Text integral · Pasaje · 33
Felul în care se oferă sfatul
Din acest domeniu face parte să-i spui omului în față ceva ce nu-i place. Dacă se face pentru a-l sfătui sincer, este bine. Unul dintre înaintași i-a spus unui frate de-al său:
لا تنصحني حتى تقول في وجهي ما أكره
„Nu mă sfătuiești cu adevărat până nu-mi spui în față ceea ce nu-mi place.”
Când cineva îi arată fratelui său un cusur ca să-l părăsească, aceasta este o faptă bună. Cel căruia i se arată unul dintre cusururile sale poate să-și explice situația, dacă are o scuză. Dacă însă lucrul se face pentru a-l mustra cu păcatul său, este urât și vrednic de dezaprobare.
Unul dintre înaintași a fost întrebat:
أتحبُّ أن يخبرك أحد بعيوبك؟
„Îți place să-ți arate cineva cusururile?”
El a răspuns:
إن كان يريد أن يوبخني فلا
„Dacă vrea să mă certe pentru ele, nu.”
A-l mustra și a-l umili pe om cu păcatul său este un lucru dezaprobat. Profetul ﷺ a oprit ca roaba care săvârșește adulter să fie ocărâtă, deși a poruncit să i se aplice pedeapsa biciuirii. I se aplică pedeapsa stabilită, dar nu este umilită și ocărâtă pentru păcat.
La al-Tirmidhī și în alte cărți se relatează ca atribuite Profetului cuvintele:
من عيَّر أخاه بذنب لم يمت حتى يعمله
„Cel care îl umilește pe fratele său pentru un păcat nu va muri până nu-l va săvârși și el.”6
Acest lucru a fost înțeles cu privire la păcatul de care cel care l-a săvârșit s-a căit. Al-Fuḍayl a spus:
المؤمن يستر وينصح والفاجر يهتك ويُعيِّر
„Credinciosul acoperă și sfătuiește, iar nelegiuitul dă în vileag și umilește.”
Cele pomenite de al-Fuḍayl sunt semne prin care sfatul sincer se deosebește de umilire: sfatul este însoțit de păstrarea discreției, iar umilirea de expunerea publică.
Se spunea:
من أمر أخاه على رؤوس الملأ فقد عيَّره
„Cel care îl îndreaptă pe fratele său înaintea mulțimii l-a umilit”,
sau cuvinte cu acest înțeles.
Înaintașii dezaprobau ca poruncirea binelui și oprirea răului să se facă în acest fel. Le plăcea ca lucrul să rămână în taină, între cel care îndeamnă și cel îndemnat. Acesta este unul dintre semnele sfatului sincer. Cel care sfătuiește nu urmărește să răspândească defectele celui sfătuit; urmărește numai înlăturarea răului în care acesta a căzut.
Răspândirea și scoaterea la iveală a cusururilor fac parte dintre lucrurile oprite de Allah și Trimisul Său. Allah Preaînaltul spune:
إِنَّ ٱلَّذِينَ يُحِبُّونَ أَن تَشِيعَ ٱلْفَـٰحِشَةُ فِى ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ لَهُمْ عَذَابٌ أَلِيمٌ فِى ٱلدُّنْيَا وَٱلْـَٔاخِرَةِ ۚ وَٱللَّهُ يَعْلَمُ وَأَنتُمْ لَا تَعْلَمُونَ
„Cei cărora le place ca fapta rușinoasă să se răspândească printre cei care au crezut vor avea parte de o pedeapsă dureroasă, în această lume și în Viața de Apoi. Allah știe, iar voi nu știți.”7
Hadithurile despre virtutea păstrării discreției sunt foarte numeroase.
Un învățat i-a spus celui care poruncea binele:
واجتهد أن تستر العصاة فإن ظهور عوراتهم وهن في الإسلام أحقُّ شيء بالستر: العورة
„Străduiește-te să nu dai în vileag păcătoșii, căci arătarea lucrurilor lor ascunse este o slăbire a Islamului. Cel mai îndreptățit lucru să fie acoperit este ceea ce trebuie ascuns.”
De aceea, răspândirea faptelor rușinoase este legată de umilire, iar amândouă sunt însușiri ale nelegiuiților. Nelegiuitul nu urmărește înlăturarea relelor și nici ferirea credinciosului de lipsuri și de cusururi. El urmărește numai să răspândească defectul fratelui său credincios și să-i atingă cinstea. Repetă și readuce lucrul în discuție, pentru a-l înjosi înaintea oamenilor prin arătarea cusururilor și faptelor sale rele și pentru a-i pricinui vătămare în lumea aceasta.
Cel care sfătuiește sincer urmărește însă ca fratele său credincios să scape de cusur și să se ferească de el. Astfel L-a descris Allah Preaînaltul pe Trimisul Său ﷺ:
لَقَدْ جَآءَكُمْ رَسُولٌ مِّنْ أَنفُسِكُمْ عَزِيزٌ عَلَيْهِ مَا عَنِتُّمْ حَرِيصٌ عَلَيْكُم بِٱلْمُؤْمِنِينَ رَءُوفٌ رَّحِيمٌ
„A venit la voi un Trimis dintre voi. Îl apasă suferința voastră, este plin de grijă pentru voi, iar față de credincioși este blând și îndurător.”8
Tot astfel i-a descris și pe companionii săi:
مُّحَمَّدٌ رَّسُولُ ٱللَّهِ ۚ وَٱلَّذِينَ مَعَهُۥٓ أَشِدَّآءُ عَلَى ٱلْكُفَّارِ رُحَمَآءُ بَيْنَهُمْ ۖ تَرَىٰهُمْ رُكَّعًا سُجَّدًا يَبْتَغُونَ فَضْلًا مِّنَ ٱللَّهِ وَرِضْوَٰنًا ۖ سِيمَاهُمْ فِى وُجُوهِهِم مِّنْ أَثَرِ ٱلسُّجُودِ ۚ ذَٰلِكَ مَثَلُهُمْ فِى ٱلتَّوْرَىٰةِ ۚ وَمَثَلُهُمْ فِى ٱلْإِنجِيلِ كَزَرْعٍ أَخْرَجَ شَطْـَٔهُۥ فَـَٔازَرَهُۥ فَٱسْتَغْلَظَ فَٱسْتَوَىٰ عَلَىٰ سُوقِهِۦ يُعْجِبُ ٱلزُّرَّاعَ لِيَغِيظَ بِهِمُ ٱلْكُفَّارَ ۗ وَعَدَ ٱللَّهُ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ وَعَمِلُوا۟ ٱلصَّـٰلِحَـٰتِ مِنْهُم مَّغْفِرَةً وَأَجْرًا عَظِيمًۢا
„Muḥammad este Trimisul lui Allah. Cei care sunt cu el sunt aspri față de necredincioși și îndurători între ei. Îi vezi plecându-se și prosternându-se, căutând harul lui Allah și mulțumirea Sa. Semnul lor este pe chipurile lor, din urma prosternării. Aceasta este pilda lor în Tora. Iar pilda lor în Evanghelie este asemenea unei plante care-și scoate lăstarul, îl întărește, apoi acesta se îngroașă și se ridică pe tulpina sa, spre bucuria semănătorilor, pentru ca prin ei să-i înfurie pe necredincioși. Allah le-a făgăduit celor dintre ei care au crezut și au făcut fapte drepte iertare și o răsplată măreață.”9
Iar pe credincioși i-a descris prin răbdare și prin îndemnarea reciprocă la îndurare.
Ceea ce-l împinge pe nelegiuit să răspândească răul și să dea în vileag este asprimea și duritatea sa, plăcerea de a-i face rău fratelui său credincios și de a-l vătăma. Aceasta este însușirea Satanei, care le înfrumusețează fiilor lui Ādam necredința, nelegiuirea și nesupunerea, pentru a-i face oameni ai Focului. Allah spune:
إِنَّ ٱلشَّيْطَـٰنَ لَكُمْ عَدُوٌّ فَٱتَّخِذُوهُ عَدُوًّا ۚ إِنَّمَا يَدْعُوا۟ حِزْبَهُۥ لِيَكُونُوا۟ مِنْ أَصْحَـٰبِ ٱلسَّعِيرِ
„Satana vă este dușman; luați-l, așadar, drept dușman! El își cheamă ceata numai pentru ca ei să fie dintre oamenii Focului aprins.”10
După ce ne-a povestit cele întâmplate între Satana și Profetul lui Allah, Ādam — pacea să fie asupra lui — și viclenia prin care a ajuns să-l scoată din Paradis, Allah spune:
يَنزِعُ عَنْهُمَا لِبَاسَهُمَا لِيُرِيَهُمَا سَوْءَٰتِهِمَآ
„Le-a smuls veșmintele, pentru a le arăta goliciunea.”11
Cât de deosebit este cel care urmărește sfatul sincer de cel care urmărește dezonorarea! Numai cel lipsit de judecată sănătoasă le poate confunda.
Notele originale
Al-Tirmidhī, Ṣifat al-Qiyāmah wa-l-Raqāʾiq wa-l-Waraʿ, nr. 2505. Autorul precizează mai jos că lanțul relatării este întrerupt.
Al-Nūr, 24:19.
Al-Tawbah, 9:128.
Al-Fatḥ, 48:29.
Fāṭir, 35:6.
Al-Aʿrāf, 7:27 — fragment.