Text integral · Pasaje · 51
Răspuns către al-Rifāʿī: păstrarea locurilor
Printre cei fascinați de urmele legate de locuri care nu sunt consfințite de Lege și care cheamă la păstrarea lor se află profesorul Yūsuf Hāshim al-Rifāʿī din Kuweit și doctorul Muḥammad Saʿīd Ramaḍān al-Būṭī din Siria. Primul a înnegrit niște foi pe care le-a pretins a fi un sfat adresat învățaților din Najd. În ele a chemat la multe feluri de inovație și rătăcire, printre care păstrarea urmelor legate de locuri care nu sunt consfințite de Lege. Al doilea a scris o prefață lungă pentru acest pretins sfat, sprijinindu-l în felurile de inovație și rătăcire pe care le cuprinde. Le-am scris un răspuns, apărut în anul 1421 H., cu titlul:
الردُّ على الرفاعي والبوطي في كذبهما على أهل السنة ودعوتهما إلى البدع والضلال
„Răspuns către al-Rifāʿī și al-Būṭī privitor la minciunile lor despre oamenii Sunnei și la chemarea lor către inovații și rătăcire.”
La sfârșitul acestui răspuns se află următoarele:
Autorul are o mare pasiune pentru urmele legate de locuri atribuite Profetului ﷺ, precum locul nașterii sale ﷺ, fântâna în care i-a căzut inelul ﷺ, locul unde a îngenuncheat cămila sa ﷺ la Qubāʾ când a sosit în Medina, în urma emigrării sale ﷺ, și altele.
El îi mustră aspru pe cei cărora pretinde că le dă sfat, fiindcă nu se îngrijesc de aceste lucruri și nu le păstrează. Ca dovadă pentru păstrarea unor asemenea urme, el aduce cuvintele Preaînaltului:
وَٱتَّخِذُوا۟ مِن مَّقَامِ إِبْرَٰهِـۧمَ مُصَلًّى
„Luați locul lui Ibrāhīm ca loc de rugăciune.”
Coran 2:125 · Fragment coranic
Și ceea ce se spune în istorisirea despre Ṭālūt:
وَقَالَ لَهُمْ نَبِيُّهُمْ إِنَّ ءَايَةَ مُلْكِهِۦٓ أَن يَأْتِيَكُمُ ٱلتَّابُوتُ فِيهِ سَكِينَةٌ مِّن رَّبِّكُمْ وَبَقِيَّةٌ مِّمَّا تَرَكَ ءَالُ مُوسَىٰ وَءَالُ هَـٰرُونَ تَحْمِلُهُ ٱلْمَلَـٰٓئِكَةُ ۚ إِنَّ فِى ذَٰلِكَ لَـَٔايَةً لَّكُمْ إِن كُنتُم مُّؤْمِنِينَ
„Profetul lor le-a spus: Semnul stăpânirii sale va fi venirea la voi a Chivotului, în care se află liniște de la Domnul vostru și o rămășiță din ceea ce au lăsat familia lui Mūsā și familia lui Hārūn, purtat de îngeri. În aceasta este un semn pentru voi, dacă sunteți credincioși.”
Coran 2:248
El spune:
وقال المفسِّرون: إنَّ البقيَّةَ المذكورة هي عَصاة موسى ونعليه (كذا) و... إلخ
„Comentatorii Coranului au spus că rămășița amintită era toiagul lui Mūsā, sandalele sale și... etc.”
El mai face trimitere la hadithurile autentice privitoare la urmele Profetului ﷺ și la grija companionilor — mulțumirea lui Allah fie asupra lor — pentru ele, menționate în diferite capitole din Ṣaḥīḥ al-Bukhārī.
Răspunsul la prima dovadă: luarea locului lui Ibrāhīm ca loc de rugăciune este dovedită de Carte și de Sunna. În aceasta autorul nu are nicio dovadă pentru păstrarea urmelor pe care le-a menționat, fiindcă versetul privește luarea acelui loc ca loc de rugăciune și nu este valid să se facă analogie cu el.
Mai mult, luarea acelui loc ca loc de rugăciune s-a numărat printre sugestiile pe care ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb — Allah să fie mulțumit de el — i le-a făcut Trimisului lui Allah ﷺ, iar versetul a fost revelat în această privință.
ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el — este chiar cel de la care s-a transmis interzicerea atașamentului față de asemenea urme. El a poruncit tăierea copacului sub care a avut loc jurământul de credință al Mulțumirii. De asemenea, în relatarea lui al-Maʿrūr ibn Suwayd se spune:
كنتُ مع عمر بين مكة والمدينة، فصلَّى بنا الفجر، فقرأ
„Eram cu ʿUmar între Mecca și Medina. El ne-a condus în rugăciunea din zori și a recitat:
أَلَمْ تَرَ كَيْفَ فَعَلَ رَبُّكَ بِأَصْحَـٰبِ ٱلْفِيلِ
«Oare nu ai văzut ce a făcut Domnul tău cu oamenii elefantului?»
Coran 105:1
și:
لِإِيلَـٰفِ قُرَيْشٍ
«Pentru deprinderea tribului Quraysh.»
Coran 106:1
ثمَّ رأى قوماً ينزلون فيُصلُّون في مسجد، فسأل عنهم، فقالوا: مسجدٌ صلَّى فيه النَّبِيُّ ﷺ، فقال: إنَّما هلك مَن كان قبلكم أنَّهم اتَّخذوا آثارَ أنبيائِهم بِيَعاً، مَن مرَّ بشيءٍ من المساجد فحضرَت الصلاة فليُصلِّ، وإلاَّ فلْيَمضِ
Apoi a văzut niște oameni care coborau și se rugau într-o moschee și a întrebat despre ei. I s-a spus: «Este o moschee în care s-a rugat Profetul ﷺ.» El a spus: «Cei dinaintea voastră au pierit pentru că au transformat urmele profeților lor în biserici. Cine trece pe lângă una dintre moschei când a sosit timpul rugăciunii să se roage; altfel, să-și continue drumul.»”
Relatare consemnată de ʿAbd al-Razzāq, 2/118–119, și de Abū Bakr ibn Abī Shayba, 2/376–377, cu un lanț autentic de transmitere.
Răspunsul la a doua dovadă: chiar dacă interpretarea rămășiței menționate în verset ar fi corectă, aceasta nu dovedește legitimitatea atașamentului față de urme. Interzicerea acestui atașament este dovedită de la ʿUmar, după cum s-a arătat mai sus. În relatarea sa se spune:
إنَّما هلك مَن كان قبلكم أنَّهم اتَّخذوا آثار أنبيائِهم بيَعاً
„Cei dinaintea voastră au pierit pentru că au transformat urmele profeților lor în biserici.”
El ﷺ a spus:
فعليكم بسُنَّتِي وسُنَّة الخلفاء الراشدين المهديين من بعدي، تَمسَّكوا بها وعضُّوا عليها بالنواجذ
„Țineți-vă de Sunna mea și de Sunna califilor drept călăuziți care vor veni după mine. Țineți-vă strâns de ea și prindeți-o cu măselele.”
Răspunsul la a treia dovadă: hadithurile din Ṣaḥīḥ al-Bukhārī și din alte colecții arată că companionii căutau binecuvântarea prin sudoarea Profetului ﷺ, prin apa rămasă de la abluțiunea sa, prin părul său și prin alte lucruri care i-au atins trupul ﷺ. Toate acestea sunt dovedite și de toate acestea au avut parte companionii — Allah să fie mulțumit de ei și să-i mulțumească.
Cât despre urmele legate de locuri, am citat deja din relatarea lui ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el — ceea ce arată interzicerea atașamentului față de ele.
ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el — a interzis atașamentul față de locurile legate de Profet ﷺ pentru care nu există temei în Sunna Trimisului lui Allah ﷺ, din pricina exagerării și a căderii în ceea ce este interzis la care poate duce acest lucru.
Aceasta este lămurită de faptul că autorul, fiind fascinat de urme, a fost dus de această fascinație la lăudarea construirii pe morminte, deși Sunna cuprinde interzicerea ei. Am menționat deja lauda sa pentru mausoleul lui al-ʿAydarūs din Aden și descrierea cupolei lui ca fiind binecuvântată.
Mai mult, fascinația sa pentru urme l-a dus să-i critice pe cei cărora pretinde că le dă sfat, pentru că nu au păstrat urma locului în care a îngenuncheat cămila Profetului ﷺ. El spune:
كان هناك أثر (مبرك الناقة) ناقة النَّبيِّ ﷺ في مسجد (قباء) يوم قدومه مُهاجراً إلى المدينة في مكان نزل فيه قوله تعالى:
„Exista acolo o urmă, «locul unde a îngenuncheat cămila», cămila Profetului ﷺ, în moscheea Qubāʾ, în ziua sosirii sale ca emigrant în Medina, într-un loc despre care au fost revelate cuvintele Preaînaltului:
لَّمَسْجِدٌ أُسِّسَ عَلَى ٱلتَّقْوَىٰ مِنْ أَوَّلِ يَوْمٍ أَحَقُّ أَن تَقُومَ فِيهِ ۚ فِيهِ رِجَالٌ يُحِبُّونَ أَن يَتَطَهَّرُوا۟ ۚ وَٱللَّهُ يُحِبُّ ٱلْمُطَّهِّرِينَ
«O moschee întemeiată pe evlavie din prima zi este mai vrednică să te ridici în ea pentru rugăciune. În ea sunt bărbați cărora le place să se purifice, iar Allah îi iubește pe cei care se purifică.»
Coran 9:108 · Fragment coranic
فأزَلتُم هذا الأثر، وكنَّا نُشاهدُه حتى وقتٍ قريب!!
Voi ați înlăturat această urmă, pe care noi o puteam vedea până de curând!!”
I se spune autorului: de unde știi că locul în care a îngenuncheat cămila exista și s-a păstrat până în vremea de acum?
Acest lucru ar fi posibil numai dacă s-ar fi dovedit că Profetul ﷺ l-a înconjurat cu un zid, iar califii drept călăuziți și cei de după ei l-au transmis din generație în generație până astăzi. Dar unde este dovada pentru aceasta?!!
Se știe că domnia lui ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el — a durat mai mult de zece ani și că reședința sa era la Medina. El a fost cel care a poruncit tăierea copacului de la al-Ḥudaybiyya, lângă Mecca. Tot el a interzis urmărirea locurilor legate de Profet ﷺ pentru care nu există temei în Sunna, după cum am arătat mai sus în relatarea citată. Este oare de înțeles ca ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el — să interzică urmărirea unor urme aflate departe de Medina, dar să păstreze urma locului în care a îngenuncheat cămila, pretinsă de autor, care s-ar fi aflat chiar lângă el, în Medina?!!
Autorul nu s-a oprit la dorința de a păstra locurile legate de Trimisul ﷺ pentru care nu există temei în Sunna, ci a trecut la dorința de a păstra un vestigiu apărut într-o epocă târzie. Criticându-i pe cei cărora pretinde că le dă sfat, el spune:
وهدَمتُم بجوار بيتِ أبي أيُّوب الأنصاري رضي الله عنه مكتبةَ شيخ الإسلام (عارف حكمت) المليئة بالكتب والمخطوطاتِ النَّفيسة، وكان طرازُ بنائها العثماني رائعاً ومُمَيَّزاً!! هدمتُم كلَّ ذلك في حين أنَّه بعيدٌ عن توسعةِ الحرَم، ولا علاقةَ له بها!!
„Ați dărâmat, lângă casa lui Abū Ayyūb al-Anṣārī — Allah să fie mulțumit de el —, biblioteca șeicului Islamului ʿĀrif Ḥikmat, plină de cărți și de manuscrise prețioase. Stilul său arhitectural otoman era minunat și deosebit!! Ați dărâmat toate acestea, deși se aflau departe de extinderea Sanctuarului și nu aveau nicio legătură cu ea!!”
Acesta este rezultatul pasiunii pentru urme!
Între locul bibliotecii amintite și zidul din față al moscheii Trimisului ﷺ sunt doar câțiva metri. El se află acum în incinta curților moscheii.
Folosirea cărților sale continuă să fie posibilă, deoarece bibliotecile din Medina, inclusiv aceasta, au fost reunite într-o singură bibliotecă aflată lângă Moscheea Profetului: Biblioteca Regelui ʿAbd al-ʿAzīz.
Autorul nu s-a mărginit la mustrarea și învinuirea celor cărora pretinde că le dă sfat pentru că nu au păstrat locurile legate de Profet ﷺ pentru care nu există temei în Sunna. A mers mai departe și i-a descris ca pe niște oameni care îl urăsc pe Profet ﷺ!
Nu știu dacă autorul și-a dat sau nu seama că acela care îl urăște pe Trimis ﷺ nu este musulman, ci necredincios?!
Mai înainte, autorul afirmase că cei cărora pretinde că le dă sfat îi acuză pe musulmani de politeism, îi declară necredincioși pe toți sufiții și îi declară necredincioși pe așʿariți. Aceasta este o minciună pusă pe seama lor, iar ei sunt nevinovați de ea. Aici, îi descrie pe cei cărora pretinde că le dă sfat, în chip mincinos și calomnios, ca pe niște oameni care îl urăsc pe Profet. Fără îndoială, această ură este necredință. Căutăm adăpost la Allah de necredință, politeism și ipocrizie.
Trebuie de asemenea să se știe că nobilii companioni — Allah să fie mulțumit de ei și să-i mulțumească — și cei care i-au urmat în bine nu mergeau la locurile pentru care nu există temei în Sunna, precum locul nașterii sale ﷺ sau presupusul loc în care a îngenuncheat cămila. Dacă aceasta ar fi fost un bine, ei ar fi fost primii care să-l facă.
Ei nu păstrau asemenea urme, ci alte urme: cele consfințite de Lege, adică hadithurile sale ﷺ, care cuprind cuvintele, faptele și aprobările sale ﷺ. Ei vegheau la împlinirea practicilor Sunnei și la lăsarea deoparte a inovațiilor și a lucrurilor nou introduse. Bine a spus cel care a rostit:
دينُ النَّبـيِّ مُحمَّــد أخبــــارُ نعم المطيَّةُ للفـتـى آثــــارُ
Religia Profetului Muḥammad este alcătuită din relatări; ce bun mijloc de înaintare sunt pentru tânăr tradițiile transmise!
لا ترغَبنَّ عن الحديث وأهلِه فالرأيُ ليْلٌ والحـديثُ نهارُ
Nu te îndepărta de hadith și de oamenii lui, căci părerea este noapte, iar hadithul este zi.
ولَرُبَّما جهل الفتى أثرَ الهُدى والشَّمسُ بـازغَـةٌ لَهـا أنوارُ
Cât de des tânărul nu cunoaște urma călăuzirii, deși soarele a răsărit și își revarsă lumina!
Un altul a spus:
الفقهُ في الدين بالآثـار مقترنٌ فاشغَــل زمانَـك في فقهٍ وفي أثَرِ
Înțelegerea religiei este legată de tradițiile transmise; ocupă-ți timpul cu înțelegerea și cu tradiția.
فالشُّغلُ بالفقه والآثار مرتفعٌ بقاصد الله فوق الشمـس والقمرِ
Îndeletnicirea cu înțelegerea și cu tradițiile îl înalță pe cel care Îl caută pe Allah deasupra soarelui și a lunii.