Comentariu asupra hadithului „Nimeni care are în inimă credință cât greutatea unui atom nu va intra în Iad”

Ceea ce este indicat de textele Coranului și ale Sunnah și de consensul primelor generații ale acestei ummah este că nimeni care are în inimă credință cât greutatea unui atom nu va rămâne veșnic în Iad. Dacă un musulman păcătos moare fără să se căiască de păcatul său, atunci cazul lui va fi hotărât de Allah: dacă El voiește, îl va ierta, iar dacă voiește, îl va pedepsi, dar în niciun caz nu va rămâne veșnic în Iad. 

Al-Bukhaari (44) și Muslim (193) au relatat de la Anas că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care spune Laa ilaaha ill-Allah și are în inima sa bunătate cât greutatea unui bob de orz va fi scos din Iad, apoi cel care spune Laa ilaaha ill-Allah și are în inima sa bunătate cât greutatea unui bob de grâu va fi scos din Iad, apoi cel care spune Laa ilaaha ill-Allah și are în inima sa bunătate cât greutatea unui atom (sau a unei furnici mici) va fi scos din Iad.” 

Această idee se repetă în alte hadithuri, al căror text este similar. 

În ceea ce privește afirmația dumneavoastră că nimeni care are în inimă credință cât greutatea unui atom nu va intra în Iad, și aceasta este dovedită, însă unii savanți o interpretează în sensul că o astfel de persoană nu va intra în el asemenea necredincioșilor, adică nu va rămâne veșnic acolo, deși este posibil să intre în el. Astfel, acest hadith poate fi reconciliat cu numeroasele texte care spun că unii păcătoși dintre credincioși vor intra în Iad, chiar dacă au credință în inimile lor, apoi vor fi scoși prin mijlocire și așa mai departe. 

At-Tirmidhi (1999), Abu Dawood (4091) și Ibn Maajah (59) au relatat de la ‘Abdullah ibn Mas‘ood că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nimeni nu va intra în Paradis în a cărui inimă se află aroganță cât greutatea unui atom și nimeni nu va intra în Iad în a cărui inimă se află credință cât greutatea unui atom.” Un om a spus: Dar dacă îmi place ca hainele mele să arate frumos și pantofii mei să arate frumos? El a spus: „Într-adevăr, Allah iubește frumusețea; mai degrabă aroganța înseamnă respingerea adevărului și disprețuirea oamenilor.”

Considerat saheeh de al-Albaani în Saheeh at-Tirmidhi. 

Imam at-Tirmidhi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus, după ce a citat acest hadith: Unii dintre savanți au spus, comentând acest hadith, că nimeni care are în inimă credință cât greutatea unui atom nu va intra în Iad; singurul înțeles este că ei nu vor rămâne veșnic în Foc. Aceasta a fost relatată de la Abu Sa‘eed al-Khudri, de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), care a spus: „Toți cei în a căror inimă se află credință cât greutatea unui atom vor fi scoși din Iad.” Mai mult de unul dintre Taabi‘een au interpretat versetul (interpretarea sensului), „Domnul nostru! Cu adevărat, pe oricine îl vei face să intre în Foc, cu adevărat l-ai făcut de rușine” [Aal ‘Imraan 3:192], ca însemnând: pe oricine îl faci să rămână veșnic în Foc, cu adevărat l-ai făcut de rușine. Sfârșitul citatului. 

În ceea ce privește a doua propoziție, în care spuneți „că cel care are în inimă aroganță cât greutatea unui atom nu va intra în Paradis”, și aceasta este dovedită, așa cum apare în hadithul citat mai sus. A fost relatată de Muslim (91), doar cu această propoziție, de la ‘Abdullah ibn Mas‘ood, de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), care a spus: „Nimeni nu va intra în Paradis în a cărui inimă se află aroganță cât greutatea unui atom.” Un om a spus: Dar dacă unui om îi place ca hainele sale să arate frumos și pantofii săi să arate frumos? El a spus: „Într-adevăr, Allah este Frumos și iubește frumusețea; aroganța înseamnă respingerea adevărului și disprețuirea oamenilor.” 

Înțelesul acestui hadith este că nimeni nu va intra în Paradis fără a fi expus posibilității răsplății sau pedepsei; el poate fi pedepsit sau poate fi iertat, spre deosebire de credinciosul ascultător care este liber de acest păcat major și care va intra în Paradis fără a fi expus posibilității de a intra în Iad.  

An-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Sharh Muslim: Mai degrabă sensul aparent este cel preferat de al-Qaadi ‘Iyaad și de alți savanți, și anume că el nu va intra în Paradis fără să fie adus la socoteală și pedepsit dacă El voiește, sau poate fi cruțat. Mai degrabă este inevitabil ca toți cei care afirmă Unicitatea lui Allah să intre în Paradis, fie inițial, fie mai târziu, după ce unii dintre cei care au comis păcate majore și au murit stăruind în ele vor fi pedepsiți. Și s-a spus că nu va intra în Paradis împreună cu cei evlavioși din primul grup care va intra.

Sfârșitul citatului. 

Pe scurt: 

Ceea ce ați întrebat este textul unuia sau a două hadithuri saheeh, al căror înțeles este cel pe care l-am menționat. Nu este corect ca cineva să-și imagineze că este imposibil ca cel care are în inimă credință cât greutatea unui atom să intre în Iad, indiferent de păcatele majore pe care le-a comis, și nu ar trebui să-și imagineze că este imposibil ca musulmanul în a cărui inimă se află aroganță cât greutatea unui atom să intre în Paradis, indiferent cât de mare este credința sa. 

Două grupuri de oameni nu au înțeles corect aceste texte: Khaarijis și Murji’ah. Khaarijis s-au concentrat doar asupra textelor care conțin avertismentul, precum al doilea hadith, iar Mujri’ah s-au concentrat doar asupra textelor care conțin promisiunea, precum primul hadith. Însă Allah i-a călăuzit pe Ahl as-Sunnah wa’l-Jamaa‘ah către opinia corectă, care reconciliază textele. 

Și Allah știe cel mai bine.