Pocăința în vremea încercărilor și recunoștința pentru binecuvântări

Laudă numai lui Allah! Binecuvântarea și pacea să fie asupra Trimisului lui Allah, a familiei și a companionilor săi. În cele ce urmează:

Allah îi poate încerca pe robii Săi prin sărăcie și lipsuri — așa cum li s-a întâmplat locuitorilor acestei țări la începutul secolului al XIV-lea după Hijrah —, prin teamă și prin alte feluri de nenorociri. El îi poate încerca și prin îndestulare, siguranță, biruință asupra dușmanilor și altele asemenea, punându-le astfel la încercare răbdarea. Preaînaltul spune:

Vă vom încerca negreșit prin puțină teamă și foame și prin pierderi de averi, de vieți și de roade. Dă-le veste bună celor răbdători, care, atunci când îi lovește o nenorocire, spun: „Ai lui Allah suntem și la El ne întoarcem!”

El îi încearcă și prin binecuvântări, mijloace de trai din belșug și siguranță, așa cum este starea noastră de astăzi, pentru a le încerca credința și recunoștința. Preaînaltul spune:

Averile și copiii voștri sunt numai o încercare, iar la Allah se află o răsplată măreață.

Preaînaltul spune:

Și când Domnul vostru a vestit: „Dacă sunteți recunoscători, vă voi spori negreșit, iar dacă sunteți nerecunoscători, pedeapsa Mea este aspră!”

Preaînaltul spune:

Dacă locuitorii cetăților ar fi crezut și s-ar fi temut de Allah, le-am fi deschis binecuvântări din cer și de pe pământ.

Cel Preaslăvit a arătat că, în toate acestea, sfârșitul bun este al celor evlavioși, ale căror fapte se potrivesc cu ceea ce Allah a legiuit: răbdarea și nădejdea în răsplată când sunt săraci, recunoștința față de Allah pentru binecuvântări și cheltuirea averii în căile potrivite când sunt bogați. Preaînaltul spune:

Așadar, rabdă! Sfârșitul bun este al celor evlavioși.

Din cumpătarea cerută de Lege face parte cheltuirea averii cum se cuvine pentru hrană, băutură și alte nevoi, fără zgârcenie față de sine și de familie și fără risipă, irosind bani fără nevoie. Allah le-a interzis pe toate acestea. Preaînaltul spune:

Nu-ți ține mâna legată de gât și nici nu o întinde cu totul, ca să ajungi mustrat și lipsit de mijloace.

Preaînaltul spune, interzicând irosirea averii:

Nu le încredințați celor nechibzuiți averile voastre pe care Allah vi le-a rânduit ca mijloc de întreținere.

În acest verset, Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, a interzis încredințarea averilor celor nechibzuiți, deoarece ei le cheltuiesc în căi nepotrivite. Aceasta arată că folosirea lor în afara căilor potrivite este interzisă. Preaînaltul spune:

O, fii ai lui Adam! Luați-vă podoaba la fiecare loc de rugăciune, mâncați și beți, dar nu risipiți! El nu-i iubește pe cei care risipesc.

Cel Preaslăvit spune:

Nu-ți irosi averea! Risipitorii sunt frații diavolilor.

Excesul înseamnă să cheltuiești mai mult decât cere nevoia, iar risipa înseamnă să cheltuiești averea în alte căi decât cele potrivite.

La sfârșitul surei al-Furqān, Allah, Cel Preaslăvit, i-a lăudat pe robii Săi credincioși pentru cumpătarea în cheltuială. Cel Preaslăvit și Preaînalt spune:

Aceia care, atunci când cheltuiesc, nu risipesc și nu sunt zgârciți, ci păstrează între acestea o cale de mijloc.

Astăzi, mulți oameni sunt încercați prin dorința de a se întrece și a se lăuda cu mâncărurile și băuturile, mai ales la ospețe și petreceri de nuntă. Nu se mulțumesc cu cât este nevoie, iar mulți, după ce oamenii au terminat de mâncat, aruncă restul hranei la gunoi ori pe drumuri unde este călcată în picioare.

Aceasta este nerecunoștință față de binecuvântare și o pricină pentru schimbarea și pierderea ei. Omul chibzuit judecă lucrurile după măsura nevoii. Dacă rămâne ceva în plus, îi caută pe cei care au nevoie de acel lucru; dacă nu îi poate găsi, pune hrana într-un loc ferit de înjosire, pentru ca animalele și acei robi pe care Allah îi voiește să se poată hrăni cu ea, iar ea să nu fie călcată și disprețuită.

Fiecare musulman trebuie să se străduiască să evite ceea ce Allah a interzis, să fie chibzuit în purtarea sa, căutând prin aceasta Fața lui Allah, și să-I fie recunoscător pentru binecuvântări, ferindu-se să le trateze cu ușurință ori să le folosească în alte căi decât cele potrivite. Preaînaltul spune:

Dacă sunteți recunoscători, vă voi spori negreșit, iar dacă sunteți nerecunoscători, pedeapsa Mea este aspră!

Preaputernicul și Mărețul spune:

Pomeniți-Mă și Eu vă voi pomeni! Fiți-Mi recunoscători și nu fiți nerecunoscători față de Mine!

Cel Preaslăvit a arătat că recunoștința se arată prin fapte, nu numai prin vorbe. Cel Preaslăvit spune:

Lucrați cu recunoștință, o, familie a lui Dāwūd! Puțini dintre robii Mei sunt recunoscători.

Recunoștința față de Allah, Cel Preaslăvit, se arată prin inimă, prin limbă și prin fapte. Cine Îi mulțumește lui Allah prin cuvânt și faptă, El îi sporește din harul Său și îi dă un sfârșit bun. Cine este nerecunoscător pentru binecuvântările lui Allah și nu le folosește în căile lor potrivite se află într-o mare primejdie; Allah l-a amenințat cu o pedeapsă aspră.

Îl rugăm pe Allah să îndrepte starea musulmanilor, să le dăruiască înțelegerea religiei Sale și să ne călăuzească, pe noi și pe ei, să-I fim recunoscători pentru binecuvântări și să ne folosim de ele pentru a-L asculta și a le fi de folos robilor Săi. El este Stăpân peste aceasta și are putere s-o împlinească. Allah să-l binecuvânteze și să-l ocrotească pe Profetul nostru Muḥammad, familia lui și companionii săi.