Acest articol este o traducere integrală în limba română după articolul publicat pe Athari Archive. Republicat cu permisiune. Sursa originală: Did Shayk Muhammad Ibn Abdul Wahhab Declare Unjust Takfir?.
Afirmația slabă a lui Daniel, că Shaykhul ar fi fost singurul care a înțeles La ilaha illa Allah, este clarificată în videoclipul meu de pe TikTok de mai jos.
https://vm.tiktok.com/ZNdhCLMDh/
Daniel Haqiqatjou susține că nepotul lui Shaykh Muhammad ibn Abdul Wahhab (Abdul Rahman ibn Hasan) credea că nu exista niciun savant în lume până când Allah ne-a binecuvântat cu Shaykh Muhammad ibn Abdul Wahhab. Prin aceasta el își expune din nou ignoranța. Evidențierea galbenă vine înainte de ceea ce a citat el în videoclip, evidențiat cu portocaliu, iar Shaykhul spune înainte de afirmația pe care el a folosit-o:
Traducere: Shaykhul nostru, Allah să aibă milă de el, a respins doar ceea ce apăruse în această ummah din acest shirk, despre care Profetul a vestit că se va întâmpla. Și într-adevăr, aceasta s-a petrecut după cele mai bune generații. Mormintele au fost înălțate prin construirea de masjiduri peste ele și au fost adorate pe lângă Allah; oamenii s-au îndreptat către ele cu speranță și teamă, cerându-le ajutorul, glorificându-le și iubindu-le.
Ei au direcționat către aceste morminte acele acte exclusive de adorare care se cuvin numai lui Allah Preaînaltul. Iar savanții dintre oamenii Sunnah au condamnat întotdeauna acest shirk, precum Ibn Aqil, Abu Shamah, Ibn Waddah și alții prea numeroși pentru a fi enumerați.
Printre cei mai cunoscuți pentru respingerea lui, explicarea lui, răspunsul la îndoielile folosite de politeiști și respingerea celor care au crezut în acest shirk și l-au permis, se numără Shaykh al-Islam Ibn Taymiyyah și Ibn al-Qayyim. Mulți oameni ai Sunnah din vremea lor i-au urmat în aceasta. Însă după ce a trecut un timp, cea mai mare parte a ummah s-a întors la aceste erori, deoarece cei care se opuneau adevărului deveniseră numeroși în acele perioade și în cele mai multe țări.
În jurul secolului al zecelea și după aceea, nu s-a cunoscut niciun savant care să fi vorbit despre tawhid, să fi chemat la el, să fi recunoscut acest shirk sau să fi avertizat împotriva lui, până când Allah l-a adus pe acest Shaykh, Muhammad ibn Abdul Wahhab, Allah să aibă milă de el, la sfârșitul acestei ummah. Aceasta a fost o mare binecuvântare. El a clarificat realitatea tawhidului și tipurile lui, așa cum le-au înțeles primele generații și imamii acestei ummah, fără să se abată de la calea lor.
Ad-Durar as-Sanniyyah fil Ajwibatil-Najdiyyah (11/572).
Întreaga afirmație a lui Daniel cu privire la Muhammad ibn Abdul Wahhab este că el ar fi făcut takfir nedrept. El citează și volumul 11, pagina 402, unde se spune că niciunul dintre savanții din timpul său și de dinaintea lui nu a respins shirkul în sensul adorării și nu a chemat la adorarea Lui singur. Din nou, el nu explică contextul acestei afirmații, unde se arată că oamenii defineau ilah(dumnezeu) ca fiind cel capabil să creeze și că acești oameni asupra cărora el face takfir sunt declarați necredincioși pe bună dreptate, fiindcă el menționează și că ei nu respingeau adorarea copacilor, pietrelor, mormintelor și a zeităților false. Cu portocaliu este ceea ce el a citat, iar evidențierea galbenă din carte și evidențierea verde tradusă de mai jos susțin ceea ce spun despre contextul acestei afirmații.
Traducere: Astăzi îi vezi pe cei mai mulți dintre cei considerați oameni ai cunoașterii că nu înțeleg din sensul lui la ilaha illa Allah decât ceea ce implică indirect, adică unicitatea Stăpânirii, lucru pe care politeiștii înșiși îl acceptau.
Aceasta pentru că acești oameni definesc cuvântul ilah ca fiind cel capabil să creeze.
(Notă laterală: Problema cu definiția acestor oameni pentru ilah este că, dacă acesta ar fi sensul lui ilah, atunci aceasta ar însemna că mushrikii (politeiștii) din Quraysh nu ar fi numit idolii pe care îi adorau dumnezei, deoarece Allah ne spune în Surah az-Zukhruf, versetul 87:
وَلَئِن سَأَلْتَهُم مَّنْ خَلَقَهُمْ لَيَقُولُنَّ ٱللَّهُ ۖ فَأَنَّىٰ يُؤْفَكُونَ
Și dacă îi întrebi cine i-a creat, cu siguranță vor spune: „Allah.” Deci cum sunt ei amăgiți?
Totuși, mushrikii din Quraysh își numeau în continuare idolii dumnezei. Nu am fi cu toții de acord că astfel de oameni merită takfir?)
Ei nu au fost călăuziți către sensul deplin al afirmației sincerității, care este negarea a tot ceea ce politeiștii adoră pe lângă Allah, indiferent ce tip de adorare este. Aceasta este negarea inclusă în expresia la ilaha. Iar sensul lui illa Allah este că El singur este Cel care trebuie adorat și ascultat în fiecare formă de adorare, fără ca nimic din aceasta să fie direcționat către altcineva. Mai multe vor veni despre aceasta, dacă Allah voiește.
Din cauza ignoranței răspândite despre ceea ce înseamnă cu adevărat la ilaha illa Allah, mulți oameni nu respingeau adorarea dumnezeilor falși, a copacilor, pietrelor și mormintelor.
Aceasta pentru că nu se cunoaște nimeni dintre savanți în timpul în care a apărut Shaykhul nostru, Allah să aibă milă de el, și nici în timpul de dinaintea lui, care să fi respins deschis shirkul în adorare sau să fi chemat oamenii să Îl adore numai pe Allah.
Ad-Durar as-Sanniyyah fil Ajwibatil-Najdiyyah (11/402).