existență și prin cea a susținerii în existență.

Shaykh al-Islām — Allah să aibă milă de el! — a spus: „Nu există îndoială că, pentru adepții religiilor, Allah este Generos, Darnic, Slăvit și Binefăcător, cu mari daruri și cu binefacere dintotdeauna. Lui Îi aparțin numele preafrumoase prin care este lăudat pentru binefacerea Sa față de creație.”⁷⁶

Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, iubește ca făpturile Sale să caute apropierea de El potrivit înțelesurilor numelor Sale. El este Cel Milostiv și îi iubește pe cei milostivi; este Cel Generos și îi iubește pe cei generoși; este Binefăcătorul și îi iubește pe cei care fac binele. Preaînaltul a spus:

„Și faceți binele! Allah îi iubește pe cei care fac binele.”

Preaînaltul a spus:

„Și fă bine, așa cum Allah ți-a făcut bine!”

Preaînaltul a spus:

„Oare răsplata binelui este altceva decât binele?”

Preaînaltul a spus:

„Allah este cu cei care se tem de El și cu cei care fac binele.”

Ibn al-Qayyim — Allah să aibă milă de el! — a spus: „Aceasta este însușirea numelor Sale preafrumoase: dintre făpturile Sale, îi este cel mai iubit cel care se împodobește cu ceea ce ele presupun și îi este cel mai urât cel care are însușirile potrivnice lor. De aceea, El îl urăște pe cel nerecunoscător, pe nedrept, pe neștiutor, pe cel cu inima împietrită, pe zgârcit, pe laș, pe cel josnic și pe cel mârșav. El, Preaslăvitul, este Frumos și iubește frumusețea; Atoateștiutor și îi iubește pe învățați; Milostiv și îi iubește pe cei milostivi; Binefăcător și îi iubește pe cei care fac binele; Recunoscător și îi iubește pe cei recunoscători; Răbdător și îi iubește pe cei răbdători; Darnic și îi iubește pe cei darnici. El acoperă greșelile și îi iubește pe cei care le acoperă; este Atotputernic și mustră neputința, iar credinciosul puternic Îi este mai iubit decât credinciosul slab. El este Iertător și iubește iertarea; este Unic și iubește ceea ce este fără pereche. Tot ceea ce iubește ține de efectele numelor și atributelor Sale și de ceea ce ele presupun. Tot ceea ce urăște este dintre lucrurile care li se împotrivesc și le contrazic.”⁷⁷

Iḥsān-ul robului este cea mai înaltă și mai ridicată treaptă a religiei, așa cum se arată în cunoscutul hadith al lui Jibrīl. În acest hadith, iḥsān-ul este explicat prin faptul că robul Îl adoră pe Domnul său ca și cum L-ar vedea. Dacă nu-L vede, Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, îl vede pe el, fără ca vreun lucru al lui să-I fie ascuns.