Va ajunge în Iad cel care nu se roagă, dar afirmă principiile credinței?

În primul rând: 

Savanții musulmani sunt unanim de acord că credința constă atât în cuvinte, cât și în fapte și că ea nu este valabilă decât dacă ambele elemente sunt prezente. Credința înseamnă cuvinte rostite cu buzele, credință în inimă și fapte realizate cu mădularele; ea crește prin acte de ascultare și adorare și scade prin acte de neascultare și păcat.

A se vedea răspunsurile la întrebările nr. 59911, 119068 și 131415  

În al doilea rând: 

S-a relatat că ‘Abdullah ibn Mas‘ood a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nimeni nu va intra în Iad în a cărui inimă se află greutatea unui atom de credință.”

Relatat de Imam Ahmad (3947) și de at-Tirmidhi (1991), care l-a clasificat drept saheeh. A fost, de asemenea, clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh at-Tirmidhi.

 Ceea ce se înțelege este că nu va intra în el așa cum vor intra necredincioșii, astfel încât nu va rămâne veșnic în Iad, chiar dacă intră în el din cauza neascultării și a păcatelor sale.

A se vedea răspunsul la întrebarea nr. 170526. 

În hadithul despre mijlocire relatat de Muslim (193) se spune: „Mi se va spune: «O, Muhammad, ridică-ți capul. Vorbește, vei fi auzit; cere, ți se va da; mijlocește, iar mijlocirea ta va fi acceptată.» Voi spune: «O, Doamne, ummah a mea, ummah a mea.» Mi se va spune: «Mergi și scoate de acolo pe oricine are în inimă credință cât greutatea unui bob de muștar.» Așa că voi merge și voi face aceasta, apoi mă voi întoarce la Domnul meu și Îl voi lăuda cu acele cuvinte de laudă, apoi voi cădea prosternat înaintea Lui și mi se va spune: «O, Muhammad, ridică-ți capul. Vorbește, vei fi auzit; cere, ți se va da; mijlocește, iar mijlocirea ta va fi acceptată.» Voi spune: «O, Doamne, ummah a mea, ummah a mea.» Mi se va spune: «Mergi și scoate din Foc pe oricine are în inimă o credință mai mică, mai mică, mai mică decât un bob de muștar.» Și voi merge și voi face aceasta.” 

Ideea este că Allah, Preaînălțatul, Își va revărsa harul asupra păcătoșilor dintre cei care afirmă Unicitatea Sa și va scoate din Iad pe oricine a avut în inimă greutatea unui atom de credință, apoi îi va admite în Paradis prin mila Sa. Prin urmare, nimeni nu va rămâne veșnic în Iad și nu va fi lipsit de Paradis, cu excepția necredinciosului pur în a cărui inimă nu se află nici măcar greutatea unui atom de credință sau chiar mai puțin decât atât. 

Al-Bukhaari (4203) și Muslim (111) au relatat că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nimeni nu va intra în Paradis decât un credincios.” 

În al treilea rând: 

În răspunsul la întrebarea nr. 83165   am afirmat că, dacă o persoană nu se roagă deloc, atunci faptele sale bune sunt anulate. 

Deoarece este dovedit în textele islamice că nimeni nu va intra în Paradis decât un credincios, că credința constă atât în cuvinte, cât și în fapte și nu este valabilă decât prin ambele, și că, dacă o persoană nu se roagă deloc, faptele sale bune sunt anulate, putem concluziona din toate acestea că, dacă o persoană nu se roagă deloc, nu are o credință sănătoasă care să o protejeze de intrarea în Iad, potrivit celor menționate în hadithul citat. 

At-Tabaraani a relatat în al-Mu‘jam al-Kabeer (8941), cu un isnad saheeh, de la ‘Abdullah ibn Mas‘ood (Allah să fie mulțumit de el), că acesta a spus: „Cel care nu se roagă nu are religie.” 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Dacă o persoană rațională are în inimă cea mai mică fărâmă de credință, nu este posibil să persiste în a nu se ruga atunci când știe cât de importantă este rugăciunea și că ea a fost poruncită din cel mai înalt loc atins vreodată de vreun om. Cum poate mărturisi că nu există altă divinitate în afară de Allah și totuși să persiste în a nu se ruga? O asemenea mărturie îl obligă să-L adore pe Allah prin cea mai măreață formă de adorare. Este esențial ca vorbele să fie confirmate prin fapte, astfel încât nu este posibil ca o persoană să pretindă ceva ce nu face; mai degrabă, în acest caz, este un mincinos în ochii noștri. Cum de îl descriem ca necredincios pe baza textelor care îl descriu astfel, deși spune Laa ilaaha ill-Allah (nu există altă divinitate în afară de Allah), dar nu îl descriem ca necredincios pentru că nu se roagă, deși textele afirmă clar că este necredincios? Aceasta nu este decât o contradicție. 

Potrivit hadithului lui Mu‘aadh, Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu există nimeni care să mărturisească faptul că nu există altă divinitate în afară de Allah și că Muhammad este Mesagerul lui Allah, cu sinceritate din inimă, fără ca Allah să-l protejeze de Iad” (agreat). Potrivit hadithului lui ‘Itbaan ibn Maalik, el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cu adevărat, Allah a interzis Focului pe oricine spune Laa ilaaha ill-Allah, căutând prin aceasta Fața lui Allah” (agreat). 

Așadar, rostirea celor două Shahadaatayn (mărturisiri gemene de credință) depinde de sinceritatea intenției și de sinceritatea inimii, care l-ar împiedica pe om să nu se roage. Aceasta deoarece nimeni nu este sincer în rostirea lor fără ca sinceritatea sa să-l motiveze inevitabil să facă rugăciunea. Rugăciunea este fundamentul Islamului și legătura dintre rob și Domnul său. Dacă este sincer în căutarea Feței lui Allah, atunci va face inevitabil ceea ce îl ajută să atingă acest scop și va evita ceea ce l-ar împiedica să ajungă la el. 

În același mod, dacă o persoană mărturisește că nu există altă divinitate în afară de Allah și că Muhammad este Mesagerul lui Allah, cu sinceritate din inimă, această sinceritate o va motiva inevitabil să îndeplinească rugăciunea cu sinceritate de dragul lui Allah, Preaînălțatul, și astfel să-l urmeze pe Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), deoarece aceasta este una dintre cerințele acelei mărturii sincere. 

Sfârșitul citatului din ash-Sharh al-Mumti‘ (2/31-36) 

Shaykh Ibn Jibreen (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat: 

Care este răspunsul savanților care l-au considerat necredincios pe cel care nu se roagă din neglijență la hadithul despre mijlocire, la hadithul celui care are o bucată de hârtie [pe care sunt scrise cele două Shahadaatayn și care va cântări mai mult decât faptele sale rele în Balanță în Ziua Învierii] și la ideea că oricine are în inimă greutatea unui atom de credință va fi scos din Iad? 

El a răspuns: 

Este bine cunoscut din hadithurile despre mijlocire că nu va exista mijlocire decât pentru cei care au afirmat Unicitatea lui Allah (Tawheed), oamenii lui Laa ilaaha ill-Allah, și că aceștia vor fi recunoscuți după semnul prosternării, deoarece Allah va interzice Focului să consume semnul prosternării de pe fiul lui Adam. Aceasta indică faptul că ei se roagă și indică faptul că cei care nu se roagă nu vor fi recunoscuți, astfel încât nu vor beneficia de mijlocire. 

Același lucru se aplică și hadithului despre bucata de hârtie: este bine cunoscut faptul că această bucată de hârtie pe care sunt scrise cele două Shahadaatayn îi va aparține unui credincios sincer și sigur în credința sa, iar această sinceritate îl va motiva fără îndoială să acționeze în consecință. Prin urmare, aceasta se aplică oamenilor lui Laa ilaaha ill-Allah, care acționează potrivit credinței lor, iar o parte din aceasta este îndeplinirea rugăciunii.

Sfârșitul citatului din Sharh Akhsar al-Mukhtasaraat (64/39) 

Pe lângă toate acestea, știm cu certitudine că unii oameni din această ummah, dintre cei care afirmă Unicitatea lui Allah și chiar dintre cei care se roagă, vor intra în Iad din cauza păcatelor pe care le comit, apoi Cel mai Milostiv dintre cei milostivi Își va revărsa harul asupra lor, îi va scoate din Iad și îi va admite în Paradis. Prin urmare, îngerii îi vor recunoaște în Iad după ce vor fi fost arși în el din cauza șederii lor îndelungate și vor fi fost arși complet – îngerii îi vor recunoaște după semnele prosternării, căci Focul va consuma totul din fiul lui Adam, cu excepția semnelor prosternării. 

Așadar, ce se poate spune despre cel care nu s-a rugat deloc, indiferent dacă a fost necredincios sau nu, când se știe că rugăciunea este cel mai măreț fundament al Islamului și cel mai măreț mijloc prin care o persoană se poate apropia de Domnul său, după cele două mărturisiri de credință, și se știe că neîndeplinirea rugăciunii este cel mai grav dintre păcate, mai grav decât orice păcat pe care îl poate comite vreun păcătos dintre cei care afirmă Unicitatea lui Allah! 

Iar Allah știe cel mai bine.