Rânduieli pentru bolnav

Mai întâi: felul în care se roagă bolnavul³¹

Învățații sunt de acord că acela care nu poate sta în picioare se roagă șezând. Dacă nu se poate ruga șezând, se roagă culcat pe o parte, cu fața către qiblah. Este recomandat să stea pe partea dreaptă. Dacă nu se poate ruga culcat pe o parte, se roagă pe spate, potrivit cuvintelor Profetului ﷺ către ʿImrān ibn Ḥuṣayn: „Roagă-te în picioare; dacă nu poți, atunci șezând; iar dacă nu poți, atunci culcat pe o parte.”³² Relatat de al-Bukhārī. Al-Nasāʾī a adăugat: „Iar dacă nu poți, atunci culcat pe spate.”

Cel care poate sta în picioare, dar nu poate face înclinarea ori prosternarea nu este scutit de statul în picioare. Se roagă în picioare, se apleacă printr-un semn pentru înclinare, apoi se așază și face un semn pentru prosternare, potrivit cuvintelor Preaînaltului:

Stați înaintea lui Allah cu supunere!

Și potrivit cuvintelor Profetului ﷺ: „Roagă-te în picioare”, precum și sensului general al cuvintelor Preaînaltului:

Temeți-vă de Allah atât cât puteți!

Dacă o boală la ochi îl face să primească de la medici de încredere recomandarea că poate fi tratat doar rugându-se culcat pe spate, îi este îngăduit să se roage astfel.

Cel care nu poate face înclinarea și prosternarea face semne pentru amândouă, aplecându-se mai mult pentru prosternare decât pentru înclinare. Dacă nu poate face numai prosternarea, face înclinarea, iar pentru prosternare face un semn. Dacă nu-și poate îndoi spatele, își pleacă gâtul. Dacă spatele îi este încovoiat, astfel încât este ca unul aflat deja în înclinare, când dorește să facă înclinarea se apleacă puțin mai mult, iar la prosternare își apropie fața de pământ atât cât poate. Dacă nu poate face nici semne cu capul, sunt suficiente intenția și rostirea.

Rugăciunea nu încetează să fie o îndatorire pentru el cât timp mintea îi este întreagă, în nicio împrejurare, potrivit dovezilor amintite.

Dacă, în timpul rugăciunii, bolnavul dobândește puterea de a împlini ceea ce înainte nu putea — statul în picioare, șederea, înclinarea, prosternarea ori semnele — trece la ceea ce poate face și continuă de unde a ajuns în rugăciune.

Dacă bolnavul ori altcineva doarme peste o rugăciune sau o uită, trebuie să o împlinească atunci când se trezește ori își amintește de ea. Nu îi este îngăduit să o lase până când vine din nou timpul aceleiași rugăciuni. Profetul ﷺ a spus: „Cel care doarme peste o rugăciune ori o uită să o împlinească atunci când își amintește de ea; nu are altă ispășire în afară de aceasta.”³³ Apoi a recitat cuvintele Preaînaltului:

Împlinește rugăciunea pentru pomenirea Mea!

Nu este îngăduită părăsirea rugăciunii în nicio împrejurare. Dimpotrivă, cel căruia i se aplică îndatoririle religioase trebuie să aibă și mai multă grijă de rugăciune în zilele bolii decât în zilele sănătății. Nu îi este îngăduit să lase rugăciunea obligatorie până când timpul ei a trecut, chiar dacă este bolnav, cât timp mintea îi este întreagă; trebuie să o împlinească la timpul ei, după puterile sale. Dacă o părăsește în mod voit, fiind în deplinătatea minții, cunoscând rânduiala religioasă și putând să o împlinească măcar prin semne, păcătuiește. Un grup de învățați au susținut că devine necredincios prin aceasta, potrivit cuvintelor Profetului ﷺ: „Legământul dintre noi și ei este rugăciunea; cine o părăsește a căzut în necredință.”³⁴ El ﷺ a spus: „Temelia acestei rânduieli este Islamul, stâlpul ei este rugăciunea, iar culmea ei este jihādul pe calea lui Allah.”³⁵

Dacă îi este greu să împlinească fiecare rugăciune la timpul ei, poate reuni rugăciunile de amiază și de după-amiază, precum și rugăciunile de apus și de noapte, fie la timpul primeia, fie la timpul celei de-a doua, după cum îi este mai ușor. Dacă dorește, împlinește rugăciunea de după-amiază împreună cu cea de amiază, iar dacă dorește, o amână pe cea de amiază până la timpul celei de după-amiază. La fel, poate împlini rugăciunea de noapte împreună cu cea de apus ori poate amâna rugăciunea de apus până la timpul celei de noapte. Cât despre rugăciunea de zori, ea nu se reunește cu rugăciunea de dinaintea ei și nici cu cea de după ea, fiindcă timpul ei este separat atât de cel al rugăciunii de dinainte, cât și de cel al rugăciunii de după ea.

Îl rog pe Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, să-i vindece pe bolnavii musulmani, să le șteargă păcatele și să ne dăruiască tuturor iertare și sănătate în această viață și în Viața de Apoi. El este Darnic și Generos. Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace Profetului nostru Muḥammad, familiei sale și companionilor săi!

15. Nepăsarea unor bolnavi față de rugăciune

Întrebare: Mulți bolnavi sunt nepăsători față de rugăciune și spun: „Când mă vindec, recuperez rugăciunile.” Alții spun: „Cum să mă rog, când nu pot să mă purific și nici să mă feresc de necurățenie?” Ce îi îndrumați pe aceștia să facă?³⁶

Răspuns: Boala nu împiedică împlinirea rugăciunii sub pretextul neputinței de a se purifica, cât timp omul își păstrează mintea. Bolnavul trebuie să se roage după puterile sale și să se purifice cu apă dacă poate. Dacă nu poate folosi apa, face tayammum și se roagă. Trebuie să spele necurățenia de pe trup și de pe îmbrăcăminte la timpul rugăciunii ori să înlocuiască îmbrăcămintea necurată cu una curată. Dacă nu poate spăla necurățenia și nici nu poate schimba îmbrăcămintea necurată cu una curată, este scutit de aceasta și se roagă potrivit stării sale. Allah, Cel Atotputernic și Măreț, a spus:

Temeți-vă de Allah atât cât puteți!

Profetul ﷺ a spus: „Dacă vă poruncesc un lucru, împliniți din el atât cât puteți.”³⁷ Hadith asupra autenticității căruia există acord. Iar lui ʿImrān ibn Ḥuṣayn — Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său — când acesta i s-a plâns de boală, i-a spus: „Roagă-te în picioare; dacă nu poți, atunci șezând; iar dacă nu poți, atunci culcat pe o parte.”³⁸ Al-Bukhārī l-a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său. Al-Nasāʾī l-a relatat cu un lanț autentic și a adăugat: „Iar dacă nu poți, atunci culcat pe spate.”

16. Rugăciunea celui paralizat complet sau parțial

Întrebare: Care este rânduiala rugăciunii și cum se împlinește ea în cele două situații următoare?³⁹

Prima situație: omul suferă de tetraplegie și nu-și poate mișca decât mușchii capului și ai gâtului.

Răspuns: Se roagă prin rostire și prin intenție.

A doua situație: omul este paralizat complet și nu-și poate mișca decât ochii și pleoapele.

Răspuns: Se roagă, de asemenea, prin rostire și prin intenție.

17. Există dovadă pentru scutirea celui paralizat de rugăciune?

Întrebare: Unii învățați consideră că omul paralizat complet este scutit de rugăciune. Au vreo dovadă pentru aceasta?⁴⁰

Răspuns: Nu există dovadă pentru aceasta.

18. Bolnavul se roagă după puterile sale

Întrebare: Un bolnav a fost internat pentru o operație la abdomen. După operație a rămas sub efectul anesteziei aproximativ o zi și jumătate. Apoi, după ce și-a revenit din anestezie, a rămas o săptămână fără să se poată apleca pentru rugăciune și fără să poată face o baie completă. Cum se roagă acest om?⁴¹

Răspuns: Bolnavul trebuie să împlinească rugăciunile obligatorii după puterile sale. Când un bolnav L-a întrebat despre aceasta, Profetul ﷺ i-a spus: „Roagă-te în picioare; dacă nu poți, atunci șezând; iar dacă nu poți, atunci culcat pe o parte.”⁴² Al-Bukhārī l-a consemnat în Ṣaḥīḥ-ul său, iar al-Nasāʾī a adăugat în relatarea sa: „Iar dacă nu poți, atunci culcat pe spate.” Dacă nu poate face înclinarea, se apleacă atât cât poate; la fel, dacă nu poate face prosternarea, se apleacă atât cât poate, potrivit cuvintelor lui Allah, Cel Slăvit:

Temeți-vă de Allah atât cât puteți!

Când își pierde simțirea din pricina anesteziei ori a bolii grele, recuperează rugăciunile care i-au trecut, în ordine, îndată ce își revine și se grăbește să le împlinească după puterile sale, potrivit cuvintelor Profetului ﷺ: „Cel care doarme peste o rugăciune ori o uită să o împlinească atunci când își amintește de ea; nu are altă ispășire în afară de aceasta.”⁴³ Fără îndoială, cel care și-a pierdut simțirea din cauza bolii ori a anesteziei pentru o zi, două sau trei are rânduiala celui adormit. Nu amână rugăciunile datorate până când vine din nou timpul acelorași rugăciuni, ci le împlinește îndată ce își revine, asemenea celui adormit când se trezește și celui care a uitat când își amintește. Dacă nu poate folosi apa, îi este suficient tayammumul, potrivit versetului amintit. Allah este Dătătorul izbânzii.

19. Rugăciunea și postul bolnavului imobilizat la pat

Întrebare: În ce situații se roagă și postește bolnavul imobilizat la pat în urma unui accident?⁴⁴

Răspuns: Bolnavul imobilizat la pat în urma unui accident trebuie să postească dacă poate. Dacă medicii stabilesc că postul îl vatămă din cauza bolii pe care o are, nu postește. Dacă stabilesc că nici în viitor nu se întrevede o vindecare care să-i îngăduie să postească, nu postește și trebuie să hrănească pentru fiecare zi un sărman, asemenea bărbatului vârstnic și femeii vârstnice care nu pot posti. Ei compensează hrănind un sărman pentru fiecare zi, cu jumătate de ṣāʿ de curmale ori din alt aliment de bază al țării, aproximativ un kilogram și jumătate. Dacă însă se întrevede vindecarea, dar postul îl vatămă, atunci nu postește în acea perioadă. Când se vindecă prin ajutorul lui Allah și este sănătos, postește și nu dă hrană în locul postului.

Cât despre rugăciune, o împlinește potrivit stării sale. I se aduce apa și face abluțiunea dacă poate. Dacă nu poate, face tayammum după ce se curăță de urină și de materii fecale. Se roagă la timpul rugăciunii și poate reuni rugăciunile de amiază și de după-amiază, precum și pe cele de apus și de noapte. Rugăciunea de zori o împlinește la timpul ei, după puteri, fie că se află în pat pe o parte, pe spate ori șezând. Allah Preaînaltul spune:

Temeți-vă de Allah atât cât puteți!

Iar Profetul ﷺ i-a spus bolnavului: „Roagă-te în picioare; dacă nu poți, atunci șezând; iar dacă nu poți, atunci culcat pe o parte. Dacă nu poți, atunci culcat pe spate.”⁴⁵

Când stai culcat pe spate, îți îndrepți picioarele către qiblah și faci un semn cu mâna. Când dorești să te rogi, îți faci intenția, rostești takbīrul de început al rugăciunii ridicând mâinile, apoi rostești ruga de deschidere, recitarea și celelalte lucruri prescrise. Apoi îți faci intenția de înclinare, spui takbīr și rostești pomenirile înclinării, după care îți faci intenția de ridicare și spui: „Allah îl aude pe cel care Îl laudă. Domnul nostru, Ție Îți aparține lauda”, și celelalte pomeniri. Apoi îți faci intenția de prosternare, spui takbīr și rostești pomenirile prosternării. După aceea îți faci intenția de ședere între cele două prosternări, spui takbīr și rostești rugile rânduite, atât cât îți este ușor. Apoi îți faci intenția pentru a doua prosternare și spui takbīr. În acest fel continui, prin intenție și rostire. Allah Preaînaltul spune:

Allah nu împovărează niciun suflet peste puterile sale.

Cel Atotputernic și Măreț mai spune:

Temeți-vă de Allah atât cât puteți!

20. Rugăciunea înainte sau după operație

Întrebare: Se știe, eminent Shaykh, că după operație bolnavul rămâne sub anestezie, iar după ce își revine mai are dureri timp de câteva ore. Să se roage înainte de operație, deși timpul rugăciunii nu a început încă, sau să amâne rugăciunea până când își revine pe deplin, chiar dacă aceasta întârzie o zi sau mai mult? Dați-ne o fatwa, iar Allah să vă răsplătească!⁴⁶

Răspuns: Medicul trebuie să cerceteze această chestiune. Dacă începutul operației poate fi amânat până la intrarea timpului rugăciunii, de pildă cea de amiază, bolnavul se roagă la amiază și după-amiază împreună, după intrarea timpului celei de amiază. Tot astfel, noaptea, se roagă la apus și noaptea împreună, după apunerea soarelui, înainte de începerea operației. Dacă însă tratamentul are loc dimineața, bolnavul este scuzat; când își revine, recuperează rugăciunile datorate, chiar dacă a trecut o zi ori două. Când își revine, recuperează ceea ce datorează, iar laudă lui Allah! Nu are nicio vină, fiind asemenea celui adormit: când se trezește și îi revine conștiența, împlinește rugăciunile care i-au trecut, în ordine — cea de amiază, apoi cea de după-amiază și tot astfel până le recuperează pe toate. Profetul ﷺ a spus: „Cel care doarme peste o rugăciune ori o uită să o împlinească atunci când își amintește de ea; nu are altă ispășire în afară de aceasta.”⁴⁷ Hadith asupra căruia cele două Ṣaḥīḥ-uri sunt de acord.

Pierderea de conștiență din pricina bolii ori a tratamentului are rânduiala somnului dacă nu durează prea mult. Dacă trece de trei zile, bolnavul este scutit de recuperare și are rânduiala celui lipsit de judecată, până când îi revine mintea. Atunci începe din nou să se roage, după revenirea judecății. Profetul ﷺ a spus: „Condeiul este ridicat de la trei: de la cel adormit, până când se trezește; de la copil, până când ajunge la pubertate; și de la cel lipsit de judecată, până când își revine.”⁴⁸ Nu a amintit recuperarea pentru copil și pentru cel lipsit de judecată. Din relatarea sa ﷺ este dovedită porunca recuperării numai în privința celui care a dormit ori a uitat. Allah este Dătătorul izbânzii.

21. Pierderea îndelungată a conștienței și recuperarea rugăciunii

Întrebare: Unii oameni suferă, în urma accidentelor de mașină și a altor întâmplări asemănătoare, o comoție cerebrală ori o pierdere de conștiență care durează mai multe zile. Trebuie să recupereze rugăciunile când își revin?⁴⁹

Răspuns: Dacă perioada este scurtă, de pildă trei zile sau mai puțin, recuperarea este obligatorie, fiindcă pierderea de conștiență pentru perioada amintită se aseamănă cu somnul și nu împiedică recuperarea. S-a relatat de la un grup de Companioni — Allah să fie mulțumit de ei — că și-au pierdut conștiența pentru mai puțin de trei zile și au recuperat rugăciunile.

Dacă perioada este mai lungă, nu se recuperează, potrivit cuvintelor Profetului ﷺ: „Condeiul este ridicat de la trei: de la cel adormit, până când se trezește; de la copil, până când ajunge la pubertate; și de la cel lipsit de judecată, până când își revine.”⁵⁰ Cel care și-a pierdut conștiența pentru perioada amintită se aseamănă cu cel lipsit de judecată, întrucât, în amândouă cazurile, rațiunea este absentă. Allah este Dătătorul izbânzii.

22. Rugăciunea când dializa se suprapune peste timpul ei

Întrebare: Sufăr de o boală a rinichilor și fac dializă de trei ori pe săptămână. Pe patul de dializă sunt legat de aparat și stau patru ore. Uneori se cheamă la rugăciunea de apus când sunt la dializă, nu mă pot mișca din loc și nu pot face abluțiune. Sunt scuzat dacă amân rugăciunea până când îi trece timpul sau mă rog așa cum sunt, fără abluțiune, chiar dacă poziția scaunului poate să mă îndrepte în altă parte decât qiblah? Lămuriți-mă cu privire la îndatorirea mea, iar Allah să vă răsplătească!⁵¹

Răspuns: Într-o asemenea situație este prescrisă reunirea rugăciunilor, fie la timpul primeia, fie la timpul celei de-a doua. Dacă procedura are loc în timpul primei rugăciuni, vă este îngăduit să reuniți rugăciunile de apus și de noapte la timpul celei de apus. Dacă procedura se face înainte de intrarea timpului rugăciunii de apus sau la începutul lui și nu a fost cu putință reunirea la timpul primeia, atunci Sunna este să amâni rugăciunea de apus și să o împlinești împreună cu cea de noapte, la timpul acesteia, fiindcă ești bolnav. Aceasta este rânduiala bolnavului. La fel, călătorul aflat pe drum reunește rugăciunile la timpul primeia dacă pleacă din locul în care se află în timpul primei rugăciuni. Dacă însă pleacă înainte de intrarea timpului celei dintâi, le reunește la timpul celei de-a doua. Aceasta este rânduiala dovedită de la Profet ﷺ. Tot astfel este pentru rugăciunile de amiază și de după-amiază, în cazul bolnavului și al călătorului. Îi cerem lui Allah să-ți dăruiască ție și tuturor musulmanilor vindecare și sănătate deplină. Pacea, îndurarea lui Allah și binecuvântările Sale fie asupra voastră!

23. Rugăciunea vârstnicilor care nu se pot prosterna

Întrebare: Unii oameni, mai ales cei vârstnici, nu se pot prosterna și nici nu pot ședea pentru tashahhud. De aceea îi vezi rugându-se în picioare, iar când vine prosternarea, se așază pe un scaun ori pe zidul despărțitor dintre șiruri. Care este rânduiala faptei lor?⁵²

Răspuns: Nu cunosc vreo vină în ceea ce a amintit cel care întreabă, dacă nu pot face altfel, potrivit cuvintelor lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț:

Temeți-vă de Allah atât cât puteți!

Și potrivit cuvintelor Sale, Cel Slăvit:

Allah nu împovărează niciun suflet peste puterile sale.

Profetul ﷺ i-a spus lui ʿImrān ibn Ḥuṣayn — Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său —: „Roagă-te în picioare; dacă nu poți, atunci șezând; iar dacă nu poți, atunci culcat pe o parte. Dacă nu poți, atunci culcat pe spate.”⁵³ Al-Bukhārī l-a consemnat în Ṣaḥīḥ-ul său, iar al-Nasāʾī în Sunan-ul său; această ultimă formulare este cea a lui al-Nasāʾī. Allah este Dătătorul izbânzii.