Text integral · Pasaje · 14
Omiterea
النقص
١ ـ نقص الأركان
1. Omiterea unui stâlp al rugăciunii
إذا نقص المصلي ركناً من صلاته فإن كان تكبيرة الإحرام فلا صلاة له سواء تركها عمداً أم سهواً لأن صلاته لم تنعقد.
Dacă cel care se roagă omite un stâlp al rugăciunii, iar acesta este takbīrul de intrare în rugăciune, rugăciunea sa nu există, indiferent dacă l-a omis voit sau din uitare, deoarece ea nu a început în mod valid.
وإن كان غير تكبيرة الإحرام فإن تركه متعمداً بطلت صلاته. وإن تركه سهواً فإن وصل إلى موضعه من الركعة الثانية لغت الركعة التي تركه منها، وقامت التي تليها مقامها، وإن لم يصل إلى موضعه من الركعة الثانية وجب عليه أن يعود إلى الركن المتروك فيأتي به وبما بعده. وفي كلتا الحالين يجب عليه أن يسجد للسهو بعد السلام.
Dacă este alt stâlp decât takbīrul de intrare și îl omite voit, rugăciunea sa devine nevalidă. Dacă îl omite din uitare și a ajuns la locul corespunzător din rakʿah următoare, rakʿah în care l-a omis nu se mai socotește, iar următoarea îi ia locul. Dacă nu a ajuns încă la locul corespunzător din rakʿah următoare, trebuie să revină la stâlpul omis, să-l împlinească și să facă tot ce urmează după el. În ambele situații trebuie să facă prosternarea pentru uitare după salut.
مثال ذلك: شخص نسي السجدة الثانية من الركعة الأولى فذكر ذلك وهو جالس بين السجدتين في الركعة الثانية فتلغى الركعة الأولى وتقوم الثانية مقامها فيعتبرها الركعة الأولى ويكمل عليها صلاته ويسلم ثم يسجد للسهو ويسلم.
Exemplu: cineva uită a doua prosternare din prima rakʿah și își amintește în timp ce stă între cele două prosternări din a doua rakʿah. Prima rakʿah nu se mai socotește, iar a doua îi ia locul: o consideră prima, își încheie astfel rugăciunea și dă salutul, apoi face prosternarea pentru uitare și dă salutul.
ومثال آخر: شخص نسي السجدة الثانية والجلوس قبلها من الركعة الأولى فذكر ذلك بعد أن قام من الركوع في الركعة الثانية فإنه يعود ويجلس ويسجد ثم يكمل صلاته ويسلم ثم يسجد للسهو ويسلم.
Alt exemplu: cineva uită a doua prosternare și șederea de dinaintea ei în prima rakʿah, apoi își amintește după ce s-a ridicat din înclinarea celei de-a doua rakʿah. Revine, se așază, se prosternează, apoi își încheie rugăciunea și dă salutul. După aceea face prosternarea pentru uitare și dă salutul.
٢ ـ نقص الواجبات
2. Omiterea actelor obligatorii
إذا ترك المصلي واجباً من واجبات الصلاة متعمداً بطلت صلاته.
Dacă cel care se roagă omite voit unul dintre actele obligatorii ale rugăciunii, ea devine nevalidă.
وإن كان ناسياً وذكره قبل أن يفارق محله من الصلاة أتى به ولا شيء عليه.
Dacă îl omite din uitare și își amintește înainte de a părăsi locul lui din rugăciune, îl împlinește și nu mai are nimic de făcut.
وإن ذكره بعد مفارقة محله قبل أن يصل إلى الركن الذي يليه رجع فأتى به ثم يكمل صلاته ويسلم ثم يسجد للسهو ويسلم.
Dacă își amintește după ce i-a părăsit locul, dar înainte de a ajunge la stâlpul care urmează, revine și îl împlinește, apoi își încheie rugăciunea și dă salutul. După aceea face prosternarea pentru uitare și dă salutul.
وإن ذكره بعد وصوله إلى الركن الذي يليه سقط فلا يرجع إليه فيستمر في صلاته ويسجد للسهو قبل أن يسلم.
Dacă își amintește după ce a ajuns la stâlpul următor, obligația acelui act încetează: nu revine la el, ci își continuă rugăciunea și face prosternarea pentru uitare înainte de salut.
مثال ذلك: شخص رفع من السجود الثاني في الركعة الثانية ليقوم إلى الثالثة ناسياً التشهد الأول فذكر قبل أن ينهض فإنه يستقر جالساً فيتشهد ثم يكمل صلاته ولا شيء عليه.
Exemplu: cineva se ridică din a doua prosternare a celei de-a doua rakʿah pentru a trece la a treia, uitând primul tashahhud. Dacă își amintește înainte de a începe ridicarea, rămâne așezat, rostește tashahhudul și își încheie rugăciunea; nu mai are nimic de făcut.
وإن ذكر بعد أن نهض قبل أن يستتم قائماً رجع فجلس وتشهد ثم يكمل صلاته ويسلم ثم يسجد للسهو ويسلم.
Dacă își amintește după ce a început să se ridice, dar înainte de a sta complet drept în picioare, revine, se așază și rostește tashahhudul, apoi își încheie rugăciunea și dă salutul. După aceea face prosternarea pentru uitare și dă salutul.
وإن ذكر بعد أن استتم قائماً سقط عنه التشهد فلا يرجع إليه فيكمل صلاته ويسجد للسهو قبل أن يسلم.
Dacă își amintește după ce stă complet drept în picioare, obligația tashahhudului încetează. Nu revine la el, ci își încheie rugăciunea și face prosternarea pentru uitare înainte de salut.
دليل ذلك: ما رواه البخاري وغيره عن عبد الله بن بحينة رضي الله عنه أن النبي صلى الله عليه وسلم صلى بهم الظهر فقام في الركعتين الأوليين ولم يجلس (يعني التشهد الأول) فقام الناس معه حتى إذا قضى الصلاة وانتظر الناس تسليمه كبر وهو جالس فسجد سجدتين قبل أن يسلم ثم سلم.
Dovada este ceea ce au relatat al-Bukhārī și alții de la ʿAbd Allāh ibn Buḥaynah — Allah să fie mulțumit de el —: Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — le-a condus rugăciunea de amiază și s-a ridicat după primele două rakʿah fără să se așeze pentru primul tashahhud. Oamenii s-au ridicat împreună cu el. Când a încheiat rugăciunea, iar oamenii îi așteptau salutul, a rostit takbīrul în timp ce era așezat, a făcut două prosternări înainte de salut, apoi a dat salutul.
Al-Bukhārī și alții.