Text integral · Pasaje · 10
Adăugarea
الزيادة
إذا زاد المصلي في صلاته قياماً أو قعوداً أو ركوعاً أو سجوداً متعمداً بطلت صلاته. وإن كان ناسياً ولم يذكر الزيادة حتى فرغ منها فليس عليه إلا سجود السهو وصلاته صحيحة، وإن ذكر الزيادة في أثنائها وجب عليه الرجوع عنها وسجود السهو وصلاته صحيحة.
Dacă cel care se roagă adaugă în mod voit o poziție în picioare, o ședere, o înclinare sau o prosternare, rugăciunea sa devine nevalidă. Dacă o face din uitare și își amintește abia după ce a încheiat adăugarea, trebuie doar să facă prosternarea pentru uitare, iar rugăciunea sa este validă. Dacă își amintește în timpul adăugării, trebuie să renunțe la ea și să facă prosternarea pentru uitare; rugăciunea sa este validă.
مثال ذلك: شخص صلى الظهر خمس ركعات ولم يذكر الزيادة إلا وهو في التشهد، فيكمل التشهد ويسلم ثم يسجد للسهو ويسلم، فإن لم يذكر الزيادة إلا بعد السلام سجد للسهو وسلم، وإن ذكر الزيادة وهو في أثناء الركعة الخامسة جلس في الحال فيتشهد ويسلم ثم يسجد للسهو ويسلم.
Exemplu: cineva împlinește cinci rakʿah la rugăciunea de amiază și își amintește de adăugare numai când rostește tashahhud. Își încheie tashahhudul, dă salutul, apoi face prosternarea pentru uitare și dă din nou salutul. Dacă își amintește numai după salut, face prosternarea pentru uitare și dă salutul. Dacă își amintește în timpul celei de-a cincea rakʿah, se așază imediat, rostește tashahhudul, dă salutul, apoi face prosternarea pentru uitare și dă salutul.
دليل ذلك: حديث عبد الله بن مسعود رضي الله عنه أن النبي صلى الله عليه وسلم:
Dovada este relatarea lui ʿAbd Allāh ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el — potrivit căreia Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace —:
صلى الظهر خمساً فقيل له: أزيد في الصلاة؟ فقال: وما ذاك؟ قالوا: صليت خمساً، فسجد سجدتين بعد ما سلم.
„A împlinit rugăciunea de amiază în cinci rakʿah. I s-a spus: «S-a adăugat ceva la rugăciune?» El a întrebat: «Ce s-a întâmplat?» I-au răspuns: «Ai făcut cinci.» Atunci a făcut două prosternări, după ce dăduse salutul.”
Relatat de autorii colecțiilor de hadith.
فثنى رجليه واستقبل القبلة فسجد سجدتين ثم سلم.
„Și-a îndoit picioarele, s-a îndreptat spre qiblah, a făcut două prosternări, apoi a dat salutul.”
O altă versiune a aceleiași relatări.
السلام قبل تمام الصلاة
Salutul înainte de încheierea rugăciunii
السلام قبل تمام الصلاة من الزيادة في الصلاة، فإذا سلم المصلي قبل تمام صلاته متعمداً بطلت صلاته.
Salutul dat înainte de încheierea rugăciunii este o adăugare în rugăciune.1 Dacă cel care se roagă dă în mod voit salutul înainte de a-și încheia rugăciunea, ea devine nevalidă.
وإن كان ناسياً ولم يذكر إلا بعد زمن طويل أعاد الصلاة من جديد. وإن ذكر بعد زمن قليل كدقيقتين وثلاث فإنه يكمل صلاته ويسلم ثم يسجد للسهو ويسلم.
Dacă a făcut-o din uitare și își amintește abia după un timp îndelungat, reia rugăciunea de la început. Dacă își amintește după puțin timp, de pildă două sau trei minute, își încheie rugăciunea, dă salutul, apoi face prosternarea pentru uitare și dă salutul.
دليل ذلك: حديث أبي هريرة رضي الله عنه أن النبي صلى الله عليه وسلم صلى بهم الظهر أو العصر فسلم من ركعتين فخرج السرعان من أبواب المسجد يقولون: قصرت الصلاة، وقام النبي صلى الله عليه وسلم إلى خشبة المسجد فاتكأ عليها كأنه غضبان، فقام رجل فقال: يا رسول الله أنسيت أم قصرت الصلاة؟ فقال النبي صلى الله عليه وسلم: لم أنس ولم تقصر، فقال رجل: بلى قد نسيت، فقال النبي صلى الله عليه وسلم للصحابة: أحق ما يقول؟ قالوا: نعم، فتقدم النبي صلى الله عليه وسلم فصلى ما بقي من صلاته ثم سلم ثم سجد سجدتين ثم سلم. متفق عليه.
Dovada este relatarea lui Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el —: Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a condus rugăciunea de amiază sau cea de după-amiază și a dat salutul după două rakʿah. Cei grăbiți au ieșit pe ușile moscheii spunând: „Rugăciunea a fost scurtată.” Profetul s-a ridicat spre un stâlp de lemn al moscheii și s-a sprijinit de el, de parcă ar fi fost mâniat. Un bărbat s-a ridicat și a spus: „Trimis al lui Allah, ai uitat sau a fost scurtată rugăciunea?” Profetul a răspuns: „N-am uitat și nici n-a fost scurtată.” Bărbatul a spus: „Ba da, ai uitat.” Profetul i-a întrebat pe însoțitori: „Este adevărat ce spune?” Ei au răspuns: „Da.” Atunci Profetul a înaintat, a împlinit partea rămasă din rugăciune, a dat salutul, a făcut două prosternări și a dat din nou salutul. Relatat de al-Bukhārī și Muslim.
Al-Bukhārī și Muslim.
وإذا سلم الإمام قبل تمام صلاته وفي المأمومين من فاتهم بعض الصلاة فقاموا لقضاء ما فاتهم ثم ذكر الإمام أن عليه نقصاً في صلاته فقام ليتمها فإن المأمومين الذين قاموا لقضاء ما فاتهم يخيرون بين أن يستمروا في قضاء ما فاتهم ويسجدوا للسهو وبين أن يرجعوا مع الإمام فيتابعوه فإذا سلم قضوا ما فاتهم وسجدوا للسهو بعد السلام وهذا أولى وأحوط.
Dacă imamul dă salutul înainte de a-și încheia rugăciunea, iar unii dintre cei care îl urmează au pierdut o parte a ei și se ridică să o recupereze, apoi imamul își amintește că rugăciunea lui este neîncheiată și se ridică pentru a o completa, acești credincioși pot alege: fie continuă să recupereze ce au pierdut și fac prosternarea pentru uitare, fie revin la urmarea imamului. În acest din urmă caz, când imamul dă salutul, recuperează ce au pierdut și fac prosternarea pentru uitare după salut. Această a doua alegere este mai bună și mai prudentă.
Notele originale
Este socotit o adăugare deoarece a adăugat un salut în timpul rugăciunii.
وجه كونه من الزيادة أنه زاد تسليماً في أثناء الصلاة.