Care este hotărârea pentru cel care a lăsat rugăciunea și postul ani de zile și a căzut în zina?

Laudă lui Allah.

Mai întâi trebuie făcută o diferență importantă: una este ca omul să nege că rugăciunea sau postul Ramadan sunt obligatorii, și alta este să recunoască faptul că sunt obligatorii, dar să le lase din nepăsare. Cine neagă obligația rugăciunii sau a postului Ramadan, ori spune că zina este permisă, este kafir prin consensul savanților.

În privința celui care lasă rugăciunea din lene sau neglijență, savanții au avut o divergență. Unii dintre fuqaha’ au spus că este un păcătos foarte mare, dar nu iese din Islam decât dacă neagă obligația. Alți savanți au spus că abandonarea totală a rugăciunii este kufr akbar, chiar dacă omul nu neagă verbal obligația ei. Ibn Bāz a prezentat ambele opinii și a spus clar că, după dovezi, opinia corectă este că lăsarea rugăciunii este kufr akbar; IslamQA afirmă la fel pentru cel care nu se roagă deloc.

Dovezile principale invocate de acești savanți sunt hadithurile autentice: „Între om și kufr/shirk este lăsarea rugăciunii” și „Legământul dintre noi și ei este rugăciunea; cine o lasă a comis kufr.” Aceste texte sunt cele pe baza cărora Ibn Bāz și alții au considerat că abandonarea rugăciunii nu este doar un păcat mare, ci un nullificator al Islamului atunci când omul o părăsește complet.

Dacă cineva a căzut în această stare și apoi s-a trezit, s-a pocăit și a vrut să se întoarcă, atunci uşa pocăinței este deschisă cât timp nu a ajuns la moarte. Allah spune: „Nu deznădăjduiți de mila lui Allah; Allah iartă toate păcatele”, iar în alt loc spune: „Pocăiți-vă către Allah cu o pocăință sinceră”, și: „Eu sunt cu adevărat Iertător pentru cel care se pocăiește, crede și face fapte bune.” De asemenea, Profetul ﷺ a spus că Islamul șterge ceea ce a fost înainte.

Așadar, da: dacă persoana spune din nou shahada cu sinceritate, se căiește sincer și începe să împlinească Islamul, atunci revine la Islam și poate fi iertată. Dar simpla pronunțare a shahadei nu este suficientă dacă omul rămâne încăpățânat pe motivul care l-a scos din Islam. IslamQA explică faptul că pentru apostat este necesară shahada din nou, împreună cu regretul și renunțarea la cauza apostaziei; iar dacă kufr-ul a fost prin negarea unei obligații, trebuie și să recunoască acea obligație.

Condițiile pocăinței sincere

Condițiile pocăinței sincere sunt cele cunoscute: regretul pentru ce a trecut, încetarea imediată a păcatului, hotărârea sinceră de a nu reveni și sinceritatea față de Allah. Ibn Bāz le enumeră limpede și spune că acestea se aplică inclusiv pentru păcate foarte mari, chiar și pentru kufr.

Situația postului Ramadan și a zinei

În ceea ce privește postul Ramadan, și aici trebuie făcută diferența. Cine neagă că postul Ramadan este obligatoriu este kafir prin consens. Dar cel care nu a postit din lene, poftă sau nepăsare, în timp ce încă se considera obligat de el, a comis un păcat enorm; însă Ibn Bāz spune că acesta nu devine kafir doar pentru nepostire, spre deosebire de abandonarea rugăciunii.

Dacă persoana se ruga, dar nu a postit ani de zile, atunci, potrivit majorității savanților, trebuie să facă tawbah și să recupereze posturile ratate; Ibn Bāz a spus că acesta este „as-sawab”, adică opinia corectă, și a menționat că dacă poate, să hrănească și câte un sărac pentru fiecare zi, ca lucru mai complet, mai ales când întârzierea a fost mare. IslamQA confirmă că majoritatea savanților cer recuperarea zilelor lăsate în mod deliberat, deși există și o opinie mai strictă care spune că nu se mai prescrie qada’ după ieșirea timpului.

Dar dacă persoana nu se ruga și nici nu postea în acei ani, atunci, pe opinia pe care Ibn Bāz o consideră corectă, lăsarea rugăciunii a făcut-o să iasă din Islam; prin urmare, când se întoarce sincer la Allah, nu i se cere să recupereze nici rugăciunile, nici posturile din acea perioadă, fiindcă Islamul șterge ceea ce a fost înainte. Ibn Bāz a spus asta foarte explicit în mai multe răspunsuri.

Cât despre zina, ea este dintre cele mai mari păcate, dar simpla comitere a zinei nu îl face pe om kafir, atât timp cât nu o declară halal. Dacă însă cineva spune că zina este permisă, atunci cade în kufr prin consens, pentru că a negat ceva cunoscut în religie în mod necesar.

Și aici răspunsul este tot da: Allah poate ierta chiar și pe cel care a făcut zina de multe ori, dacă se pocăiește sincer înainte de moarte. Allah a menționat împreună shirk-ul, uciderea pe nedrept și zina, apoi a spus că cel care se pocăiește, crede și face fapte bune va avea păcatele schimbate în fapte bune. Allah mai spune și să nu deznădăjduim de mila Lui.

Concluzie

Și Allah știe cel mai bine.