أحكام المريض في الطهارة والصلاة والصيام

Laudă lui Allah, Domnul lumilor! Binecuvântarea și pacea fie asupra celui mai ales dintre profeți și trimiși, Profetul nostru Muḥammad, asupra familiei sale, a companionilor săi și a celor care îi urmează cu bine până în Ziua Judecății.

Bolnavului i se aplică, pe durata bolii, rânduieli aparte privind purificarea, rugăciunea și postul. Legea islamică îngăduitoare le-a rânduit pentru cei care au o scuză întemeiată, astfel încât să-și poată împlini actele de adorare fără strâmtorare și greutate. Allah Preaînaltul a spus:

Allah voiește pentru voi ușurarea și nu voiește pentru voi greutatea.

Nu v-a impus nicio strâmtorare în religie.

Trimisul ﷺ a spus: „Dacă vă poruncesc un lucru, împliniți din el atât cât puteți.” Relatat de al-Bukhārī și Muslim. El ﷺ a mai spus: „Religia este ușurință.” Relatat de al-Bukhārī.

Această scurtă scriere despre îndatoririle bolnavilor în privința purificării, a rugăciunii și a postului, intitulată „Rânduieli pentru bolnav”, a fost alcătuită din fatwalele eminentului imam ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz

— Allah să aibă milă de el — datorită primirii de care se bucură imamul atât printre oamenii de seamă, cât și printre oamenii de rând. Acesta este harul lui Allah, pe care îl dăruiește cui voiește, iar Allah este Stăpânul harului nemărginit.

Îl rog pe Allah Cel Măreț să facă folositoare această culegere. Îl rog, de asemenea, să-i vindece pe bolnavii musulmani, să le șteargă păcatele și să ne dăruiască tuturor iertare și sănătate în această viață și în Viața de Apoi. El este Darnic și Generos.

Allah să-l binecuvânteze, să-i dăruiască pace și binecuvântare robului și Trimisului Său Muḥammad, familiei sale, companionilor săi și celor care îi urmează cu bine până în Ziua Judecății.

Prefața editurii

Eu sunt ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn ʿAbd al-Raḥmān ibn Muḥammad ibn ʿAbd Allāh Āl Bāz.

M-am născut în orașul Riyadh, în luna Dhū al-Ḥijjah a anului 1330 H. La începutul studiilor vedeam, apoi, în anul 1346 H, am fost lovit de o boală la ochi, din pricina căreia vederea mi-a slăbit. La începutul lunii Muḥarram din anul 1350 H, am pierdut-o cu totul. Laudă lui Allah pentru aceasta! Îl rog pe Allah, Cel Măreț și Preaînalt, să-mi dăruiască în schimb vedere lăuntrică în această viață și bună răsplată în Viața de Apoi, așa cum a făgăduit prin glasul Profetului Său Muḥammad ﷺ. Îl rog, de asemenea, să-mi dăruiască un sfârșit bun în această viață și în Viața de Apoi.

Mi-am început studiile de mic și am memorat Nobilul Coran înainte de pubertate. Apoi am început să învăț științele religioase și limba arabă de la mulți dintre învățații din Riyadh. Printre cei mai de seamă dintre ei se numără:

1. Shaykh Muḥammad ibn ʿAbd al-Laṭīf ibn ʿAbd al-Raḥmān ibn Ḥasan ibn Shaykh Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb — Allah să aibă milă de ei.

2. Shaykh Ṣāliḥ ibn ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd al-Raḥmān ibn Ḥusayn ibn Shaykh Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb, judecătorul din Riyadh — Allah să aibă milă de ei.

3. Shaykh Saʿd ibn Ḥamad ibn ʿAtīq, judecătorul din Riyadh — Allah să aibă milă de el.

4. Shaykh Ḥamad ibn Fāris, responsabilul trezoreriei din Riyadh — Allah să aibă milă de el.

5. Shaykh Saʿd Waqqāṣ al-Bukhārī, dintre învățații din Mecca — Allah să aibă milă de el. De la el am învățat știința tajwīdului, în anul 1355 H, la Mecca.

6. Eminența Sa, Shaykh Muḥammad ibn Ibrāhīm ibn ʿAbd al-Laṭīf Āl al-Shaykh — Allah să aibă milă de el. Am frecventat cercurile sale de învățătură aproape zece ani și am învățat de la el toate științele religioase, începând cu anul 1347 H și până în anul 1357 H, când am fost propus pentru funcția de judecător de către Eminența Sa.

Allah să-i răsplătească pe toți cu cea mai bună și mai frumoasă răsplată și să-i cuprindă în îndurarea și mulțumirea Sa.

Am îndeplinit mai multe funcții, și anume:

1. Am fost judecător în regiunea al-Kharj vreme îndelungată, timp de paisprezece

ani și câteva luni, între anii 1357 H și 1371 H. Numirea a avut loc în luna Jumādā al-ākhirah din anul 1357 H, iar în această funcție am rămas până la sfârșitul anului 1371 H.

2. Am predat la Institutul Științific din Riyadh, în anul 1372 H, și la Facultatea de Sharīʿah din Riyadh, după înființarea ei în anul 1373 H, disciplinele de fiqh, tawḥīd și hadith. Am continuat această activitate timp de nouă ani, până în anul 1380 H.

3. În anul 1381 H am fost numit vicepreședinte al Universității Islamice din Medina și am rămas în această funcție până în anul 1390 H.

4. Am preluat conducerea Universității Islamice în anul 1390 H, după moartea președintelui ei, învățătorul nostru, Shaykh Muḥammad ibn Ibrāhīm Āl al-Shaykh — Allah să aibă milă de el —, survenită în Ramaḍān 1389 H. Am rămas în această funcție până în anul 1395 H.

5. La 14/10/1395 H a fost emis decretul regal prin care am fost numit președinte general al Direcțiilor de Cercetare Științifică, Fatwa, Chemare și Îndrumare. Am rămas în această funcție până în anul 1414 H.

6. La 20/1/1414 H a fost emis decretul regal prin care am fost numit

în funcția de muftiu general al Regatului, președinte al Consiliului Marilor Învățați și președinte al Direcției de Cercetare Științifică și Fatwa. Îndeplinesc această activitate și în prezent. Îi cer lui Allah ajutor, izbândă și dreaptă îndrumare.

Pe lângă această activitate, sunt în prezent membru în numeroase consilii științifice și islamice, între care:

1. Președinția Consiliului Marilor Învățați din Regat.

2. Președinția Comisiei Permanente pentru Cercetare Științifică și Fatwa din cadrul instituției amintite.

3. Calitatea de membru și președinția Consiliului Constitutiv al Ligii Mondiale Islamice.

4. Președinția Consiliului Mondial Superior al Moscheilor.

5. Președinția Academiei de Fiqh Islamic din Mecca, afiliate Ligii Mondiale Islamice.

6. Calitatea de membru al Consiliului Superior al Universității Islamice din Medina.

7. Calitatea de membru al Consiliului Superior pentru Chemarea Islamică din Regat.

1. Foloase limpezi în chestiunile dreptului succesoral.

2. Cercetarea și lămurirea multor chestiuni privitoare la ḥajj, ʿumrah și vizitare — explicarea ritualurilor.

3. Avertizare împotriva inovațiilor. Cuprinde patru articole folositoare: rânduiala celebrării nașterii Profetului, a nopții Călătoriei Nocturne și a Înălțării, a nopții de la mijlocul lunii Shaʿbān și dezmințirea pretinsului vis atribuit slujitorului odăii profetice numit Shaykh Aḥmad.

4. Două tratate scurte despre zakāt și post.

5. Crezul corect și ceea ce i se împotrivește.

6. Obligativitatea urmării Sunnei Trimisului ﷺ și necredința celui care o neagă.

7. Chemarea la Allah și conduita celor care cheamă la El.

8. Obligativitatea judecării după Legea lui Allah și a respingerii celor ce i se împotrivesc.

9. Rânduiala descoperirii frumuseților, a vălului și a căsătoriei de tip shighār.

11. Răspuns folositor cu privire la reprezentările în imagini.

12. Shaykh Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb: chemarea și viața sa.

13. Trei tratate despre rugăciune: cum se ruga Profetul ﷺ; obligativitatea împlinirii rugăciunii în adunare; unde își așază cel care se roagă mâinile după ridicarea din înclinare.

14. Rânduiala Islamului privitoare la cel care atacă Nobilul Coran sau pe Trimisul lui Allah ﷺ.

15. O însemnare folositoare la Fatḥ al-Bārī, la care am ajuns până la Cartea pelerinajului.

16. Tratat despre dovezile transmise și cele percepute prin simțuri privind mișcarea soarelui, nemișcarea pământului și posibilitatea urcării pe corpurile cerești.

17. Aducerea dovezilor privind rânduiala cererii de ajutor de la altcineva decât Allah ori a socotirii ca adevărați a prezicătorilor și ghicitorilor.

19. Lecțiile importante pentru întreaga comunitate.

20. Fatwale privitoare la rânduielile ḥajjului, ale ʿumrei și ale vizitării.

21. Obligativitatea ținerii de Sunna și a feririi de inovație.

Scurtă prezentare a vieții autorului

Mai întâi: felul în care se purifică bolnavul

Laudă lui Allah, Domnul lumilor! Binecuvântarea și pacea fie asupra celui mai ales dintre profeți și trimiși, Profetul nostru Muḥammad, asupra familiei sale și a tuturor companionilor săi.

Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, a legiuit purificarea pentru fiecare rugăciune. Înlăturarea stării de impuritate rituală și îndepărtarea necurățeniei — fie de pe trup, fie de pe îmbrăcăminte, fie din locul în care se roagă omul — sunt două condiții ale rugăciunii. Când musulmanul dorește să se roage, trebuie să facă abluțiunea cunoscută, dacă se află în stare de impuritate minoră, ori să facă baia rituală, dacă impuritatea sa este majoră. Înainte de abluțiune trebuie să se curețe cu apă ori cu pietre de urină sau de materii fecale, pentru ca purificarea și curățenia să fie depline. În cele ce urmează sunt lămurite câteva rânduieli privitoare la acestea.

Curățirea cu apă este obligatorie după orice eliminare prin cele două căi, precum urina și materiile fecale. Cel care s-a trezit din somn ori a eliminat gaze nu trebuie să facă această curățire,

ci îi este cerută numai abluțiunea. Curățirea după nevoi a fost legiuită pentru îndepărtarea necurățeniei, iar aici nu există necurățenie.

Curățirea cu pietre ține locul curățirii cu apă. Ea se face cu pietre ori cu ceea ce le poate înlocui și trebuie folosite cel puțin trei pietre curate sau mai multe, fiindcă este dovedit că Profetul ﷺ a spus: „Cel care se curăță cu pietre să folosească un număr impar!”

 El ﷺ a mai spus: „Când unul dintre voi merge să-și facă nevoile, să ia cu el trei pietre cu care să se curețe; acestea îi sunt de ajuns.”

 Relatat de Abū Dāwūd. El ﷺ a interzis să se folosească mai puțin de trei pietre pentru această curățire; relatat de Muslim.

Nu este îngăduit să se folosească pentru curățire bălegar, oase, hrană ori orice lucru care trebuie respectat. Este mai bine ca omul să se curețe cu pietre sau cu lucruri asemănătoare, precum șervețelele, cărămizile de pământ uscat, pietrișul și altele de acest fel, apoi să folosească apă, fiindcă pietrele îndepărtează necurățenia, iar apa curăță locul mai bine. Această curățire este, așadar, mai deplină.

Omul poate alege între curățirea cu apă și curățirea cu pietre ori cu ceea ce le înlocuiește sau le poate îmbina. Anas — Allah să fie mulțumit de el — a spus: „Profetul ﷺ mergea să-și facă nevoile, iar eu și un băiat cam de vârsta mea duceam un vas

cu apă și o suliță scurtă, iar el se curăța cu apă.” Hadith asupra căruia cele două Ṣaḥīḥ-uri sunt de acord. ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea — le-a spus unui grup de femei: „Porunciți-le soților voștri să se curețe cu apă; mie îmi este rușine față de ei. Trimisul lui Allah ﷺ făcea aceasta.”

 Al-Tirmidhī a spus: „Acesta este un hadith autentic.”

Dacă omul dorește să se mărginească la unul dintre cele două mijloace, apa este mai bună, fiindcă purifică locul și îndepărtează atât necurățenia însăși, cât și urma ei, curățind mai temeinic. Dacă se mărginește la pietre, trei pietre sunt suficiente dacă locul se curăță prin ele. Dacă nu este curat, mai folosește a patra și a cincea piatră, până când se curăță locul. Este mai bine să încheie cu un număr impar, potrivit cuvintelor Profetului ﷺ: „Cel care se curăță cu pietre să folosească un număr impar!”

Nu este îngăduită curățirea cu pietre folosind mâna dreaptă, după spusele lui Salmān din hadithul său: „Trimisul lui Allah ﷺ ne-a interzis să ne curățim cu mâna dreaptă.”

 El ﷺ a spus: „Niciunul dintre voi să nu-și țină organul cu mâna dreaptă în timp ce urinează și nici să nu se șteargă cu dreapta după nevoi!”

 Dacă însă mâna stângă îi este amputată, ruptă, bolnavă ori se află într-o stare asemănătoare, se poate curăța cu dreapta, din nevoie, fără vreo vină.

Dacă îmbină curățirea cu pietre și curățirea cu apă, aceasta este mai bună și mai deplină.

Fiindcă Legea islamică este întemeiată pe ușurință și îngăduință, Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, a ușurat, potrivit scuzelor lor, actele de adorare ale celor care au motive întemeiate, astfel încât ei să le poată împlini fără strâmtorare și greutate. Preaînaltul a spus:

Profetul ﷺ a spus: „Dacă vă poruncesc un lucru, împliniți din el atât cât puteți.”

 Și a spus: „Religia este ușurință.”

Dacă bolnavul nu se poate purifica prin abluțiune de impuritatea minoră ori prin baie rituală de impuritatea majoră, din pricina neputinței sale sau a temerii că boala i se va agrava ori vindecarea va întârzia, atunci face tayammum: lovește o singură dată cu mâinile pământul curat, apoi își șterge fața cu partea interioară a degetelor și își șterge palmele cu partea interioară a mâinilor, potrivit cuvintelor Preaînaltului:

Iar dacă sunteți bolnavi ori în călătorie, sau unul dintre voi vine de la locul unde și-a făcut nevoile, ori v-ați atins de femei și nu găsiți apă, atunci îndreptați-vă spre pământ curat și ștergeți-vă fețele și mâinile cu el.

Cel care nu poate folosi apa are aceeași rânduială ca acela care nu găsește apă, potrivit cuvintelor lui Allah, Cel Slăvit:

Și potrivit cuvintelor Profetului ﷺ: „Dacă vă poruncesc un lucru, împliniți din el atât cât puteți.”

În privința purificării, bolnavul se poate afla în mai multe situații:

1. Dacă boala sa este ușoară și folosirea apei nu-l face să se teamă de moarte, de o boală primejdioasă, de întârzierea vindecării, de agravarea durerii ori de o urmare urâtă — precum durerea de cap, durerea de dinți și altele asemenea — sau dacă poate folosi apă călduță fără să fie vătămat, atunci nu îi este îngăduit tayammumul. Acesta a fost îngăduit pentru îndepărtarea vătămării, iar aici nu există vătămare. Apa este disponibilă, așadar folosirea ei este obligatorie.

2. Dacă boala îl face să se teamă de pierderea vieții, de distrugerea unui organ, de apariția unei boli care să provoace pierderea vieții, a unui organ ori a folosului său, atunci îi este îngăduit tayammumul, potrivit cuvintelor Preaînaltului:

Nu vă ucideți pe voi înșivă! Allah este, cu adevărat, Îndurător cu voi.

3. Dacă boala îl împiedică să se miște și nu găsește pe cineva care să-i aducă apă, îi este îngăduit tayammumul.

4. Cel care are răni, ulcerații, fracturi ori o boală pentru care folosirea

apei îl vatămă și se află în stare de impuritate majoră poate face tayammum, potrivit dovezilor amintite. Dacă poate spăla partea sănătoasă a trupului, trebuie să o spele și să facă tayammum pentru restul trupului.

5. Dacă bolnavul se află într-un loc unde nu găsește nici apă, nici pământ și nu are pe cineva care să-i aducă ceea ce lipsește dintre acestea, atunci se roagă potrivit stării sale și nu îi este îngăduit să amâne rugăciunea, potrivit cuvintelor lui Allah, Cel Slăvit:

6. Bolnavul care suferă de incontinență urinară, de scurgere continuă de sânge ori de eliminare continuă a gazelor și care nu s-a vindecat prin tratament trebuie să facă abluțiune pentru fiecare rugăciune, după intrarea timpului ei. El spală ceea ce îi atinge trupul și îmbrăcămintea sau își pregătește îmbrăcăminte curată pentru rugăciune, dacă aceasta nu îi aduce greutate; altfel, este scuzat, potrivit cuvintelor Preaînaltului:

Iar Profetul ﷺ a spus: „Dacă vă poruncesc un lucru, împliniți din el atât cât puteți.”

 El își ia măsuri de protecție pentru a împiedica răspândirea urinei sau a sângelui pe îmbrăcăminte, pe trup ori în locul rugăciunii. În intervalul de timp al acelei rugăciuni, el poate împlini cât îi este cu putință din rugăciune și din citirea directă a Coranului, până când timpul ei se încheie. Când timpul a ieșit, trebuie să facă din nou abluțiune sau tayammum, dacă nu poate face abluțiunea, fiindcă Profetul ﷺ i-a poruncit femeii cu

sângerare neregulată să facă abluțiune pentru timpul fiecărei rugăciuni. Aceasta este femeia căreia îi curge sânge în mod continuu, altul decât sângele menstrual.

Tayammumul este anulat de tot ceea ce anulează abluțiunea, precum și de dobândirea puterii de a folosi apa sau de găsirea ei, dacă înainte nu era disponibilă. Allah este Dătătorul izbânzii.

Întrebare: Unii bolnavi suferă de incontinență urinară permanentă și au atașate la organ un tub și o pungă care poate fi golită ușor, în orice moment, fără greutate. Ce le este cerut?

Răspuns: Golește punga atât timp cât aceasta nu îi aduce greutate și se curăță după nevoi înaintea fiecărei rugăciuni, spălând de trei ori sau mai mult.

Întrebare: Unii bolnavi suferă de incontinență urinară temporară, care apare numai după urinare: rămân câteva picături în canalul de după vezică sau în penis. Este o tulburare cunoscută de medici, deosebită de șoaptele îndoielnice despre care întreabă mulți oameni.

Răspuns: Trebuie să aibă puțină răbdare, până când urina încetează, și să nu se grăbească. Dacă este sigur că a mai curs ceva, reface abluțiunea.

3. Picături de urină care se opresc după câteva minute

Întrebare: După urinare — Allah să vă cinstească — îmi mai curg câteva picături timp de câteva minute, apoi încetează. Pun șervețele în orificiul organului. Este potrivit ceea ce fac?

Răspuns: Trebuie să te cureți de urină și să nu te grăbești, până când urina încetează, apoi să împlinești abluțiunea. Nu este nevoie să pui șervețele în orificiul organului. Trebuie să îndepărtezi de la tine șoaptele îndoielnice, până când ele vor înceta, cu voia lui Allah.

Este mai bine să stropești cu puțină apă zona din jurul organului după ce termini abluțiunea, pentru a pune pe seama acestei ape eventuala senzație stârnită de îndoieli. Astfel va înceta, cu voia lui Allah, această urmă a îndoielii. Allah este Dătătorul izbânzii.

4. Abluțiunea celui care elimină madhy sau wady după urinare

Întrebare: După urinare elimin un lichid alb, madhy.

Care este rânduiala abluțiunii mele și felul corect în care trebuie făcută? Menționez că îmi strâng organul după curățire. Unii frați mi-au spus că aceasta nu este corect și nu este bine pentru sănătate. Atunci am început să pun hârtie de șervețel și să aștept puțin. Uneori însă sunt pe stradă când se cheamă la rugăciune și am nevoie să intru la toaletă pentru a urina, dar mă abțin, fac direct abluțiunea și mă rog. Mă tem că această rugăciune nu este deplină. Lămuriți-mă, Allah să vă dăruiască folos!

Răspuns: Nu trebuie să te împovărezi în această chestiune. Strângerea organului prezintă o primejdie mare și se numără printre cauzele incontinenței urinare și ale șoaptelor îndoielnice. Când urinezi, te cureți cu apă ori cu pietre, iar laudă lui Allah!

Strângerea organului pentru a face să iasă ceva este greșită și nu este îngăduită. Ea se numără printre cauzele șoaptelor îndoielnice și ale incontinenței urinare, așadar trebuie să te ferești de aceasta. Când urina s-a oprit, te cureți cu apă ori cu pietre și lucruri asemănătoare, de trei ori sau mai mult, până când murdăria dispare; aceasta este de ajuns. Lichidul alb care iese după urinare este madhy sau wady și are, în ambele cazuri, rânduiala urinei: te cureți de el. Dacă însă este

madhy — lichidul care iese din pricina dorinței, când aceasta se trezește —, atunci trebuie să speli atât organul, cât și ambele testicule, așa cum a venit în Sunna. Cât despre lichidul alb care nu este madhy, adică wady, acesta are rânduiala urinei: speli partea organului atinsă de el și aceasta este de ajuns. Laudă lui Allah!

5. Rugăciunea celui încercat cu eliminarea frecventă a gazelor

Întrebare: Sufăr de o boală cronică a colonului, care provoacă eliminarea gazelor, mai ales în timpul rugăciunii. Fiindcă aceasta se întâmplă des, am ajuns să mă îndoiesc de rugăciunea mea, astfel încât, dacă simt un miros venit din altă parte, îmi închipui că vine de la mine. Ce să fac în timpul rugăciunii? Trebuie să refac abluțiunea când apare îndoiala? Pot conduce rugăciunea dacă cei din spatele meu nu citesc bine Coranul?

Răspuns: Starea de purificare se consideră păstrată. Trebuie să-ți duci rugăciunea la capăt și să nu iei în seamă șoaptele îndoielnice până când nu știi că ai eliminat ceva, auzind sunetul ori simțind mirosul. Când Profetul ﷺ a fost întrebat despre omul care are o asemenea senzație în rugăciune, el a spus: „Să nu plece până când

nu aude un sunet ori nu simte un miros.”

 Hadith asupra autenticității căruia există acord.

Poți conduce rugăciunea dacă citești Coranul mai bine decât cei prezenți, atunci când eliminările nu sunt continue, ci apar numai uneori. Când se produce ceva care anulează purificarea, rugăciunea este anulată, fie că ești imam, fie că te rogi singur. Dacă aceasta se întâmplă în timp ce conduci rugăciunea, pune în locul tău pe unul dintre oamenii potriviți ai adunării aflați în spatele tău, ca să ducă rugăciunea la capăt pentru ei. Îi cerem lui Allah sănătate pentru noi și pentru tine.

Întrebare: După ce termin abluțiunea, simt că îmi ies picături de urină. Trebuie să refac abluțiunea? De fiecare dată când o refac am aceeași senzație. Ce să fac?

Răspuns: Această senzație pe care o are cel care întreabă după abluțiune se numără printre șoaptele Satanei. Nu trebuie să refacă abluțiunea. Dimpotrivă, îi este prescris să nu ia în seamă aceasta și să-și considere abluțiunea validă, neanulată, fiindcă, atunci când Profetul ﷺ a fost întrebat despre omul care are o asemenea senzație în rugăciune, a spus: „Să nu plece până când nu aude un sunet ori nu simte un miros.”

Satana caută cu stăruință să strice actele de adorare ale musulmanului, precum rugăciunea, abluțiunea și celelalte. De aceea trebuie să te împotrivești lui, să nu te lași supus șoaptelor sale și să cauți adăpost la Allah de îndemnurile și vicleniile sale. Allah este Dătătorul izbânzii.

7. Purificarea bolnavului care are acoperită o parte dintre membrele abluțiunii

Întrebare: Cum se purifică bolnavul care are acoperită o parte dintre membrele spălate la abluțiune, dacă ștergerea cu apă a locului acoperit îl vatămă sau dacă nu îl vatămă?

Răspuns: Se purifică, apoi face tayammum pentru ceea ce nu a atins apa. Dacă însă poate șterge cu apă locul acoperit, aceasta este de ajuns.

Întrebare: Sunt bolnav, nu pot face singur abluțiunea și nu am pe cineva care să mă ajute. Pot face tayammum? Spitalul curăță zilnic pereții, podeaua și așternuturile. Cum fac tayammum în aceste împrejurări?

Răspuns: Dacă bolnavul nu are pe cineva care să-i facă abluțiunea și nici nu poate să o facă singur, atunci face tayammum, potrivit cuvintelor lui Allah, Cel Slăvit:

Cel care nu poate folosi nici apa, nici tayammumul este scuzat. Trebuie să se roage la timpul rugăciunii, fără abluțiune și fără tayammum, potrivit cuvintelor lui Allah, Cel Slăvit:

Și potrivit cuvintelor Sale ﷺ: „Feriți-vă de ceea ce v-am oprit, iar din ceea ce v-am poruncit împliniți atât cât puteți.”

Unii Companioni — Allah să fie mulțumit de ei — s-au rugat într-una dintre călătorii fără abluțiune și fără tayammum, iar Profetul ﷺ nu i-a mustrat pentru aceasta. S-a întâmplat în călătoria în care s-a pierdut colierul ʿĀʾishei — Allah să fie mulțumit de ea. Câțiva Companioni — Allah să fie mulțumit de ei — au plecat, la porunca Profetului ﷺ, să-l caute și nu l-au găsit. A venit timpul rugăciunii și s-au rugat fără abluțiune, fiindcă tayammumul încă nu fusese legiuit atunci. Tayammumul a fost legiuit ulterior, din pricina acelei întâmplări.

Aceasta este îndatorirea. Dacă bolnavul nu poate folosi apa și nu are pe cineva care să-i facă abluțiunea, trebuie să facă tayammum cu pământ curat ținut sub pat într-un vas ori într-un recipient și să facă tayammum

cu el; aceasta ține locul abluțiunii. Nu este îngăduită nepăsarea în această chestiune. Toate spitalele trebuie să se îngrijească de ea. Înainte de abluțiune ori de tayammum, bolnavul trebuie să se curețe de materii fecale și de urină cu apă ori cu pietre. Nu este obligatoriu să folosească apa: este de ajuns să se curețe cu șervețele curate sau cu lucruri asemănătoare, precum pietrele, bulgării de pământ, cărămizile de pământ uscat și altele de acest fel, până când murdăria dispare.

Este obligatoriu să nu se mărginească la mai puțin de trei ștergeri. Dacă locul nu este curat după acestea, trebuie să adauge altele până când se curăță, potrivit cuvintelor Profetului ﷺ: „Cel care se curăță cu pietre să folosească un număr impar!” Este dovedit că el ﷺ a interzis curățirea cu mai puțin de trei pietre și a interzis curățirea cu oase și bălegar, spunând: „Acestea două nu purifică.”

9. Abluțiunea celui care nu se poate ridica din pat

Întrebare: Dacă bolnavul se poate ridica din pat numai cu greutate, din neputință ori dintr-un motiv medical, trebuie să-i ceară soției, slujitorului sau unuia dintre cei care îl îngrijesc să-i aducă apă? Trebuie să ceară la fiecare rugăciune ajutorul unui bolnav care poate să-l ajute, al unui vizitator ori al unui angajat al spitalului?

Răspuns: Dacă poate face aceasta, nu este nicio vină, potrivit ușurinței de care dispune. Dacă nu poate, face tayammum și se roagă, potrivit cuvintelor lui Allah, Cel Slăvit:

10. Este suficientă ștergerea membrelor cu apă dacă omul nu poate face abluțiunea?

Întrebare: Unii oameni nu pot face abluțiunea. Este îngăduit să șteargă cu apă membrele abluțiunii?

Răspuns: Ștergerea nu este suficientă, ci trebuie spălate. Dacă nu poate face aceasta, trebuie să facă tayammum.

11. Abluțiunea celui care are ochiul bandajat după operație

Întrebare: Am fost internat pentru tratarea ochiului. Mi s-a făcut o operație, ochiul mi-a fost bandajat și nu am putut găsi pământ pentru tayammum, astfel încât am făcut abluțiune și am lăsat ochiul nespălat. Care este rânduiala?

Răspuns: Rugăciunea este validă, fiindcă ai avut o scuză: nu ai găsit

pământ și nu ai putut spăla ochiul. Dacă însă poți șterge cu apă rana și bandajul de pe ea atunci când speli membrul respectiv, aceasta ține locul tayammumului. Dacă nu este cu putință, de teamă că apa te-ar vătăma, trebuie să faci tayammum atunci când poți.

12. Tayammumul celui care are un membru imobilizat

Întrebare: Dacă una dintre mâini sau amândouă sunt în ghips ori au răni pe care apa le vatămă, cum se face tayammumul? Limitele feței pentru tayammum sunt aceleași ca la abluțiune?

Răspuns: Da, limitele feței în tayammum sunt aceleași ca în abluțiune. Își șterge cu pământ fața de la partea de sus a frunții până la barbă și de la o ureche la cealaltă. Își șterge ambele mâini, pe partea din afară și pe partea interioară, de la încheietura palmei până la vârful degetelor. Dacă are mâinile în ghips ori rănite, este suficient să șteargă cu pământ ghipsul și rănile, când amândouă mâinile sunt rănite.

Dacă una este sănătoasă, iar cealaltă este rănită ori în ghips, o spală pe cea sănătoasă, șterge cu apă mâna rănită și șterge ghipsul, ca atunci când una ori amândouă mâinile sunt bandajate cu o pânză sau cu ceva asemănător. Dacă apa îl vatămă sau dacă nu are apă, tayammumul este suficient.

13. Baia rituală după un vis umed, când o operație împiedică folosirea apei

Întrebare: Am fost operat la spate și pot face abluțiunea cu greutate. Într-o noapte am avut un vis umed și nu pot face baie, ca să nu fie vătămate rănile operației. Este suficient tayammumul sau trebuie să fac și abluțiune după el? Ce să fac în această situație? Lămuriți-mă!

Răspuns: Musulmanul trebuie să se teamă de Allah atât cât poate, în toate împrejurările, potrivit cuvintelor lui Allah, Cel Slăvit:

Și potrivit cuvintelor Profetului ﷺ: „Feriți-vă de ceea ce v-am oprit, iar din ceea ce v-am poruncit împliniți atât cât puteți.” Hadith asupra căruia cele două Ṣaḥīḥ-uri sunt de acord. Dacă bolnavul nu poate face nici abluțiune, nici baie rituală, tayammumul este suficient, potrivit cuvintelor lui Allah, Cel Slăvit:

Dacă sunteți în stare de impuritate majoră, purificați-vă! Iar dacă sunteți bolnavi ori în călătorie, sau unul dintre voi vine de la locul unde și-a făcut nevoile, ori v-ați atins de femei și nu găsiți apă, atunci îndreptați-vă spre pământ curat și ștergeți-vă fețele și mâinile cu el.

Cel care nu poate folosi apa pentru abluțiune ori pentru baia rituală are aceeași rânduială ca acela care nu are apă. Dacă poți face abluțiune, dar nu poți face baia rituală, faci abluțiunea și faci tayammum pentru baia rituală, potrivit cuvintelor Sale, amintite mai sus:

14. Abluțiunea celor care au momente de pierdere a conștienței

Întrebare: Care este rânduiala abluțiunii celor care trec prin momente de pierdere a conștienței?

Răspuns: În această chestiune trebuie făcută o deosebire. Dacă este vorba despre ceva ușor, care nu înlătură conștiența și nu împiedică omul să simtă producerea unui lucru care anulează purificarea, atunci nu vatămă abluțiunea, asemenea celui care ațipește fără să doarmă adânc, ci aude mișcările. Aceasta nu-i anulează abluțiunea până când nu știe că a eliminat ceva. Tot astfel este pierderea de conștiență care nu înlătură simțirea. Dacă însă nu mai simte ceea ce elimină, asemenea omului beat ori celui lovit de o boală prin care își pierde simțirea și ajunge în stare de inconștiență, atunci abluțiunea se anulează, ca în cazul leșinului. La fel este pentru cei care suferă de epilepsie.

Purificarea bolnavului

Mai întâi: felul în care se roagă bolnavul

Învățații sunt de acord că acela care nu poate sta în picioare se roagă șezând. Dacă nu se poate ruga șezând, se roagă culcat pe o parte, cu fața către qiblah. Este recomandat să stea pe partea dreaptă. Dacă nu se poate ruga culcat pe o parte, se roagă pe spate, potrivit cuvintelor Profetului ﷺ către ʿImrān ibn Ḥuṣayn: „Roagă-te în picioare; dacă nu poți, atunci șezând; iar dacă nu poți, atunci culcat pe o parte.”

 Relatat de al-Bukhārī. Al-Nasāʾī a adăugat: „Iar dacă nu poți, atunci culcat pe spate.”

Cel care poate sta în picioare, dar nu poate face înclinarea ori prosternarea nu este scutit de statul în picioare. Se roagă în picioare, se apleacă printr-un semn pentru înclinare, apoi se așază și face un semn pentru prosternare, potrivit cuvintelor Preaînaltului:

Și potrivit cuvintelor Profetului ﷺ: „Roagă-te în picioare”, precum și sensului general al cuvintelor Preaînaltului:

Dacă o boală la ochi îl face să primească de la medici de încredere recomandarea că poate fi tratat doar rugându-se culcat pe spate, îi este îngăduit să se roage astfel.

Cel care nu poate face înclinarea și prosternarea face semne pentru amândouă, aplecându-se mai mult pentru prosternare decât pentru înclinare. Dacă nu poate face numai prosternarea, face înclinarea, iar pentru prosternare face un semn. Dacă nu-și poate îndoi spatele, își pleacă gâtul. Dacă spatele îi este încovoiat, astfel încât este ca unul aflat deja în înclinare, când dorește să facă înclinarea se apleacă puțin mai mult, iar la prosternare își apropie fața de pământ atât cât poate. Dacă nu poate face nici semne cu capul, sunt suficiente intenția și rostirea.

Rugăciunea nu încetează să fie o îndatorire pentru el cât timp mintea îi este întreagă, în nicio împrejurare, potrivit dovezilor amintite.

Dacă, în timpul rugăciunii, bolnavul dobândește puterea de a împlini ceea ce înainte nu putea — statul în picioare, șederea, înclinarea, prosternarea ori semnele — trece la ceea ce poate face și continuă de unde a ajuns în rugăciune.

Dacă bolnavul ori altcineva doarme peste o rugăciune sau o uită, trebuie să o împlinească atunci când se trezește ori își amintește de ea. Nu îi este îngăduit să o lase până când vine din nou timpul aceleiași rugăciuni. Profetul ﷺ a spus: „Cel care doarme peste o rugăciune ori o uită să o împlinească atunci când își amintește de ea; nu are altă ispășire în afară de aceasta.”

 Apoi a recitat cuvintele Preaînaltului:

Împlinește rugăciunea pentru pomenirea Mea!

Nu este îngăduită părăsirea rugăciunii în nicio împrejurare. Dimpotrivă, cel căruia i se aplică îndatoririle religioase trebuie să aibă și mai multă grijă de rugăciune în zilele bolii decât în zilele sănătății. Nu îi este îngăduit să lase rugăciunea obligatorie până când timpul ei a trecut, chiar dacă este bolnav, cât timp mintea îi este întreagă; trebuie să o împlinească la timpul ei, după puterile sale. Dacă o părăsește în mod voit, fiind în deplinătatea minții, cunoscând rânduiala religioasă și putând să o împlinească măcar prin semne, păcătuiește. Un grup de învățați au susținut că devine necredincios prin aceasta, potrivit cuvintelor Profetului ﷺ: „Legământul dintre noi și ei este rugăciunea; cine o părăsește a căzut în necredință.”

 El ﷺ a spus: „Temelia acestei rânduieli este Islamul, stâlpul ei este rugăciunea, iar culmea ei este jihādul pe calea lui Allah.”

Dacă îi este greu să împlinească fiecare rugăciune la timpul ei, poate reuni rugăciunile de amiază și de după-amiază, precum și rugăciunile de apus și de noapte, fie la timpul primeia, fie la timpul celei de-a doua, după cum îi este mai ușor. Dacă dorește, împlinește rugăciunea de după-amiază împreună cu cea de amiază, iar dacă dorește, o amână pe cea de amiază până la timpul celei de după-amiază. La fel, poate împlini rugăciunea de noapte împreună cu cea de apus ori poate amâna rugăciunea de apus până la timpul celei de noapte. Cât despre rugăciunea de zori, ea nu se reunește cu rugăciunea de dinaintea ei și nici cu cea de

după ea, fiindcă timpul ei este separat atât de cel al rugăciunii de dinainte, cât și de cel al rugăciunii de după ea.

Îl rog pe Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, să-i vindece pe bolnavii musulmani, să le șteargă păcatele și să ne dăruiască tuturor iertare și sănătate în această viață și în Viața de Apoi. El este Darnic și Generos. Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace Profetului nostru Muḥammad, familiei sale și companionilor săi!

15. Nepăsarea unor bolnavi față de rugăciune

Întrebare: Mulți bolnavi sunt nepăsători față de rugăciune și spun: „Când mă vindec, recuperez rugăciunile.” Alții spun: „Cum să mă rog, când nu pot să mă purific și nici să mă feresc de necurățenie?” Ce îi îndrumați pe aceștia să facă?

Răspuns: Boala nu împiedică împlinirea rugăciunii sub pretextul neputinței de a se purifica, cât timp omul își păstrează mintea. Bolnavul trebuie să se roage după puterile sale și să se purifice cu apă dacă poate. Dacă nu poate folosi apa, face tayammum și se roagă. Trebuie să spele necurățenia de pe trup și de pe îmbrăcăminte la timpul rugăciunii ori să înlocuiască îmbrăcămintea necurată cu una curată. Dacă nu poate spăla necurățenia și nici nu poate schimba îmbrăcămintea necurată cu una curată, este scutit de aceasta și se roagă potrivit stării sale. Allah, Cel Atotputernic și Măreț, a spus:

 Hadith asupra autenticității căruia există acord. Iar lui ʿImrān ibn Ḥuṣayn — Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său —

când acesta i s-a plâns de boală, i-a spus: „Roagă-te în picioare; dacă nu poți, atunci șezând; iar dacă nu poți, atunci culcat pe o parte.”

 Al-Bukhārī l-a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său. Al-Nasāʾī l-a relatat cu un lanț autentic și a adăugat: „Iar dacă nu poți, atunci culcat pe spate.”

16. Rugăciunea celui paralizat complet sau parțial

Întrebare: Care este rânduiala rugăciunii și cum se împlinește ea în cele două situații următoare?

Prima situație: omul suferă de tetraplegie și nu-și poate mișca decât mușchii capului și ai gâtului.

Răspuns: Se roagă prin rostire și prin intenție.

A doua situație: omul este paralizat complet și nu-și poate mișca decât ochii și pleoapele.

Răspuns: Se roagă, de asemenea, prin rostire și prin intenție.

17. Există dovadă pentru scutirea celui paralizat de rugăciune?

Întrebare: Unii învățați consideră că omul paralizat complet este scutit de rugăciune. Au vreo dovadă pentru aceasta?

Răspuns: Nu există dovadă pentru aceasta.

18. Bolnavul se roagă după puterile sale

Întrebare: Un bolnav a fost internat pentru o operație la abdomen. După operație a rămas sub efectul anesteziei aproximativ o zi și jumătate. Apoi, după ce și-a revenit din anestezie, a rămas o săptămână fără să se poată apleca pentru rugăciune și fără să poată face o baie completă. Cum se roagă acest om?

Răspuns: Bolnavul trebuie să împlinească rugăciunile obligatorii după puterile sale. Când un bolnav L-a întrebat despre aceasta, Profetul ﷺ i-a spus: „Roagă-te în picioare; dacă nu poți, atunci șezând; iar dacă nu poți, atunci culcat pe o parte.”

 Al-Bukhārī l-a consemnat în Ṣaḥīḥ-ul său, iar al-Nasāʾī a adăugat în relatarea sa: „Iar dacă nu poți, atunci culcat pe spate.” Dacă nu poate face înclinarea, se apleacă atât cât poate; la fel, dacă nu poate face prosternarea, se apleacă atât cât poate, potrivit cuvintelor lui Allah, Cel Slăvit:

Când își pierde simțirea din pricina anesteziei ori a bolii grele, recuperează rugăciunile care i-au trecut, în ordine, îndată ce își revine

și se grăbește să le împlinească după puterile sale, potrivit cuvintelor Profetului ﷺ: „Cel care doarme peste o rugăciune ori o uită să o împlinească atunci când își amintește de ea; nu are altă ispășire în afară de aceasta.”

 Fără îndoială, cel care și-a pierdut simțirea din cauza bolii ori a anesteziei pentru o zi, două sau trei are rânduiala celui adormit. Nu amână rugăciunile datorate până când vine din nou timpul acelorași rugăciuni, ci le împlinește îndată ce își revine, asemenea celui adormit când se trezește și celui care a uitat când își amintește. Dacă nu poate folosi apa, îi este suficient tayammumul, potrivit versetului amintit. Allah este Dătătorul izbânzii.

19. Rugăciunea și postul bolnavului imobilizat la pat

Întrebare: În ce situații se roagă și postește bolnavul imobilizat la pat în urma unui accident?

Răspuns: Bolnavul imobilizat la pat în urma unui accident trebuie să postească dacă poate. Dacă medicii stabilesc că postul îl vatămă din cauza bolii pe care o are, nu postește. Dacă stabilesc că nici în viitor nu se întrevede o vindecare care să-i îngăduie să postească, nu postește și trebuie să hrănească pentru fiecare zi un sărman, asemenea bărbatului vârstnic și femeii

vârstnice care nu pot posti. Ei compensează hrănind un sărman pentru fiecare zi, cu jumătate de ṣāʿ de curmale ori din alt aliment de bază al țării, aproximativ un kilogram și jumătate. Dacă însă se întrevede vindecarea, dar postul îl vatămă, atunci nu postește în acea perioadă. Când se vindecă prin ajutorul lui Allah și este sănătos, postește și nu dă hrană în locul postului.

Cât despre rugăciune, o împlinește potrivit stării sale. I se aduce apa și face abluțiunea dacă poate. Dacă nu poate, face tayammum după ce se curăță de urină și de materii fecale. Se roagă la timpul rugăciunii și poate reuni rugăciunile de amiază și de după-amiază, precum și pe cele de apus și de noapte. Rugăciunea de zori o împlinește la timpul ei, după puteri, fie că se află în pat pe o parte, pe spate ori șezând. Allah Preaînaltul spune:

Iar Profetul ﷺ i-a spus bolnavului: „Roagă-te în picioare; dacă nu poți, atunci șezând; iar dacă nu poți, atunci culcat pe o parte. Dacă nu poți, atunci culcat pe spate.”

Când stai culcat pe spate, îți îndrepți picioarele către qiblah și faci un semn cu mâna. Când dorești să te rogi, îți faci intenția, rostești takbīrul de început al rugăciunii ridicând mâinile, apoi rostești ruga de deschidere, recitarea și celelalte lucruri prescrise. Apoi îți faci intenția de înclinare, spui takbīr și rostești pomenirile înclinării, după care îți faci intenția de ridicare și spui:

„Allah îl aude pe cel care Îl laudă. Domnul nostru, Ție Îți aparține lauda”, și celelalte pomeniri. Apoi îți faci intenția de prosternare, spui takbīr și rostești pomenirile prosternării. După aceea îți faci intenția de ședere între cele două prosternări, spui takbīr și rostești rugile rânduite, atât cât îți este ușor. Apoi îți faci intenția pentru a doua prosternare și spui takbīr. În acest fel continui, prin intenție și rostire. Allah Preaînaltul spune:

Allah nu împovărează niciun suflet peste puterile sale.

Rugăciunea bolnavului

Răspunsuri despre purificare, rugăciune și post în timpul bolii, oferite de Shaykh ʿAbd al-ʿAzīz ibn Bāz.