De doi ani lucrez departe de familia mea (perioadă în care am suferit din cauza depărtării de familia mea și a muncii excesive, iar perspectiva mea asupra vieții a fost profund afectată). Acum lucrez într-un sat aflat la aproximativ 150 km de orașul meu, adică fac o oră și jumătate până acolo și o oră și jumătate pentru întoarcere. Viața mea se învârte în jurul familiei, studiilor și muncii. Nu am prieteni și îmi vizitez rudele și cunoștințele doar rareori. Aproape că nu ies niciodată din casă decât pentru necesități, pentru a face o excursie cu familia mea, pentru a merge la serviciu sau pentru a participa la anumite cursuri. Uneori merg la un club de sănătate cu mama mea (din motive de sănătate și pentru a-mi menține condiția fizică). Am crescut într-o familie decentă și destul de practicantă; ne rugăm în mod regulat și facem ceea ce Allah ne-a poruncit. Din cauza muncii mele, a faptului că sunt departe de familie și a poziției mele între frații mei (sunt cea mai mare), m-am obișnuit să fiu independentă și să mă bazez pe mine însămi și ca ceilalți să-mi respecte opinia. Părinții mei sunt cei mai apropiați prieteni ai mei și nu ascund niciunul dintre secretele mele față de ei. Am descoperit internetul în anul 1422 AH și am vizitat multe site-uri, cu scopul de a-mi îmbunătăți engleza și de a dezvolta o metodă de predare a acesteia. Am căutat diverse site-uri despre femei, familie și viața de cuplu. Cu șase luni în urmă, în timp ce mă aflam pe un site pentru exersarea limbii engleze, am primit un mesaj privat de la cineva care voia să vorbească cu mine despre anumite probleme legate de predarea limbii engleze și de dificultățile întâmpinate cu elevele, mai ales că era absolvent al facultății de limba engleză. Își căuta un loc de muncă și era cu doi ani mai tânăr decât mine. După două-trei schimburi de mesaje pe acest site și prin scurte e-mailuri, mi-a pus câteva întrebări personale, precum vârsta mea, locul unde locuiesc și obiceiurile familiei mele. În cele din urmă mi-a spus că dorea să mă ceară în căsătorie, așa că i-am dat numărul de telefon al tatălui meu, pur și simplu pentru a afla dacă era sincer. Într-adevăr, l-a sunat pe tatăl meu și, aproximativ două săptămâni mai târziu, el și familia lui ne-au vizitat. La început, familiile noastre au fost ezitante, mai ales pentru că erau îngrijorate de modul în care ne cunoscuserăm și din cauza obiceiurilor și tradițiilor noastre și a diferențelor dintre ele (eu provin dintr-o familie obișnuită, iar el dintr-o familie cu statut înalt). După câteva vizite ale familiei lui și discuții cu familia mea, am reușit să-i facem să accepte această situație. Slavă lui Allah, logodnicul meu a fost numit într-un sat apropiat de orașul său și, în curând, va primi aprobarea băncii pentru un împrumut muraabahah, astfel încât să poată finaliza planurile pentru nunta noastră. După ce am fost logodiți o vreme, am început să vorbim la telefon (știu că am greșit în această privință, mai ales pentru că actul de căsătorie nu fusese încă încheiat), iar prin aceste conversații am ajuns să ne cunoaștem mai bine și am observat câteva lucruri despre el: unele lucruri pozitive (se roagă în mod regulat), care m-au încurajat să merg mai departe și să mă căsătoresc cu el, mai ales că refuzasem anterior câțiva bărbați dintr-un singur motiv: nu se rugau sau erau neglijenți în această privință; este practicant și nu ascultă muzică; nu fumează țigări sau narghilea, ceea ce m-a încurajat de asemenea, deoarece refuzasem anterior bărbați dintr-un singur motiv: fumau; are un caracter bun și este simplu; avem multe lucruri în comun și opinii similare asupra diferitelor probleme; suntem amândoi profesori; lucrăm amândoi; avem speranțe similare pentru viitor în ceea ce privește familia, copiii și continuarea studiilor. În privința aspectelor negative, simt că practica lui religioasă nu provine atât de mult din convingere, cât din educația sa și din tradițiile familiei sale. Vrea să-mi impună anumite lucruri, nu pentru că ar face parte atât de mult din Islam, ci pentru aparențele sociale, pentru a părea o persoană religioasă și strictă; el și familia lui mă privesc pe mine și familia mea ca pe niște oameni care nu sunt suficient de practicanți și de modești și consideră că femeile din familia noastră sunt dominante și autoritare și îi conduc pe bărbați după capriciile lor, deși cred că majoritatea bărbaților din lume fac ceea ce vor soțiile lor, chiar dacă afișează contrariul. Ei consideră că avem o origine inferioară față de a lor, iar unul dintre cele mai dificile lucruri într-o căsnicie este ca una dintre părți să o privească de sus pe cealaltă sau să nu creadă că cealaltă este capabilă să îndeplinească îndatoririle vieții de cuplu. Vrea să mă dedic lui și copiilor lui pe deplin, cu totul, și să renunț la muncă, să mă uit complet pe mine însămi și să renunț la toate visurile mele de a-mi finaliza studiile, de a-mi îmbunătăți performanța profesională sau de a desfășura orice alte activități, chiar și de a merge la clubul de sănătate. Dacă fac mișcare, aceasta va fi o favoare din partea lui, deoarece timpul pe care îl petrec cu aceste lucruri îi aparține de drept lui și copiilor lui! Nu sunt împotriva căsătoriei, a îngrijirii copiilor sau a servirii soțului, dar cred că soția are dreptul să aibă propriile interese și intimitate. El consideră că treburile casnice sunt una dintre îndatoririle mele și, dacă angajez o servitoare, aceasta trebuie plătită din banii mei, deoarece ea va face munca mea. S-a opus cu fermitate condiției tatălui meu de a asigura o servitoare în contractul de căsătorie și crede că acest lucru îl va face să arate rău în fața familiei sale și că cerințele mele sunt imposibil de îndeplinit. Fiicele triburilor și ale familiilor cu statut înalt nu au și ele condiții sau cerințe dificile? Vă rog să observați că familia mea a stipulat acest lucru doar pentru că se temea că aș putea întâmpina problemele cu care se confruntă soțiile care lucrează din cauza servitoarelor și pentru că bărbații din societatea noastră uită că treburile casnice sunt responsabilitatea soțului potrivit Islamului și că el este liber fie să le facă singur, fie să aducă servitoare; dacă soția le face, aceasta este o favoare din partea ei. Vă rog să observați că nu-mi place să am o servitoare în casă și că, prin puțină cooperare între soți și copii, folosirea aparatelor și a unor surse externe de ajutor, precum trimiterea hainelor la spălătorie și înscrierea copiilor la creșă atunci când unul dintre soți este la serviciu, se poate renunța la necesitatea unei servitoare și se pot evita relele și problemele pe care acestea le pot aduce. Bărbații din zilele noastre nu sunt mai buni decât Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), care își servea familia și făcea treburile casnice. Vrea să încetez să mai ascult muzică, să nu mai urmăresc filme și seriale, să nu mai port pantaloni și să port abayah care coboară de pe cap, chiar dacă i-am spus opinia mea despre aceste lucruri. În ceea ce privește muzica, nu mă deranjează și voi renunța la ea cu prima ocazie. În ceea ce privește vizionarea filmelor și a serialelor, nu cred că este haraam, iar în privința studierii limbii engleze aceasta este un mijloc de a exersa ascultarea limbii engleze. În ceea ce privește serialele, le urmăresc doar pe cele care au un scop și sunt utile. În privința purtării pantalonilor, i-am spus că sunt o persoană inteligentă și știu să mă îmbrac în funcție de moment, ocazie și oamenii pe care urmează să-i întâlnesc. Când sunt la școală și au loc vizite oficiale sau când vizitez persoane pe care nu le cunosc, nu port pantaloni, dar îmi place să-i port în zilele libere sau când ies în excursii, deoarece mă acoperă mai bine atunci când mă mișc mult. În privința abayăi care pornește de la cap, nu o port deoarece, în esență, nu există o modalitate specifică prin care femeile musulmane trebuie să poarte hijabul și, pe baza experienței mele, am constatat că nu mi se potrivește. Abaya care pornește de la umeri și este închisă în față, împreună cu un văl larg pe cap și o acoperitoare pentru față, este mai potrivită pentru mine și mă acoperă mai bine, mai ales când car lucruri sau copii ori merg pe jos pe o distanță lungă. El consideră că toate locurile în care merg în excursii cu familia mea (piețe, excursii la malul mării, centre de agrement, chiar și corniche-ul) sunt locuri de amestec între sexe și că nu mă poate duce acolo. Am încercat să-i înțeleg gelozia protectoare, dar, sincer, mi-e teamă că mă va ține închisă în casă și că voi ieși doar pentru a vizita familia și rudele, lucru care nu-mi place prea mult, mai ales din cauza bârfelor, invidiei distructive și resentimentelor care apar între femei. El spune că nu știu să comunic cu el, că abordarea mea este rece și că îl jignesc adesea. Sper să mă puteți învăța, deoarece mă îndoiesc de capacitățile mele și regret profund când văd că este rănit de mine.

Question

Echipa editorială Tawhid.ro · Accepted Answer

În primul rând:

L-a cunoscut pe internet, iar el a cerut-o în căsătorie, dar nu se înțeleg

Întrebare

Răspuns