Este considerat divorțul triplu ca unul singur?

Este considerat Talaq-ul triplu ca un singur divorț în Islam?

Juriștii au avut opinii diferite cu privire la divorțul triplu (Talaq) . Opinia corectă este că acesta se consideră un singur divorț, fie că este rostit într-o singură expresie, precum „Ești divorțată de trei ori”, fie în cuvinte repetate, precum „Ești divorțată, ești divorțată, ești divorțată”.

Aceasta este opinia preferată de Shaykh Al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) și a fost considerată cea mai corectă de Shaykh Al-Sa`di (Allah să aibă milă de el) și Shaykh Ibn `Uthaymin (Allah să aibă milă de el).

Ei au citat ca dovadă Hadithul relatat de Muslim (1472) de la Ibn `Abbas (Allah să fie mulțumit de el), care a spus: În vremea Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), a lui Abu Bakr și în primii doi ani ai califatului lui `Umar, un divorț triplu era considerat unul singur. Apoi `Umar ibn Al-Khattab a spus: Oamenii s-au grăbit într-o chestiune în care ar trebui să aibă răbdare. Mă gândesc să-i oblig să respecte acest lucru. Așadar, el l-a făcut obligatoriu pentru ei.

Este valabil divorțul pronunțat la mânie?

Dacă un bărbat divorțează de soția sa la mânie , trebuie să se aplice unul dintre cele trei scenarii:

1. Mânia lui a fost ușoară și nu i-a afectat voința și alegerea, așadar divorțul său este valabil și se consideră ca atare.
2. Mânia lui a fost atât de intensă încât nu știa sau nu își dădea seama ce spunea. Acest divorț nu se consideră ca atare, deoarece în acest caz era asemenea unei persoane nebune, care nu este trasă la răspundere pentru ceea ce spune.

În ceea ce privește aceste două scenarii ale mâniei, nu există nicio diferență de opinie între savanți cu privire la hotărâre. Rămâne al treilea scenariu, care este:

1. Mânie intensă care afectează voința unei persoane și o face să rostească anumite cuvinte ca și cum ar fi constrânsă să facă aceasta, dar regretă curând, de îndată ce mânia i se risipește; însă mânia nu ajunge la nivelul la care nu simte sau nu își dă seama ce spune și nu își poate controla cuvintele sau acțiunile.

Savanții au avut opinii diferite cu privire la hotărârea referitoare la acest tip de mânie. Opinia mai corectă – după cum a spus Shaykh Ibn Baz (Allah să aibă milă de el) – este că nici aceasta nu se consideră ca atare, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu există divorț și nici eliberare din sclavie în timpul constrângerii.” (Relatat de Ibn Majah (2047); considerat autentic de Al-Albani în Al-Irwa` , 2047). Savanții au interpretat constrângerea de aici ca referindu-se la compulsiune și mânie intensă.

Această opinie a fost preferată de Shaykh Al-Islam Ibn Taymiyah și de elevul său Ibn Al-Qayyim, care a scris un eseu binecunoscut despre aceasta, intitulat Ighathat Al-Lahfan fi Hukm Talaq Al-Ghadban.

Pe baza acestei opinii, dacă prietenul tău a rostit cuvântul divorțului într-un moment de mânie intensă , atunci nu a avut loc niciun divorț; dacă era ușor furios, atunci se consideră un singur divorț.

Și Allah știe cel mai bine.