Text integral · Pasaje · 18
Credința în trimiși și în Ziua de Apoi
La fel, în privința trimișilor — pacea și binecuvântările fie asupra lor — există credință în amănunt și credință în general. Credem în ei în general și în faptul că Allah are trimiși pe care i-a trimis oamenilor, având misiunea de a-i chema la Allah. Preaînaltul spune:
وَلَقَدْ بَعَثْنَا فِى كُلِّ أُمَّةٍ رَّسُولًا أَنِ ٱعْبُدُوا۟ ٱللَّهَ وَٱجْتَنِبُوا۟ ٱلطَّـٰغُوتَ
Am trimis în fiecare comunitate un trimis: „Adorați-L pe Allah și feriți-vă de ṭāghūt!”
Coran 16:36, fragment
Și spune:
وَمَآ أَرْسَلْنَا مِن قَبْلِكَ مِن رَّسُولٍ إِلَّا نُوحِىٓ إِلَيْهِ أَنَّهُۥ لَآ إِلَـٰهَ إِلَّآ أَنَا۠ فَٱعْبُدُونِ
Nu am trimis înaintea ta niciun trimis fără să-i revelăm: „Nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Mine; adorați-Mă, așadar!”
Coran 21:25
Allah are trimiși pe care i-a trimis robilor Săi, ca vestitori și avertizatori. Numărul și numele tuturor sunt cunoscute de Allah, slăvit și preamărit fie. În hadithul lui Abū Dharr și în alte relatări care îl întăresc, precum hadithul lui Abū Umāma și altele, se spune că trimișii au fost puțin peste trei sute zece; însă lanțurile lor de transmitere nu sunt lipsite de neajunsuri. Cât despre profeți, într-una dintre relatări se spune că au fost o sută douăzeci și patru de mii, iar în alta, o sută douăzeci de mii. Însă, după cum s-a arătat, lanțurile acestor relatări au neajunsuri.
Pe scurt, profeții și trimișii sunt numeroși, însă numărul lor cert este cunoscut de Allah, slăvit și preamărit fie. Noi trebuie să credem în general că Allah are trimiși și profeți pe care i-a trimis ca să lămurească adevărul și să călăuzească făpturile. După cum Allah — măreț și preamărit fie El — spune:
وَمَآ أَرْسَلْنَا مِن قَبْلِكَ مِن رَّسُولٍ وَلَا نَبِىٍّ إِلَّآ إِذَا تَمَنَّىٰٓ أَلْقَى ٱلشَّيْطَـٰنُ فِىٓ أُمْنِيَّتِهِۦ
Nu am trimis înaintea ta niciun trimis și niciun profet fără ca, atunci când recita, Satana să arunce ceva în recitarea sa.
Coran 22:52, fragment
El, slăvit și preamărit fie, spune:
مَّا كَانَ مُحَمَّدٌ أَبَآ أَحَدٍ مِّن رِّجَالِكُمْ وَلَـٰكِن رَّسُولَ ٱللَّهِ وَخَاتَمَ ٱلنَّبِيِّـۧنَ
Muḥammad nu este tatăl niciunuia dintre bărbații voștri, ci Trimisul lui Allah și încheietorul profeților.
Coran 33:40, fragment
Allah — măreț și preamărit fie El — spune:
لَقَدْ أَرْسَلْنَا رُسُلَنَا بِٱلْبَيِّنَـٰتِ وَأَنزَلْنَا مَعَهُمُ ٱلْكِتَـٰبَ وَٱلْمِيزَانَ لِيَقُومَ ٱلنَّاسُ بِٱلْقِسْطِ
I-am trimis pe trimișii Noștri cu dovezile limpezi și am pogorât împreună cu ei Cartea și balanța, pentru ca oamenii să păstreze dreptatea.
Coran 57:25, fragment
Allah are, așadar, mulți trimiși și profeți. Unii ne-au fost numiți, iar pe alții numai El — slăvit și preamărit fie — îi poate număra. Credem în toți aceștia, în amănunt și în general. Ei sunt numeroși, iar misiunea lor este măreață: chemarea la unicitatea lui Allah, oprirea oamenilor de la a-I face asociați, explicarea legilor Sale, poruncirea a ceea ce Allah a poruncit și interzicerea a ceea ce Allah a interzis. Aceasta este misiunea lor.
Credem în amănunt în cei care ne-au fost numiți, precum Nūḥ, Ibrāhīm, Mūsā, ʿĪsā, Dāwūd, Sulaymān, Hūd, Ṣāliḥ și alții, iar dintre cei dinaintea lor, Ādam. În unele relatări, prin hadithul lui Abū Dharr și altele, se spune că Ādam este un profet căruia Allah i-a vorbit și pe care l-a învățat. În altele se spune că a fost trimis. Nu există îndoială că i s-a revelat și că urma o Lege de la Allah. Îndoiala privește numai dacă a fost profet și trimis sau numai profet; relatările diferă în această privință. Scopul este să se arate că Ādam face fără îndoială parte dintre profeți și urma o Lege.
Hadithul despre adunarea oamenilor în Ziua Învierii și despre venirea credincioșilor la Nūḥ, când îi vor spune:
يا نوح، أنت أول رسول أرسله الله إلى أهل الأرض
O, Nūḥ! Tu ești primul trimis pe care Allah l-a trimis oamenilor de pe pământ.
Hadithul mijlocirii citat de autor
Acest hadith este folosit drept dovadă că Nūḥ este primul dintre trimiși, iar Ādam este numai profet, căruia Allah i-a vorbit. Dacă s-ar dovedi autentic că a fost trimis, înțelesul ar fi că a fost trimis către urmașii săi, spre deosebire de Nūḥ, care a fost trimis la poporul său, iar aceștia erau oamenii de pe pământ în vremea aceea. Ādam a fost trimis urmașilor săi cu o Lege aparte, înainte ca politeismul să apară. Nūḥ a fost trimis la poporul său, care era în acel timp întreaga omenire, după apariția politeismului pe pământ. Astfel nu mai rămâne nicio contradicție între faptul că Ādam ar fi fost trimis — dacă hadithul este autentic — și faptul că Nūḥ este primul trimis care a fost trimis oamenilor de pe pământ.
Credința în Ziua de Apoi
La fel vorbim și despre a cincea temelie, credința în Ziua de Apoi. Credem în ea în general și în amănunt. Credem în cele pe care Allah le-a numit dintre lucrurile Vieții de Apoi, precum Paradisul, Focul, podul Ṣirāṭ, balanța și celelalte. În privința celor care nu au fost pomenite amănunțit în versete și în hadithurile autentice, credem în ele în general.