Cele două tipuri de prosternare

Toate laudele sunt doar pentru Allah, pacea și binecuvântarea fie asupra mesagerului Său.

În primul rând: Prosternarea (Sujud) și înclinarea (Ruku) sunt de două tipuri:

Prosternarea ca adorare: Aceasta este făcută exprimând umilință, supunere și venerare și nu se poate face pentru nimeni în afară de Allah PreaMăritul și PreaÎnaltul. Oricine se prosternează în fața altcuiva în afară de Allah ca act de adorare comite șirc major (politeism).

Prosternarea ca salut: Aceasta este făcută pentru a onora sau a respecta persoanei către care este făcută. Acest tip de prosternare a fost permisă în unele legi revelate profeților dinaintea Islamului, dar apoi Islamul a interzis-o definitiv. Așadar oricine se prosternează în fața oricărei creații ca formă de salut, a comis o faptă interzisă (haram), dar nu cade în necredință sau șirc.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah رحمه الله a spus:

Prosternarea este de două tipuri: prosternare ca act de adorare și prosternare ca formă de a onora și a arăta respect. Cât despre cea dintâi, poate fi făcută doar pentru Allah.

Citat încheiat în Majmoo al-Fataawa (4/361)

Și el a spus: că musulmanii sunt de acord în unanimitate că prosternarea în fața altcuiva în afară de Allah este interzisă.

Și el a spus:

Textele din Sunnah și consensul Ummah indică faptul că este interzis să te prosternezi la oricine altcineva în afară de Allah conform cu legea adusă de Profetul nostru ﷺ, fie că este ca formă de salut sau adorare, după cum Profetul ﷺ i-a interzis lui Mu’adh ibn Jabal să i se prosterneze atunci când s-a întors din Siria și i s-a prosternat ca formă de salut.

Al-Qurtubi a spus:

Referitor la această prosternare care este interzisă, sufi ignoranți extremiști au luat-o ca un obicei în adunările lor (atunci când încep dhikr și nasheed), și când intră la al lor Sheikh și se roagă de iertare. Așadar vezi pe unul dintre ei, atunci când este cuprins de extaz - după afirmația lor - prosternându-se punându-și fruntea la pământ, datorită ignoranței lui, fie că este îndreptat spre qiblah sau nu, doar din ignoranță. Fie ei condamnați!

În al doilea rând:

Referitor la opinia că prosternarea la altcineva în afară de Allah este șirc în toate situațiile, deoarece prosternarea însăși este un act de adorare ce nu poate fi îndreptat către nimeni altcineva în afară de Allah, aceasta este o opinie slabă. Aceasta este indicată de următoarele:

Allah le-a poruncit îngerilor să se prosterneze lui Adam; dacă prosternarea în sine era șirc, Allah nu le-ar fi poruncit să facă aceasta.

At-Tabari a spus: “atunci cădeți la pământ prosternându-vă lui” (15:29) - aceasta se referă la prosternarea salutului și onoarei, și nu prosternarea de adorare.

Ibn al-’Arabi a spus: Ummah este de acord în unanimitate referitor la faptul că prosternarea îngerilor la Adam nu a fost o prosternare de adorare.

Ibn Hazm az-Zaahiri a spus: Nu există nici o diferență de opinie între musulmani ca prosternarea lor la Allah Preaînaltul a fost o prosternare de adorare, iar prosternarea la Adam a fost o prosternare de salut și respect.

Allah ne-a spus despre prosternarea lui Iaqub și a fiilor lui la Yusuf (pacea fie asupra lui). Dacă era șirc, profeții lui Allah nu ar fi făcut aceasta.

Nu putem spune că aceasta a fost parte din învațămintele religioase a celor de dinaintea noastră, deoarece șirc nu a fost niciodată permis în toate învățămintele tuturor profeților, iar învățămintele și simbolurilor Tawhid-ului (afirmarea unicității lui Allah) nu s-au schimbat din timpul lui Adam până în timpul Profetului Muhammad ﷺ.

At-Tabari a spus: Ibn Zayd a spus referitor la versetul “și ei au căzut prosternându-se înaintea lui” (12:100)

Aceea a fost o prosternare de a onora și a arăta respect, așa cum îngerii s-au prosternat lui Adam arătând onoare și respect; nu a fost o prosternare de adorare.

Mai degrabă referitor la cel ce a spus că prosternarea lor a fost un mod de salut printre ei, ceea ce a intenționat a fost faptul că era un obicei la ei și nu a fost un mod de adorare unul față de celălalt, și ce ar susține această opinie este faptul că acest obicei a continuat să fie practicat de oameni pentru mult timp, și nu a fost făcut ca un model de a se adora unul pe celălalt.

Ibn Kathir a spus:

Aceasta a fost permis în legea și învățăturile lor: atunci când salutau o persoană în vârstă, se prosternau în fața lui. Aceasta a rămas permis din timpul lui Adam până la învățăturile lui Īisaa عليه السلام, dar aceasta este interzis pentru această Ummah, și prosternarea este doar pentru Stăpânul PreaMăritul și PreaÎnaltul.

Al-Qaasimi a spus:

Unde nu poate fi nici o îndoială despre aceasta este faptul că nu a fost o prosternare de adorare sau umilință; mai degrabă a fost o prosternare doar de respect, fără urmă de îndoială.

Mu'aadh s-a prosternat la Profet ﷺ atunci când s-a întors din Siria. Dacă era șirc, Profetul ﷺ i-ar fi explicat aceasta, dar ceea ce s-a întâmplat referitor la aceasta a fost faptul că i-a explicat că nu este permis să i se prosterneze.

S-a relatat că ‘Abdullah ibn Abi Awfa a spus: când Mu'aadh ibn Jabal a venit din Siria, el s-a prosternat la Profet ﷺ, care a spus, “Ce este aceasta, O Mu'aadh?” El a spus, am mers în Siria și i-am văzut prosternându-se la arhiepiscopi și patriarhi, și am vrut să facă aceasta la tine. Profetul ﷺ a spus, “Nu facem aceasta. Dacă ar fi fost să poruncesc cumva să se prosterneze la altcineva în afară de Allah, aș fi poruncit femeii să se prosterneze soțului ei. (Jur) pe Cel în a cărui mâini este sufletul lui Muhammad, nici o femeie nu își împlinește datoria față de Allah până când nu își împlinește datoria față de soțul ei.” (Relatat de Ibn Maajah 1853; clasificat hasan de al-Albaani.

Shaikh al-Islam a spus: Este bine cunoscut faptul că el nu a spus: ‘Dacă ar fi să poruncesc altcineva să fie adorat’.

Adh-Dhahabi a spus: Nu vezi că Sahabah, în iubirea lor pentru Profet ﷺ a spus: ‘Nu ar trebui să ne prosternăm ție?’ Iar el ﷺ a spus nu. Dacă le-ar fi permis, ei s-ar fi prosternat la el ca formă de a-l onora și a-i arăta respect, și nu ca act de adorare, așa cum frații lui Yusuf عليه السلام i s-au prosternat.

Ceva asemănător se poate spune despre musulmanul ce se prosternează la mormântul profetului ﷺ ca mod de onoare și respect: el nu comite un act de necredință prin aceasta; mai degrabă păcătuiește. Așadar, ar trebui să i se spună că aceasta nu este permis, și asemenea se aplică atunci când își îndreaptă fața în rugăciune către mormânt.

Este dovedit din unele ahadith că unele animale s-au prosternat profetului ﷺ. Dacă prosternarea în sine ar constitui șirc, aceasta nu s-ar fi întâmplat în cazul profetului ﷺ.

Shaykh al-Islam a spus: Animalele obișnuiau să se prosterneze la Profet ﷺ, iar animalele nu adoră nimic altceva în afară de Allah, așadar, cum se poate spune că prosternarea la ceva implică adorare?

“Simpla prosternare” este una dintre regulile din Shari'ah care se poate schimba de la un set de reguli la altul, diferit de Tawhid care este stabilit ferm în inimă; este fix și nu se schimbă.

Shaykh al-Islam a spus: Referitor la smerenie și devotament în inimă, recunoașterea Stăpânirii și servitudinea, acestea nu se pot face niciodată către nimeni și nimic altceva în afară de Allah PreaMăritul și PreaÎnaltul, iar dacă sunt îndreptate către altcineva în afară de El, este interzis și nul.

Cât despre prosternare, este ceva ce are de a face cu legile și hotărârile, deoarece Allah Preaînaltul, ne-a poruncit să ne prosternăm la El. Dacă ne-ar fi poruncit să ne prosternăm la oricare dintre creația Sa în afară de El, ne-am fi prosternat la acel altcineva, în supunere la Allah PreaMăritul și PreaÎnaltul, dacă ar fi vrut să îl venerăm pe cel la care ne prosternăm. Dacă ne-ar fi obligat să ne prosternăm, nu ar fi fost obligatoriu să facem aceasta.

Prosternarea îngerilor la Adam a fost un act de adorare față de Allah, în supunere la El și ca un mod de apropriere de El. Cât despre Adam a fost o onoare și un mod de a arăta respect.

Prosternarea fraților lui Yusuf la el a fost o formă de salut. Nu vezi că dacă Yusuf s-a prosternat părinților lui ca o formă de salut, iar aceasta nu ar fi makruuh (neplăcut).

Diferențierea dintre prosternarea ca formă de salut și prosternarea ca formă de adorare este opinia majorității învățaților din diferite madhhab.

Fakhr ad-Deen az-Zayla'i a spus: Ceea ce ei fac, sărutând pământul înaintea unui învățat este haram, iar cel ce face aceasta și cel ce aprobă aceasta păcătuiesc, deoarece se aseamănă adorării idolilor.

As-Sadr ash-Shaheed a afirmat că nu devine necredincios făcând această prosternare, deoarece a intenționat aceasta ca o formă de salut.

Ibn Nujaym al-Hanafi a spus: Prosternarea la tirani constituie necredință, dacă prin aceasta se intenționează adorare, dar nu (este necredință) dacă se intenționează salut prin aceasta, conform opiniei majorității.

An-Nawawi a spus: Ceea ce mulți dintre cei ignoranți fac atunci când se prosternează înaintea Shaykh-ilor este cu siguranță haram, în toate cazurile, fie că se îndreaptă spre qiblah sau nu, fie că intenția este de a se prosterna la Allah Preaînaltul sau este făcută din nepăsare. În unele cazuri constituie necredință sau foarte aproape de necredință. Fie ca Allah Cel Milostiv să ne ierte.

Shihaab ad-Deen ar-Ramli a spus: Simpla prosternare înaintea Shaykh-ilor nu înseamnă că venerarea shaikh-ului este asemenea venerării lui Allah PreaMăritul și PreaÎnaltul, cu sensul că este adorat. Constituie a fi necredință dacă aceasta este intenția.

Ar-Ruhaybaani a spus:

Prosternarea la conducători sau la cei decedați cu intenția de adorare constituie necredință, și aceasta este de acord în unanimitate de musulmani. Salutând un om prosternându-te la el este un păcat major.

Ash-Shawkani a spus: Este necesar să clarificăm aceasta notând faptul că dacă această prosternare se face cu intenția de afirmare a Stăpânirii celui către care se face prosternarea, atunci prin prosternarea în acest fel i-a făcut asociați lui Allah PreaMăritul și PreaÎnaltul și a afirmat că există altă divinitate cu El.

Dar dacă intenția este doar de a arăta respect așa cum adesea se întâmplă cu cei ce intra la regi din alte țări (ne-arabi), unde sărută pământul în venerare față de rege, aceasta nu constituie necredință. Toți învățații sunt de comun acord că numind o astfel de persoană ca necredincioasă este un lucru foarte serios și nu trebuie trecut cu vederea.

Shaykh Muhammad Ibn Ibraheem a spus: Plecăciunea atunci când se salută este haram dacă intenția este de a saluta persoana. Dacă se intenționează ca formă de adorare, atunci constituie necredință.

Shaykh ‘Abd al-’Azeez ‘Abd al-Lateef a spus: Se știe foarte bine că prosternarea ca formă de adorare, care se bazează pe smerenie, supunere și venerare doar a lui Allah, este parte din Tawhid (afirmarea unicității lui Allah) la care toți mesagerii au chemat. Dacă se îndreaptă către altcineva în afară de Allah, atunci este șirc și asocierea de parteneri lui Allah.

Dar dacă o persoană se prosternează tatălui său sau la un învățat și altcineva asemenea, iar intenția lui este de a saluta și a arăta respect, atunci aceasta cade sub lucrurile interzise care sunt mai mici decât șirc. Dar dacă intenția este de supunere și smerenie, atunci aceasta constituie șirc.

Și Allah știe mai bine!