Declarația Comitetului Permanent pentru Cercetare Academică și Emiterea Fatwa-urilor privind interzicerea cântatului și a muzicii

Comitetul Permanent pentru Cercetare Academică și Emiterea Fatwa-urilor a emis o declarație prin care a combătut acest articol, al cărei text este următorul: 

Învățații Comitetului Permanent au spus: 

Ca răspuns la aceste argumente specioase, Comitetul a declarat următoarele: 

În primul rând: nu este permis nimănui să discute chestiuni de sharee’ah, cu excepția învățaților în sharee’ah care sunt specializați și calificați să cerceteze și să examineze problemele. Scriitorul acestui articol nu este un căutător al cunoașterii shar’i (taalib ‘ilm), așadar nu îi este permis să discute ceva în care nu este specializat. Prin urmare, a făcut multe greșeli, a spus multe lucruri ignorante și a vorbit despre Allah și Mesagerul Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) fără cunoaștere. Aceasta este o chestiune păcătoasă și îi duce în rătăcire pe cititorii săi. În același mod, nu este permis ca mass-media – ziare, reviste etc. – să ofere spațiu celor care nu sunt învățați ai sharee’ah pentru a discuta hotărâri shar’i și a scrie despre lucruri care nu sunt specialitatea lor, astfel încât musulmanii să fie protejați de ideile și convingerile lor.  

În al doilea rând: Nimic nu îi poate fi de folos celui decedat după moartea sa, cu excepția lucrurilor indicate de dovezile shar’i, precum relatarea în care Mesagerul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Când omul moare, faptele sale bune încetează, cu excepția a trei: caritate continuă, cunoaștere folositoare și un fiu drept care se roagă pentru el.” Relatat de Muslim, 1631. Cât despre păcatele pe care o persoană le-a comis în timpul vieții și pentru care a murit fără să se căiască – inclusiv interpretarea cântecelor – va fi pedepsită pentru ele, dacă Allah nu o iartă prin Harul și bunătatea Sa. Prin urmare, nu este permis să le reînviem și să le revitalizăm după moartea sa, ca nu cumva acel păcat să fie adăugat la păcatele pe care le-a comis în timpul vieții, deoarece răul acestuia se extinde asupra altora, după cum Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Oricine introduce în Islam o practică rea, povara acelui păcat va fi asupra sa, precum și păcatul celor care o practică după el, fără ca aceasta să le diminueze în vreun fel povara.” Relatat de Muslim, 1017. 

În al treilea rând: În ceea ce privește comentariul său că „Nu există niciun text în Sfântul Qur’aan care să interzică interpretarea cântecelor și muzica”, aceasta reflectă ignoranța sa față de Qur’aan. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și printre oameni se află cel care cumpără vorbe deșarte (adică muzică, cântece) pentru a-i îndepărta (pe oameni) de la calea lui Allah fără cunoaștere și o ia (calea lui Allah sau versetele din Qur’aan) în derâdere. Pentru aceștia va fi un chin umilitor (în Focul Iadului)”

[Luqmaan 31:6]

Majoritatea mufassireen spun că prin Lahwa al-hadeeth („vorbe deșarte”) în acest verset se înțelege interpretarea cântecelor. Un alt grup spune că se referă la orice sunet de divertisment, ceea ce include fluierele, instrumentele cu coarde și altele asemenea. Toate acestea îi îndepărtează pe oameni de calea lui Allah și provoacă rătăcire. Este dovedit că Ibn Mas’ood (Allah să fie mulțumit de el), marele Sahaabi care era unul dintre învățații Sahaabah (Allah să fie mulțumit de ei), a spus, comentând acest verset: „Pe Allah, aceasta se referă la interpretarea cântecelor.” Și a spus: „Aceasta face ipocrizia să crească în inimă așa cum apa face ierburile să crească.” 

Există multe ahaadeeth care indică interzicerea interpretării cântecelor și a instrumentelor muzicale și arată că acestea sunt un mijloc care duce la un mare rău și la consecințe nefaste. Marele învățat Ibn al-Qayyim (Allah să fie mulțumit de el) a discutat în detaliu hotărârile privind interpretarea cântecelor și instrumentele muzicale în cartea sa Ighaathat al-Lahfaan. 

În al patrulea rând: Acest scriitor minte despre Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) spunând că el obișnuia să asculte cântece și muzică și că le-a poruncit de Eid și cu ocazii precum căsătoria și alte ocazii fericite. Este dovedit că el (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) le-a acordat doar femeilor, atunci când nu erau prezenți bărbați, o dispensă care le permitea să bată în daff și să cânte nasheeds care nu conțineau nicio mențiune despre dragoste sau despre muzică și instrumente, inclusiv cântecele permisive care există în zilele noastre. Mai degrabă, el a permis nasheeds care nu conțineau astfel de caracteristici ofensatoare și a permis doar baterea în daff, nu în alte tipuri de tobe sau instrumente muzicale, pentru a anunța căsătoria. Este relatat în ahaadeeth saheeh, precum în Saheeh al-Bukhaari, că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a interzis instrumentele muzicale de toate tipurile și a emis avertismente severe împotriva lor. Este relatat în Saheeh al-Bukhaari și în alte cărți de hadeeth că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Vor exista printre ummah a mea oameni care vor considera permise zina (adulterul), mătasea, alcoolul și ma’aazif (instrumentele muzicale). Unii oameni vor poposi în vârful unui munte, cu păstorul lor având grijă de oi, iar un om sărac va veni și va cere ceva, iar ei îi vor spune: «Întoarce-te mâine la noi.» Dar Allah îi va distruge și va nivela muntele și îi va transforma pe alții în maimuțe și porci până în Ziua Învierii.” 

Cuvântul ma’aazif (tradus mai sus ca instrumente muzicale) se referă la interpretarea cântecelor și la toate tipurile de instrumente. Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i-a condamnat pe cei care consideră permisă zina (adulterul), purtarea mătăsii de către bărbați și consumul de alcool și care ascultă cântece și instrumente muzicale. El le-a menționat alături de zina, alcool și purtarea mătăsii de către bărbați, ceea ce indică faptul că interpretarea cântecelor și instrumentele muzicale sunt strict interzise. 

În al cincilea rând:  În ceea ce privește comentariul acestui scriitor că există ahaadeeth da’eef (slabe) pe care unii le folosesc drept dovadă că interpretarea cântecelor și muzica sunt interzise, însă nu este corect să le atribuim Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) pentru a susține o opinie sau pentru a împiedica ceva cu care unii oameni nu sunt de acord, aceasta reflectă ignoranța sa față de Sunnah, deoarece dovezile că interpretarea cântecelor este interzisă se găsesc parțial în Qur’aan, parțial în Saheeh al-Bukhaari, după cum s-a menționat mai sus, și parțial în alte cărți ale Sunnah, pe care învățații anteriori le-au folosit ca dovezi că interpretarea cântecelor și muzica sunt interzise. 

În al șaselea rând: Opinia unor învățați care permit interpretarea cântecelor este o opinie combătută de dovezile care o interzic. Ideea este că trebuie să urmăm ceea ce spun dovezile, nu ceea ce le contrazice. Putem accepta sau respinge cuvintele oricui, cu excepția Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa).  

Acest scriitor trebuie să se căiască înaintea lui Allah pentru ceea ce a scris și nu ar trebui să vorbească despre Allah și Mesagerul Său fără cunoaștere, deoarece vorbirea despre Allah fără cunoaștere este menționată alături de shirk în Cartea lui Allah. 

Fie ca Allah să ne ajute pe toți să învățăm adevărul și să-l urmăm. 

Fie ca Allah să trimită binecuvântări și pace asupra Profetului nostru Muhammad și asupra familiei și companionilor săi.