Text integral · Pasaje · 67
Abaterile tinerilor și problemele lor
Cauzele abaterilor și ale problemelor tinerilor sunt numeroase și felurite. În tinerețe, omul trece printr-o dezvoltare însemnată a trupului, gândirii și minții. Este etapa creșterii, în care se produc schimbări rapide și treceri de la o stare la alta. De aceea, în această etapă trebuie pregătite mijloacele prin care tânărul să-și stăpânească sufletul, să-i înfrâneze pornirile și să primească o îndrumare înțeleaptă către calea cea dreaptă.
Cele mai importante cauze ale abaterii sunt următoarele:
1. Timpul neocupat.
Timpul neocupat este o boală ucigătoare pentru gândire, minte și puterile trupului. Sufletul are nevoie de mișcare și de lucru. Când este lipsit de ele, gândirea se tocește, mintea devine greoaie, puterea sufletului slăbește, iar șoaptele și gândurile rele pun stăpânire pe inimă. Se pot naște și dorințe rele, vătămătoare, prin care tânărul să-și descarce înăbușirea pricinuită de lipsa de ocupație.
Tratamentul acestei probleme:
Tânărul să caute o muncă potrivită lui — citit, comerț, scris sau altceva — care să-l ferească de timpul gol și să facă din el un membru sănătos și activ al societății, folositor sieși și celorlalți.
2. Răceala și îndepărtarea dintre tineri și vârstnici, fie ei din familie ori din afara ei.
Vedem unii vârstnici observând abaterile tinerilor lor sau ale altora, apoi rămânând nedumeriți, neputincioși să-i îndrepte și fără speranță în îndreptarea lor. De aici se nasc ura față de acești tineri, respingerea lor și nepăsarea față de starea lor, fie că se îndreaptă, fie că se strică. Uneori ajung să-i judece astfel pe toți tinerii și să capete o aversiune față de orice tânăr. Societatea se destramă astfel, iar tinerii și vârstnicii se privesc unii pe alții cu dispreț. Acesta este unul dintre cele mai mari pericole care amenință societățile.
Tratamentul acestei probleme:
Atât tinerii, cât și vârstnicii să încerce să înlăture această răceală și îndepărtare și să creadă cu toții că societatea, cu tinerii și vârstnicii ei, este asemenea unui singur trup: dacă un mădular se strică, aceasta duce la stricarea întregului.
Vârstnicii trebuie, de asemenea, să simtă răspunderea care le revine față de tinerii lor și să alunge deznădejdea ce le apasă sufletele cu privire la îndreptarea acestora. Allah are putere asupra tuturor lucrurilor. Câți rătăciți nu a călăuzit Allah, făcând din ei făclii ale călăuzirii și propovăduitori ai îndreptării!
Tinerii trebuie să nutrească respect față de cei vârstnici, să le prețuiască părerile și să le primească îndrumarea, căci aceștia au dobândit din experiența și realitatea vieții ceea ce ei încă nu au dobândit. Când înțelepciunea vârstnicilor se întâlnește cu puterea tinerilor, societatea își dobândește fericirea, cu îngăduința lui Allah.
3. Legătura și tovărășia cu oameni abătuți.
Aceasta îi influențează mult pe tineri în minte, gândire și purtare. De aceea, s-a transmis de la Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace! —: «Omul urmează religia prietenului său apropiat; așadar, fiecare să ia seama pe cine își face prieten.» El a mai spus: «Tovarășul rău este asemenea celui care suflă în foale: fie îți arde hainele, fie simți de la el un miros urât.»34
Tratamentul:
Tânărul să aleagă drept tovarăși oameni buni, drepți și chibzuiți, pentru a dobândi din bunătatea, dreptatea și înțelepciunea lor. Să-i cântărească pe oameni înainte de a se împrieteni cu ei, cercetându-le starea și reputația. Dacă au caracter ales, religie dreaptă și renume bun, ei sunt ceea ce caută și câștigul pe care îl poate dobândi; să se țină strâns de ei. Altfel, trebuie să se ferească de ei și să se îndepărteze. Să nu se lase amăgit de vorbele dulci și de înfățișarea plăcută, căci acestea pot fi înșelare și inducere în eroare, pe care le folosesc oamenii răului pentru a-i atrage pe cei simpli, pentru a-și spori numărul și a-și acoperi stricăciunea. Cât de frumos a spus poetul:
Încearcă-i pe oameni când dorești să-i ai drept frați; privește-i cu atenție și cercetează-le purtările.
Iar dacă găsești un om cu minte și evlavie, ține-te strâns de el cu amândouă mâinile, cu inima împăcată.
4. Citirea unor scrieri distructive: broșuri, ziare, reviste și altele.
Ele îi stârnesc omului îndoieli în religie și credință și îl trag în prăpastia lepădării de purtările alese. El cade în necredință și viciu dacă nu are o apărare puternică, alcătuită dintr-o educație religioasă profundă și o gândire pătrunzătoare, care să-i îngăduie să deosebească adevărul de fals și folosul de vătămare.
Citirea unor asemenea scrieri îl răstoarnă pe tânăr cu totul. Ele găsesc în mintea și gândirea lui un pământ roditor, fără apărare; rădăcinile lor se întăresc, tulpina lor se învârtoșează și ele se oglindesc în mintea și viața lui.
Tratamentul acestei probleme:
Să se îndepărteze de citirea acestor scrieri și să citească alte cărți, care să sădească în inima lui iubirea față de Allah și de Trimisul Său — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace! — și să întărească împlinirea credinței și a faptelor bune. Să stăruie cu răbdare, căci sufletul se va lupta din greu cu el ca să-l întoarcă la lecturile cu care era obișnuit și îl va face să se plictisească și să se sature de cărțile folositoare. Este asemenea celui care se luptă cu propriul suflet ca să-l facă să asculte de Allah, dar acesta nu vrea decât să se ocupe de distracții și de fals.
Cele mai folositoare cărți sunt Cartea lui Allah și tâlcuirile învățaților bazate pe relatări autentice și pe raționament limpede. La fel este Sunna Trimisului lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace! —, apoi ceea ce au scris învățații, deducând și aprofundând înțelegerea din aceste două izvoare.
5. Părerea unor tineri că Islamul restrânge libertățile și înăbușă puterile omului.
Astfel, tânărul se îndepărtează de Islam și îl socotește o religie înapoiată, care își trage adepții spre trecut și îi împiedică să înainteze și să se dezvolte.
Tratamentul acestei probleme:
Să li se dezvăluie adevărata natură a Islamului acestor tineri, care nu o cunosc din cauza unei reprezentări greșite, a cunoașterii insuficiente sau a amândurora.
Cel cu gura bolnavă și amară găsește amară chiar și apa limpede.
Islamul nu restrânge libertățile, ci le rânduiește și le îndrumă cum se cuvine, astfel încât libertatea unui om, dacă ar fi lăsată fără limite, să nu se ciocnească de libertatea celorlalți. Oricine dorește o libertate absolută, fără margini, o dobândește în dauna libertăților altora. Astfel, libertățile se ciocnesc, se răspândește haosul și apare stricăciunea.
De aceea, Allah a numit prescripțiile religioase «hotare». Când prescripția este o interdicție, El spune: «Acestea sunt hotarele lui Allah; nu vă apropiați de ele!» Iar când este o obligație, spune: «Acestea sunt hotarele lui Allah; nu le încălcați!»
Există o deosebire între restrângerea pe care și-o închipuie acești oameni și îndrumarea și rânduiala pe care Cel Înțelept și Atoateștiutor le-a legiuit pentru robii Săi.
Prin urmare, această problemă nu are niciun temei de la bun început. Rânduiala este o realitate în toate domeniile universului, iar omul este, prin însăși firea lui, supus acestei rânduieli.
El este supus puterii foamei și setei și rânduielii mâncării și băuturii. De aceea, trebuie să-și organizeze mâncarea și băutura în privința cantității, felului și modului de consum, pentru a-și păstra sănătatea și integritatea trupului.
El este supus și rânduielii sociale, ținându-se de obiceiurile țării sale în privința locuinței, îmbrăcămintei și mersului său dintr-un loc în altul. Se supune, de pildă, felului și formei hainelor, felului și formei casei și regulilor de circulație. Dacă nu s-ar supune, ar fi socotit un om care se abate de la obicei și ar fi tratat în felul rezervat celor ce ies din rânduiala cunoscută.
Așadar, întreaga viață presupune supunere față de anumite limite, pentru ca lucrurile să meargă spre scopul urmărit. Dacă supunerea față de rânduielile sociale, de pildă, este necesară pentru binele societății și pentru prevenirea haosului, fără ca vreun cetățean să se plângă de ea, tot astfel supunerea față de rânduielile religioase este necesară pentru binele comunității.
Cum se face atunci că unii se plâng de ea și o văd ca pe o restrângere a libertăților? Aceasta nu este decât o minciună vădită.
Islamul nici nu înăbușă puterile omului. Dimpotrivă, este un câmp larg pentru toate puterile sale: ale gândirii, ale minții și ale trupului.
Islamul cheamă la gândire și cercetare, pentru ca omul să tragă învățăminte și să-și dezvolte mintea și gândirea. Allah Preaînaltul spune:
قُلْ إِنَّمَآ أَعِظُكُم بِوَٰحِدَةٍ ۖ أَن تَقُومُوا۟ لِلَّهِ مَثْنَىٰ وَفُرَٰدَىٰ ثُمَّ تَتَفَكَّرُوا۟
Spune: Eu vă îndemn la un singur lucru: să vă ridicați pentru Allah, câte doi sau singuri, apoi să cugetați.
Coran, Sabaʾ 34:46, fragment
Și mai spune:
قُلِ ٱنظُرُوا۟ مَاذَا فِى ٱلسَّمَـٰوَٰتِ وَٱلْأَرْضِ
Spune: Priviți ce este în ceruri și pe pământ!
Coran, Yūnus 10:101, fragment
Islamul nu se mărginește să cheme la gândire și cercetare, ci îi și mustră pe cei care nu judecă, nu cercetează și nu cugetă. Allah Preaînaltul spune:
أَوَلَمْ يَنظُرُوا۟ فِى مَلَكُوتِ ٱلسَّمَـٰوَٰتِ وَٱلْأَرْضِ وَمَا خَلَقَ ٱللَّهُ مِن شَىْءٍ
Oare nu au privit la împărăția cerurilor și a pământului și la toate lucrurile pe care le-a creat Allah?
Coran, al-Aʿrāf 7:185, fragment
El mai spune:
أَوَلَمْ يَتَفَكَّرُوا۟ فِىٓ أَنفُسِهِم ۗ مَّا خَلَقَ ٱللَّهُ ٱلسَّمَـٰوَٰتِ وَٱلْأَرْضَ وَمَا بَيْنَهُمَآ إِلَّا بِٱلْحَقِّ
Oare nu au cugetat în ei înșiși? Allah nu a creat cerurile, pământul și ceea ce se află între ele decât întru adevăr.
Coran, al-Rūm 30:8, fragment
Și spune:
وَمَن نُّعَمِّرْهُ نُنَكِّسْهُ فِى ٱلْخَلْقِ ۖ أَفَلَا يَعْقِلُونَ
Pe cel căruia îi prelungim viața îl întoarcem la slăbiciune în alcătuirea sa. Oare ei nu pricep?
Coran, Yā-Sīn 36:68
Porunca de a cerceta și a gândi nu face decât să deschidă puterile minții și ale gândirii. Cum pot spune unii că Islamul le înăbușă?
كَبُرَتْ كَلِمَةً تَخْرُجُ مِنْ أَفْوَٰهِهِمْ ۚ إِن يَقُولُونَ إِلَّا كَذِبًا
Cât de grea este vorba care le iese din guri! Ei nu spun decât minciună.
Coran, al-Kahf 18:5, fragment
Islamul le-a îngăduit adepților săi toate plăcerile care nu-i vatămă omului trupul, religia ori mintea:
Le-a îngăduit să mănânce și să bea din toate lucrurile bune:
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ كُلُوا۟ مِن طَيِّبَـٰتِ مَا رَزَقْنَـٰكُمْ وَٱشْكُرُوا۟ لِلَّهِ
O, voi cei care credeți! Mâncați din cele bune cu care v-am înzestrat și mulțumiți-I lui Allah!
Coran, al-Baqara 2:172, fragment
وَكُلُوا۟ وَٱشْرَبُوا۟ وَلَا تُسْرِفُوٓا۟ ۚ إِنَّهُۥ لَا يُحِبُّ ٱلْمُسْرِفِينَ
Mâncați și beți, dar nu risipiți! El nu-i iubește pe cei risipitori.
Coran, al-Aʿrāf 7:31, fragment
A îngăduit toate veșmintele potrivit cerințelor înțelepciunii și firii omenești. Allah Preaînaltul spune:
يَـٰبَنِىٓ ءَادَمَ قَدْ أَنزَلْنَا عَلَيْكُمْ لِبَاسًا يُوَٰرِى سَوْءَٰتِكُمْ وَرِيشًا ۖ وَلِبَاسُ ٱلتَّقْوَىٰ ذَٰلِكَ خَيْرٌ
O, fii ai lui Adam! V-am dăruit veșminte care să vă acopere goliciunea și podoabe, dar veșmântul evlaviei este mai bun.
Coran, al-Aʿrāf 7:26, fragment
Și mai spune:
قُلْ مَنْ حَرَّمَ زِينَةَ ٱللَّهِ ٱلَّتِىٓ أَخْرَجَ لِعِبَادِهِۦ وَٱلطَّيِّبَـٰتِ مِنَ ٱلرِّزْقِ ۚ قُلْ هِىَ لِلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ فِى ٱلْحَيَوٰةِ ٱلدُّنْيَا خَالِصَةً يَوْمَ ٱلْقِيَـٰمَةِ
Spune: Cine a oprit podoaba pe care Allah a făcut-o pentru robii Săi și cele bune din hrană? Spune: Ele sunt pentru cei care cred, în viața lumească, și numai pentru ei în Ziua Învierii.
Coran, al-Aʿrāf 7:32, fragment
A îngăduit bucuria vieții alături de femei prin căsătoria legiuită. Allah Preaînaltul spune:
وَإِنْ خِفْتُمْ أَلَّا تُقْسِطُوا۟ فِى ٱلْيَتَـٰمَىٰ فَٱنكِحُوا۟ مَا طَابَ لَكُم مِّنَ ٱلنِّسَآءِ مَثْنَىٰ وَثُلَـٰثَ وَرُبَـٰعَ ۖ فَإِنْ خِفْتُمْ أَلَّا تَعْدِلُوا۟ فَوَٰحِدَةً
Iar dacă vă temeți că nu veți fi drepți cu orfanii, căsătoriți-vă cu femeile care vă plac: câte două, câte trei sau câte patru. Iar dacă vă temeți că nu veți fi drepți, atunci cu una singură.
Coran, al-Nisāʾ 4:3, fragment
În privința câștigului, Islamul nu a înăbușit puterile adepților săi, ci le-a îngăduit toate câștigurile drepte, dobândite prin consimțământ. Allah Preaînaltul spune:
وَأَحَلَّ ٱللَّهُ ٱلْبَيْعَ وَحَرَّمَ ٱلرِّبَوٰا۟
Allah a îngăduit negoțul și a oprit camăta.
Coran, al-Baqara 2:275, fragment
Și spune:
هُوَ ٱلَّذِى جَعَلَ لَكُمُ ٱلْأَرْضَ ذَلُولًا فَٱمْشُوا۟ فِى مَنَاكِبِهَا وَكُلُوا۟ مِن رِّزْقِهِۦ ۖ وَإِلَيْهِ ٱلنُّشُورُ
El este Cel care v-a făcut pământul supus. Umblați pe întinderile lui și mâncați din înzestrarea Lui; și la El va fi învierea.
Coran, al-Mulk 67:15
Și spune:
فَإِذَا قُضِيَتِ ٱلصَّلَوٰةُ فَٱنتَشِرُوا۟ فِى ٱلْأَرْضِ وَٱبْتَغُوا۟ مِن فَضْلِ ٱللَّهِ
După ce rugăciunea s-a încheiat, răspândiți-vă pe pământ și căutați din harul lui Allah!
Coran, al-Jumuʿa 62:10, fragment
După toate acestea, mai poate fi îndreptățită părerea sau afirmația unora că Islamul înăbușă puterile omului?
Notele originale
Al-Tirmidhī, Cartea ascetismului, nr. 2378.
Al-Bukhārī a relatat un text asemănător în Cartea vânzărilor, capitolul despre vânzătorul de parfumuri și vânzarea moscului, nr. 2101, și în Cartea sacrificiilor și a vânătorii, capitolul despre mosc, nr. 5534; Muslim, Cartea bunătății, a legăturilor de rudenie și a bunelor purtări, capitolul despre recomandarea tovărășiei oamenilor drepți, nr. 2628.