Rânduieli pentru bolnav

Mai întâi: felul în care se purifică bolnavul²

Laudă lui Allah, Domnul lumilor! Binecuvântarea și pacea fie asupra celui mai ales dintre profeți și trimiși, Profetul nostru Muḥammad, asupra familiei sale și a tuturor companionilor săi.

Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, a legiuit purificarea pentru fiecare rugăciune. Înlăturarea stării de impuritate rituală și îndepărtarea necurățeniei — fie de pe trup, fie de pe îmbrăcăminte, fie din locul în care se roagă omul — sunt două condiții ale rugăciunii. Când musulmanul dorește să se roage, trebuie să facă abluțiunea cunoscută, dacă se află în stare de impuritate minoră, ori să facă baia rituală, dacă impuritatea sa este majoră. Înainte de abluțiune trebuie să se curețe cu apă ori cu pietre de urină sau de materii fecale, pentru ca purificarea și curățenia să fie depline. În cele ce urmează sunt lămurite câteva rânduieli privitoare la acestea.

Curățirea cu apă este obligatorie după orice eliminare prin cele două căi, precum urina și materiile fecale. Cel care s-a trezit din somn ori a eliminat gaze nu trebuie să facă această curățire, ci îi este cerută numai abluțiunea. Curățirea după nevoi a fost legiuită pentru îndepărtarea necurățeniei, iar aici nu există necurățenie.

Curățirea cu pietre ține locul curățirii cu apă. Ea se face cu pietre ori cu ceea ce le poate înlocui și trebuie folosite cel puțin trei pietre curate sau mai multe, fiindcă este dovedit că Profetul ﷺ a spus: „Cel care se curăță cu pietre să folosească un număr impar!”³ El ﷺ a mai spus: „Când unul dintre voi merge să-și facă nevoile, să ia cu el trei pietre cu care să se curețe; acestea îi sunt de ajuns.”⁴ Relatat de Abū Dāwūd. El ﷺ a interzis să se folosească mai puțin de trei pietre pentru această curățire; relatat de Muslim.

Nu este îngăduit să se folosească pentru curățire bălegar, oase, hrană ori orice lucru care trebuie respectat. Este mai bine ca omul să se curețe cu pietre sau cu lucruri asemănătoare, precum șervețelele, cărămizile de pământ uscat, pietrișul și altele de acest fel, apoi să folosească apă, fiindcă pietrele îndepărtează necurățenia, iar apa curăță locul mai bine. Această curățire este, așadar, mai deplină.

Omul poate alege între curățirea cu apă și curățirea cu pietre ori cu ceea ce le înlocuiește sau le poate îmbina. Anas — Allah să fie mulțumit de el — a spus: „Profetul ﷺ mergea să-și facă nevoile, iar eu și un băiat cam de vârsta mea duceam un vas cu apă și o suliță scurtă, iar el se curăța cu apă.” Hadith asupra căruia cele două Ṣaḥīḥ-uri sunt de acord. ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea — le-a spus unui grup de femei: „Porunciți-le soților voștri să se curețe cu apă; mie îmi este rușine față de ei. Trimisul lui Allah ﷺ făcea aceasta.”⁵ Al-Tirmidhī a spus: „Acesta este un hadith autentic.”

Dacă omul dorește să se mărginească la unul dintre cele două mijloace, apa este mai bună, fiindcă purifică locul și îndepărtează atât necurățenia însăși, cât și urma ei, curățind mai temeinic. Dacă se mărginește la pietre, trei pietre sunt suficiente dacă locul se curăță prin ele. Dacă nu este curat, mai folosește a patra și a cincea piatră, până când se curăță locul. Este mai bine să încheie cu un număr impar, potrivit cuvintelor Profetului ﷺ: „Cel care se curăță cu pietre să folosească un număr impar!”⁶

Nu este îngăduită curățirea cu pietre folosind mâna dreaptă, după spusele lui Salmān din hadithul său: „Trimisul lui Allah ﷺ ne-a interzis să ne curățim cu mâna dreaptă.”⁷ El ﷺ a spus: „Niciunul dintre voi să nu-și țină organul cu mâna dreaptă în timp ce urinează și nici să nu se șteargă cu dreapta după nevoi!”⁸ Dacă însă mâna stângă îi este amputată, ruptă, bolnavă ori se află într-o stare asemănătoare, se poate curăța cu dreapta, din nevoie, fără vreo vină.

Dacă îmbină curățirea cu pietre și curățirea cu apă, aceasta este mai bună și mai deplină.

Fiindcă Legea islamică este întemeiată pe ușurință și îngăduință, Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, a ușurat, potrivit scuzelor lor, actele de adorare ale celor care au motive întemeiate, astfel încât ei să le poată împlini fără strâmtorare și greutate. Preaînaltul a spus:

Nu v-a impus nicio strâmtorare în religie.

Și a spus:

Allah voiește pentru voi ușurarea și nu voiește pentru voi greutatea.

Preaînaltul a mai spus:

Temeți-vă de Allah atât cât puteți!

Profetul ﷺ a spus: „Dacă vă poruncesc un lucru, împliniți din el atât cât puteți.”⁹ Și a spus: „Religia este ușurință.”¹⁰

Dacă bolnavul nu se poate purifica prin abluțiune de impuritatea minoră ori prin baie rituală de impuritatea majoră, din pricina neputinței sale sau a temerii că boala i se va agrava ori vindecarea va întârzia, atunci face tayammum: lovește o singură dată cu mâinile pământul curat, apoi își șterge fața cu partea interioară a degetelor și își șterge palmele cu partea interioară a mâinilor, potrivit cuvintelor Preaînaltului:

Iar dacă sunteți bolnavi ori în călătorie, sau unul dintre voi vine de la locul unde și-a făcut nevoile, ori v-ați atins de femei și nu găsiți apă, atunci îndreptați-vă spre pământ curat și ștergeți-vă fețele și mâinile cu el.

Cel care nu poate folosi apa are aceeași rânduială ca acela care nu găsește apă, potrivit cuvintelor lui Allah, Cel Slăvit:

Temeți-vă de Allah atât cât puteți!

Și potrivit cuvintelor Profetului ﷺ: „Dacă vă poruncesc un lucru, împliniți din el atât cât puteți.”¹¹

În privința purificării, bolnavul se poate afla în mai multe situații:

1. Dacă boala sa este ușoară și folosirea apei nu-l face să se teamă de moarte, de o boală primejdioasă, de întârzierea vindecării, de agravarea durerii ori de o urmare urâtă — precum durerea de cap, durerea de dinți și altele asemenea — sau dacă poate folosi apă călduță fără să fie vătămat, atunci nu îi este îngăduit tayammumul. Acesta a fost îngăduit pentru îndepărtarea vătămării, iar aici nu există vătămare. Apa este disponibilă, așadar folosirea ei este obligatorie.

2. Dacă boala îl face să se teamă de pierderea vieții, de distrugerea unui organ, de apariția unei boli care să provoace pierderea vieții, a unui organ ori a folosului său, atunci îi este îngăduit tayammumul, potrivit cuvintelor Preaînaltului:

Nu vă ucideți pe voi înșivă! Allah este, cu adevărat, Îndurător cu voi.

3. Dacă boala îl împiedică să se miște și nu găsește pe cineva care să-i aducă apă, îi este îngăduit tayammumul.

4. Cel care are răni, ulcerații, fracturi ori o boală pentru care folosirea apei îl vatămă și se află în stare de impuritate majoră poate face tayammum, potrivit dovezilor amintite. Dacă poate spăla partea sănătoasă a trupului, trebuie să o spele și să facă tayammum pentru restul trupului.

5. Dacă bolnavul se află într-un loc unde nu găsește nici apă, nici pământ și nu are pe cineva care să-i aducă ceea ce lipsește dintre acestea, atunci se roagă potrivit stării sale și nu îi este îngăduit să amâne rugăciunea, potrivit cuvintelor lui Allah, Cel Slăvit:

Temeți-vă de Allah atât cât puteți!

6. Bolnavul care suferă de incontinență urinară, de scurgere continuă de sânge ori de eliminare continuă a gazelor și care nu s-a vindecat prin tratament trebuie să facă abluțiune pentru fiecare rugăciune, după intrarea timpului ei. El spală ceea ce îi atinge trupul și îmbrăcămintea sau își pregătește îmbrăcăminte curată pentru rugăciune, dacă aceasta nu îi aduce greutate; altfel, este scuzat, potrivit cuvintelor Preaînaltului:

Nu v-a impus nicio strâmtorare în religie.

Și potrivit cuvintelor Sale:

Allah voiește pentru voi ușurarea și nu voiește pentru voi greutatea.

Iar Profetul ﷺ a spus: „Dacă vă poruncesc un lucru, împliniți din el atât cât puteți.”¹² El își ia măsuri de protecție pentru a împiedica răspândirea urinei sau a sângelui pe îmbrăcăminte, pe trup ori în locul rugăciunii. În intervalul de timp al acelei rugăciuni, el poate împlini cât îi este cu putință din rugăciune și din citirea directă a Coranului, până când timpul ei se încheie. Când timpul a ieșit, trebuie să facă din nou abluțiune sau tayammum, dacă nu poate face abluțiunea, fiindcă Profetul ﷺ i-a poruncit femeii cu sângerare neregulată să facă abluțiune pentru timpul fiecărei rugăciuni. Aceasta este femeia căreia îi curge sânge în mod continuu, altul decât sângele menstrual.

Tayammumul este anulat de tot ceea ce anulează abluțiunea, precum și de dobândirea puterii de a folosi apa sau de găsirea ei, dacă înainte nu era disponibilă. Allah este Dătătorul izbânzii.

1. Incontinența urinară permanentă

Întrebare: Unii bolnavi suferă de incontinență urinară permanentă și au atașate la organ un tub și o pungă care poate fi golită ușor, în orice moment, fără greutate. Ce le este cerut?¹³

Răspuns: Golește punga atât timp cât aceasta nu îi aduce greutate și se curăță după nevoi înaintea fiecărei rugăciuni, spălând de trei ori sau mai mult.

2. Incontinența urinară temporară

Întrebare: Unii bolnavi suferă de incontinență urinară temporară, care apare numai după urinare: rămân câteva picături în canalul de după vezică sau în penis. Este o tulburare cunoscută de medici, deosebită de șoaptele îndoielnice despre care întreabă mulți oameni.¹⁴

Răspuns: Trebuie să aibă puțină răbdare, până când urina încetează, și să nu se grăbească. Dacă este sigur că a mai curs ceva, reface abluțiunea.

3. Picături de urină care se opresc după câteva minute

Întrebare: După urinare — Allah să vă cinstească — îmi mai curg câteva picături timp de câteva minute, apoi încetează. Pun șervețele în orificiul organului. Este potrivit ceea ce fac?¹⁵

Răspuns: Trebuie să te cureți de urină și să nu te grăbești, până când urina încetează, apoi să împlinești abluțiunea. Nu este nevoie să pui șervețele în orificiul organului. Trebuie să îndepărtezi de la tine șoaptele îndoielnice, până când ele vor înceta, cu voia lui Allah.

Este mai bine să stropești cu puțină apă zona din jurul organului după ce termini abluțiunea, pentru a pune pe seama acestei ape eventuala senzație stârnită de îndoieli. Astfel va înceta, cu voia lui Allah, această urmă a îndoielii. Allah este Dătătorul izbânzii.

4. Abluțiunea celui care elimină madhy sau wady după urinare

Întrebare: După urinare elimin un lichid alb, madhy. Care este rânduiala abluțiunii mele și felul corect în care trebuie făcută? Menționez că îmi strâng organul după curățire. Unii frați mi-au spus că aceasta nu este corect și nu este bine pentru sănătate. Atunci am început să pun hârtie de șervețel și să aștept puțin. Uneori însă sunt pe stradă când se cheamă la rugăciune și am nevoie să intru la toaletă pentru a urina, dar mă abțin, fac direct abluțiunea și mă rog. Mă tem că această rugăciune nu este deplină. Lămuriți-mă, Allah să vă dăruiască folos!¹⁶

Răspuns: Nu trebuie să te împovărezi în această chestiune. Strângerea organului prezintă o primejdie mare și se numără printre cauzele incontinenței urinare și ale șoaptelor îndoielnice. Când urinezi, te cureți cu apă ori cu pietre, iar laudă lui Allah!

Strângerea organului pentru a face să iasă ceva este greșită și nu este îngăduită. Ea se numără printre cauzele șoaptelor îndoielnice și ale incontinenței urinare, așadar trebuie să te ferești de aceasta. Când urina s-a oprit, te cureți cu apă ori cu pietre și lucruri asemănătoare, de trei ori sau mai mult, până când murdăria dispare; aceasta este de ajuns. Lichidul alb care iese după urinare este madhy sau wady și are, în ambele cazuri, rânduiala urinei: te cureți de el. Dacă însă este madhy — lichidul care iese din pricina dorinței, când aceasta se trezește —, atunci trebuie să speli atât organul, cât și ambele testicule, așa cum a venit în Sunna. Cât despre lichidul alb care nu este madhy, adică wady, acesta are rânduiala urinei: speli partea organului atinsă de el și aceasta este de ajuns. Laudă lui Allah!

5. Rugăciunea celui încercat cu eliminarea frecventă a gazelor

Întrebare: Sufăr de o boală cronică a colonului, care provoacă eliminarea gazelor, mai ales în timpul rugăciunii. Fiindcă aceasta se întâmplă des, am ajuns să mă îndoiesc de rugăciunea mea, astfel încât, dacă simt un miros venit din altă parte, îmi închipui că vine de la mine. Ce să fac în timpul rugăciunii? Trebuie să refac abluțiunea când apare îndoiala? Pot conduce rugăciunea dacă cei din spatele meu nu citesc bine Coranul?¹⁷

Răspuns: Starea de purificare se consideră păstrată. Trebuie să-ți duci rugăciunea la capăt și să nu iei în seamă șoaptele îndoielnice până când nu știi că ai eliminat ceva, auzind sunetul ori simțind mirosul. Când Profetul ﷺ a fost întrebat despre omul care are o asemenea senzație în rugăciune, el a spus: „Să nu plece până când nu aude un sunet ori nu simte un miros.”¹⁸ Hadith asupra autenticității căruia există acord.

Poți conduce rugăciunea dacă citești Coranul mai bine decât cei prezenți, atunci când eliminările nu sunt continue, ci apar numai uneori. Când se produce ceva care anulează purificarea, rugăciunea este anulată, fie că ești imam, fie că te rogi singur. Dacă aceasta se întâmplă în timp ce conduci rugăciunea, pune în locul tău pe unul dintre oamenii potriviți ai adunării aflați în spatele tău, ca să ducă rugăciunea la capăt pentru ei. Îi cerem lui Allah sănătate pentru noi și pentru tine.

6. Șoaptele îndoielnice la abluțiune

Întrebare: După ce termin abluțiunea, simt că îmi ies picături de urină. Trebuie să refac abluțiunea? De fiecare dată când o refac am aceeași senzație. Ce să fac?¹⁹

Răspuns: Această senzație pe care o are cel care întreabă după abluțiune se numără printre șoaptele Satanei. Nu trebuie să refacă abluțiunea. Dimpotrivă, îi este prescris să nu ia în seamă aceasta și să-și considere abluțiunea validă, neanulată, fiindcă, atunci când Profetul ﷺ a fost întrebat despre omul care are o asemenea senzație în rugăciune, a spus: „Să nu plece până când nu aude un sunet ori nu simte un miros.”²⁰ Hadith asupra autenticității căruia există acord.

Satana caută cu stăruință să strice actele de adorare ale musulmanului, precum rugăciunea, abluțiunea și celelalte. De aceea trebuie să te împotrivești lui, să nu te lași supus șoaptelor sale și să cauți adăpost la Allah de îndemnurile și vicleniile sale. Allah este Dătătorul izbânzii.

7. Purificarea bolnavului care are acoperită o parte dintre membrele abluțiunii

Întrebare: Cum se purifică bolnavul care are acoperită o parte dintre membrele spălate la abluțiune, dacă ștergerea cu apă a locului acoperit îl vatămă sau dacă nu îl vatămă?²¹

Răspuns: Se purifică, apoi face tayammum pentru ceea ce nu a atins apa. Dacă însă poate șterge cu apă locul acoperit, aceasta este de ajuns.

8. Cum face bolnavul tayammum

Întrebare: Sunt bolnav, nu pot face singur abluțiunea și nu am pe cineva care să mă ajute. Pot face tayammum? Spitalul curăță zilnic pereții, podeaua și așternuturile. Cum fac tayammum în aceste împrejurări?²²

Răspuns: Dacă bolnavul nu are pe cineva care să-i facă abluțiunea și nici nu poate să o facă singur, atunci face tayammum, potrivit cuvintelor lui Allah, Cel Slăvit:

Iar dacă sunteți bolnavi ori în călătorie, sau unul dintre voi vine de la locul unde și-a făcut nevoile, ori v-ați atins de femei și nu găsiți apă, atunci îndreptați-vă spre pământ curat și ștergeți-vă fețele și mâinile cu el.

Cel care nu poate folosi nici apa, nici tayammumul este scuzat. Trebuie să se roage la timpul rugăciunii, fără abluțiune și fără tayammum, potrivit cuvintelor lui Allah, Cel Slăvit:

Temeți-vă de Allah atât cât puteți!

Și potrivit cuvintelor Sale ﷺ: „Feriți-vă de ceea ce v-am oprit, iar din ceea ce v-am poruncit împliniți atât cât puteți.”²³

Unii Companioni — Allah să fie mulțumit de ei — s-au rugat într-una dintre călătorii fără abluțiune și fără tayammum, iar Profetul ﷺ nu i-a mustrat pentru aceasta. S-a întâmplat în călătoria în care s-a pierdut colierul ʿĀʾishei — Allah să fie mulțumit de ea. Câțiva Companioni — Allah să fie mulțumit de ei — au plecat, la porunca Profetului ﷺ, să-l caute și nu l-au găsit. A venit timpul rugăciunii și s-au rugat fără abluțiune, fiindcă tayammumul încă nu fusese legiuit atunci. Tayammumul a fost legiuit ulterior, din pricina acelei întâmplări.

Aceasta este îndatorirea. Dacă bolnavul nu poate folosi apa și nu are pe cineva care să-i facă abluțiunea, trebuie să facă tayammum cu pământ curat ținut sub pat într-un vas ori într-un recipient și să facă tayammum cu el; aceasta ține locul abluțiunii. Nu este îngăduită nepăsarea în această chestiune. Toate spitalele trebuie să se îngrijească de ea. Înainte de abluțiune ori de tayammum, bolnavul trebuie să se curețe de materii fecale și de urină cu apă ori cu pietre. Nu este obligatoriu să folosească apa: este de ajuns să se curețe cu șervețele curate sau cu lucruri asemănătoare, precum pietrele, bulgării de pământ, cărămizile de pământ uscat și altele de acest fel, până când murdăria dispare.

Este obligatoriu să nu se mărginească la mai puțin de trei ștergeri. Dacă locul nu este curat după acestea, trebuie să adauge altele până când se curăță, potrivit cuvintelor Profetului ﷺ: „Cel care se curăță cu pietre să folosească un număr impar!” Este dovedit că el ﷺ a interzis curățirea cu mai puțin de trei pietre și a interzis curățirea cu oase și bălegar, spunând: „Acestea două nu purifică.”²⁴ Allah este Dătătorul izbânzii.

9. Abluțiunea celui care nu se poate ridica din pat

Întrebare: Dacă bolnavul se poate ridica din pat numai cu greutate, din neputință ori dintr-un motiv medical, trebuie să-i ceară soției, slujitorului sau unuia dintre cei care îl îngrijesc să-i aducă apă? Trebuie să ceară la fiecare rugăciune ajutorul unui bolnav care poate să-l ajute, al unui vizitator ori al unui angajat al spitalului?²⁵

Răspuns: Dacă poate face aceasta, nu este nicio vină, potrivit ușurinței de care dispune. Dacă nu poate, face tayammum și se roagă, potrivit cuvintelor lui Allah, Cel Slăvit:

Temeți-vă de Allah atât cât puteți!

10. Este suficientă ștergerea membrelor cu apă dacă omul nu poate face abluțiunea?

Întrebare: Unii oameni nu pot face abluțiunea. Este îngăduit să șteargă cu apă membrele abluțiunii?²⁶

Răspuns: Ștergerea nu este suficientă, ci trebuie spălate. Dacă nu poate face aceasta, trebuie să facă tayammum.

11. Abluțiunea celui care are ochiul bandajat după operație

Întrebare: Am fost internat pentru tratarea ochiului. Mi s-a făcut o operație, ochiul mi-a fost bandajat și nu am putut găsi pământ pentru tayammum, astfel încât am făcut abluțiune și am lăsat ochiul nespălat. Care este rânduiala?²⁷

Răspuns: Rugăciunea este validă, fiindcă ai avut o scuză: nu ai găsit pământ și nu ai putut spăla ochiul. Dacă însă poți șterge cu apă rana și bandajul de pe ea atunci când speli membrul respectiv, aceasta ține locul tayammumului. Dacă nu este cu putință, de teamă că apa te-ar vătăma, trebuie să faci tayammum atunci când poți.

12. Tayammumul celui care are un membru imobilizat

Întrebare: Dacă una dintre mâini sau amândouă sunt în ghips ori au răni pe care apa le vatămă, cum se face tayammumul? Limitele feței pentru tayammum sunt aceleași ca la abluțiune?²⁸

Răspuns: Da, limitele feței în tayammum sunt aceleași ca în abluțiune. Își șterge cu pământ fața de la partea de sus a frunții până la barbă și de la o ureche la cealaltă. Își șterge ambele mâini, pe partea din afară și pe partea interioară, de la încheietura palmei până la vârful degetelor. Dacă are mâinile în ghips ori rănite, este suficient să șteargă cu pământ ghipsul și rănile, când amândouă mâinile sunt rănite.

Dacă una este sănătoasă, iar cealaltă este rănită ori în ghips, o spală pe cea sănătoasă, șterge cu apă mâna rănită și șterge ghipsul, ca atunci când una ori amândouă mâinile sunt bandajate cu o pânză sau cu ceva asemănător. Dacă apa îl vatămă sau dacă nu are apă, tayammumul este suficient.

13. Baia rituală după un vis umed, când o operație împiedică folosirea apei

Întrebare: Am fost operat la spate și pot face abluțiunea cu greutate. Într-o noapte am avut un vis umed și nu pot face baie, ca să nu fie vătămate rănile operației. Este suficient tayammumul sau trebuie să fac și abluțiune după el? Ce să fac în această situație? Lămuriți-mă!²⁹

Răspuns: Musulmanul trebuie să se teamă de Allah atât cât poate, în toate împrejurările, potrivit cuvintelor lui Allah, Cel Slăvit:

Temeți-vă de Allah atât cât puteți!

Și potrivit cuvintelor Profetului ﷺ: „Feriți-vă de ceea ce v-am oprit, iar din ceea ce v-am poruncit împliniți atât cât puteți.” Hadith asupra căruia cele două Ṣaḥīḥ-uri sunt de acord. Dacă bolnavul nu poate face nici abluțiune, nici baie rituală, tayammumul este suficient, potrivit cuvintelor lui Allah, Cel Slăvit:

Dacă sunteți în stare de impuritate majoră, purificați-vă! Iar dacă sunteți bolnavi ori în călătorie, sau unul dintre voi vine de la locul unde și-a făcut nevoile, ori v-ați atins de femei și nu găsiți apă, atunci îndreptați-vă spre pământ curat și ștergeți-vă fețele și mâinile cu el.

Cel care nu poate folosi apa pentru abluțiune ori pentru baia rituală are aceeași rânduială ca acela care nu are apă. Dacă poți face abluțiune, dar nu poți face baia rituală, faci abluțiunea și faci tayammum pentru baia rituală, potrivit cuvintelor Sale, amintite mai sus:

Temeți-vă de Allah atât cât puteți!

Allah este Dătătorul izbânzii.

14. Abluțiunea celor care au momente de pierdere a conștienței

Întrebare: Care este rânduiala abluțiunii celor care trec prin momente de pierdere a conștienței?³⁰

Răspuns: În această chestiune trebuie făcută o deosebire. Dacă este vorba despre ceva ușor, care nu înlătură conștiența și nu împiedică omul să simtă producerea unui lucru care anulează purificarea, atunci nu vatămă abluțiunea, asemenea celui care ațipește fără să doarmă adânc, ci aude mișcările. Aceasta nu-i anulează abluțiunea până când nu știe că a eliminat ceva. Tot astfel este pierderea de conștiență care nu înlătură simțirea. Dacă însă nu mai simte ceea ce elimină, asemenea omului beat ori celui lovit de o boală prin care își pierde simțirea și ajunge în stare de inconștiență, atunci abluțiunea se anulează, ca în cazul leșinului. La fel este pentru cei care suferă de epilepsie.