Text integral · Pasaje · 26
Îndoiala
الشك
هو التردد بين أمرين أيهما الذي وقع. والشك لا يلتفت إليه في العبادات في ثلاث حالات:
Îndoiala este nehotărârea între două posibilități, fără a ști care dintre ele s-a produs. În actele de adorare, îndoiala nu se ia în seamă în trei situații:
الأولى: إذا كان مجرد وهم لا حقيقة له كالوساوس.
Prima: când este numai o închipuire lipsită de temei, precum gândurile obsesive.
الثانية: إذا كثر مع الشخص بحيث لا يفعل عبادة إلا حصل له فيه شك.
A doua: când apare atât de des încât persoana nu împlinește niciun act de adorare fără să fie cuprinsă de îndoială în privința lui.
الثالثة: إذا كان بعد الفراغ من العبادات فلا يلتفت إليه ما لم يتيقن الأمر فيعمل بمقتضى يقينه.
A treia: când apare după încheierea actului de adorare. Nu se ia în seamă, cu excepția cazului în care persoana ajunge la certitudine; atunci acționează potrivit certitudinii sale.
مثال ذلك: شخص صلى الظهر فلما فرغ من صلاته شك هل صلى ثلاثاً أو أربعاً فلا يلتفت لهذا الشك إلا أن يتيقن أنه لم يصل إلا ثلاثاً فإنه يكمل صلاته إن قرب الزمن ثم يسلم ثم يسجد للسهو ويسلم، فإن لم يذكر إلا بعد زمن طويل أعاد الصلاة من جديد. وأما الشك في غير هذه المواضع الثلاثة فإنه معتبر.
Exemplu: cineva împlinește rugăciunea de amiază, iar după ce o încheie se îndoiește dacă a făcut trei sau patru rakʿah. Nu ia în seamă această îndoială, decât dacă ajunge la certitudinea că a făcut numai trei. În acest caz, dacă a trecut puțin timp, își completează rugăciunea, dă salutul, apoi face prosternarea pentru uitare și dă salutul. Dacă își amintește abia după un timp îndelungat, reia rugăciunea de la început. Îndoiala din afara acestor trei situații se ia însă în considerare.
ولا يخلو الشك في الصلاة من حالتين:
Îndoiala în rugăciune se încadrează într-una dintre două situații:
الحال الأولى: أن يترجح عنده أحد الأمرين
Prima situație: una dintre posibilități i se pare mai probabilă
فيعمل بما ترجح عنده فيتم عليه صلاته ويسلم، ثم يسجد للسهو ويسلم.
Acționează potrivit posibilității care i se pare mai probabilă, își încheie pe această bază rugăciunea și dă salutul, apoi face prosternarea pentru uitare și dă salutul.
مثال ذلك: شخص يصلي الظهر فشك في الركعة هل هي الثانية أو الثالثة لكن ترجح عنده أنها الثالثة فإنه يجعلها الثالثة فيأتي بعدها بركعة ويسلم ثم يسجد للسهو ويسلم.
Exemplu: cineva împlinește rugăciunea de amiază și se îndoiește dacă se află la a doua sau la a treia rakʿah, dar i se pare mai probabil că este a treia. O socotește a treia, mai împlinește o rakʿah și dă salutul, apoi face prosternarea pentru uitare și dă salutul.
دليل ذلك: ما ثبت في الصحيحين وغيرهما من حديث عبد الله بن مسعود رضي الله عنه أن النبي صلى الله عليه وسلم قال:
Dovada este relatarea lui ʿAbd Allāh ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el —, consemnată în cele două Ṣaḥīḥ și în alte colecții, potrivit căreia Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:
إذا شك أحدكم في صلاته فليتحر الصواب فليتم عليه ثم ليسلم ثم يسجد سجدتين.
„Dacă unul dintre voi se îndoiește în rugăciunea sa, să caute ceea ce este corect, să o încheie pe această bază, apoi să dea salutul și să facă două prosternări.”
Formularea lui al-Bukhārī.
الحال الثانية: أن لا يترجح عنده أحد الأمرين
A doua situație: niciuna dintre posibilități nu i se pare mai probabilă
فيعمل باليقين وهو الأقل فيتم عليه صلاته، ويسجد للسهو قبل أن يسلم ثم يسلم.
Se întemeiază pe ceea ce este sigur, adică pe numărul mai mic, și își încheie astfel rugăciunea. Face prosternarea pentru uitare înainte de salut, apoi dă salutul.
مثال ذلك: شخص يصلي العصر فشك في الركعة هل هي الثانية أو الثالثة ولم يترجح عنده أنها الثانية أو الثالثة فإنه يجعلها الثانية فيتشهد التشهد الأول ويأتي بعده بركعتين ويسجد للسهو ويسلم.
Exemplu: cineva împlinește rugăciunea de după-amiază și se îndoiește dacă este la a doua sau la a treia rakʿah, fără ca una dintre posibilități să i se pară mai probabilă. O socotește a doua, rostește primul tashahhud, mai împlinește două rakʿah, face prosternarea pentru uitare și dă salutul.
دليل ذلك: ما رواه مسلم عن أبي سعيد الخدري رضي الله عنه أن النبي صلى الله عليه وسلم قال:
Dovada este relatarea lui Muslim de la Abū Saʿīd al-Khudrī — Allah să fie mulțumit de el —, potrivit căreia Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:
إذا شك أحدكم في صلاته فلم يدر كم صلى ثلاثاً أم أربعاً؟ فليطرح الشك وليبن على ما استيقن ثم يسجد سجدتين قبل أن يسلم فإن كان صلى خمساً شفعن له صلاته وإن كان صلى إتماماً لأربع كانتا ترغيماً للشيطان.
„Dacă unul dintre voi se îndoiește în rugăciunea sa și nu știe câte a împlinit — trei sau patru —, să lase deoparte îndoiala și să se întemeieze pe ceea ce știe sigur. Apoi să facă două prosternări înainte de salut. Dacă a împlinit cinci, ele îi fac rugăciunea să fie pară; iar dacă a împlinit exact patru, cele două sunt o umilire pentru Satana.”
Muslim.
ومن أمثلة الشك: إذا جاء الشخص والإمام راكع فإنه يكبر تكبيرة الإحرام وهو قائم معتدل، ثم يركع وحينئذ لا يخلو من ثلاث حالات:
Un alt exemplu de îndoială: cineva sosește în timp ce imamul se află în înclinare. Rostește takbīrul de intrare stând drept în picioare, apoi se înclină. Se află atunci într-una dintre trei situații:
الأولى: أن يتيقن أنه أدرك الإمام في ركوعه قبل أن يرفع منه فيكون مدركاً للركعة وتسقط عنه قراءة الفاتحة.
Prima: știe sigur că l-a prins pe imam în înclinare înainte ca acesta să se ridice. În acest caz a prins rakʿah, iar obligația recitării al-Fātiḥei încetează pentru el.
الثانية: أن يتيقن أن الإمام رفع من الركوع قبل أن يدركه فيه فقد فاتته الركعة.
A doua: știe sigur că imamul s-a ridicat din înclinare înainte de a-l prinde în ea. În acest caz a pierdut rakʿah.
الثالثة: أن يشك هل أدرك الإمام في ركوعه فيكون مدركاً للركعة أو أن الإمام رفع من الركوع قبل أن يدركه ففاتته الركعة، فإن ترجح عنده أحد الأمرين عمل بما ترجح فأتم عليه صلاته وسلم، ثم سجد للسهو وسلم إلا أن لا يفوته شيء من الصلاة فإنه لا سجود عليه حينئذ.
A treia: se îndoiește dacă l-a prins pe imam în înclinare, caz în care ar fi prins rakʿah, sau dacă imamul se ridicase înainte să-l prindă, caz în care ar fi pierdut-o. Dacă una dintre posibilități i se pare mai probabilă, acționează potrivit ei, își încheie astfel rugăciunea și dă salutul, apoi face prosternarea pentru uitare și dă salutul. Excepție face cazul în care nu a pierdut nimic din rugăciune: atunci nu are de făcut nicio prosternare pentru uitare.
وإن لم يترجح عنده أحد الأمرين عمل باليقين (وهو أن الركعة فاتته) فيتم عليه صلاته ويسجد للسهو قبل أن يسلم ثم يسلم.
Dacă niciuna dintre posibilități nu i se pare mai probabilă, se întemeiază pe ceea ce este sigur — anume că a pierdut rakʿah —, își încheie astfel rugăciunea, face prosternarea pentru uitare înainte de salut, apoi dă salutul.
فائدة
Precizare
إذا شك في صلاته فعمل باليقين أو بما ترجح عنده حسب التفصيل المذكور ثم تبين له أن ما فعله مطابق للواقع وأنه لا زيادة في صلاته ولا نقص سقط عنه سجود السهو على المشهور من المذهب لزوال موجب السجود وهو الشك، وقيل لا يسقط عنه ليراغم به الشيطان لقول النبي صلى الله عليه وسلم: وإن كان صلى إتماماً كانتا ترغيماً للشيطان، ولأنه أدى جزءاً من صلاته شاكاً فيه حين أدائه وهذا هو الراجح.
Dacă cineva se îndoiește în rugăciune și se întemeiază pe ceea ce este sigur ori pe posibilitatea mai probabilă, potrivit precizărilor de mai sus, iar apoi află că a procedat întocmai cu ceea ce s-a petrecut și că rugăciunea sa nu are nici adăugare, nici omisiune, potrivit opiniei cunoscute a școlii juridice nu mai are de făcut prosternarea pentru uitare, deoarece cauza ei — îndoiala — a dispărut. S-a spus însă că obligația nu încetează, pentru ca prin ea să-l umilească pe Satana, întrucât Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:
وإن كان صلى إتماماً كانتا ترغيماً للشيطان.
„Iar dacă a împlinit exact [numărul cerut], cele două sunt o umilire pentru Satana.”
Fragment din hadithul lui Abū Saʿīd, citat mai sus.
În plus, el a împlinit o parte a rugăciunii aflându-se în îndoială în acel moment. Aceasta este opinia mai puternică.
مثال ذلك: شخص يصلي فشك في الركعة أهي الثانية أم الثالثة؟ ولم يترجح عنده أحد الأمرين فجعلها الثانية وأتم عليها صلاته ثم تبين له أنها هي الثانية في الواقع فلا سجود عليه على المشهور من المذهب، وعليه السجود قبل السلام على القول الثاني الذي رجحناه.
Exemplu: cineva se roagă și se îndoiește dacă este la a doua sau la a treia rakʿah. Niciuna dintre posibilități nu i se pare mai probabilă, așa că o socotește a doua și își încheie astfel rugăciunea. Apoi află că ea era într-adevăr a doua. Potrivit opiniei cunoscute a școlii juridice, nu mai are de făcut nicio prosternare; potrivit celei de-a doua opinii, pe care am considerat-o mai puternică, trebuie să se prosterneze înainte de salut.