Text integral · Pasaje · 33
Amuletele și cererea ploii
فتوى رقم ١٩٠٤٦
Fatwa nr. 19046, din 11/8/1417 H.
Laudă numai lui Allah! Binecuvântarea și pacea să fie asupra celui după care nu mai este niciun profet. În cele ce urmează:
Comitetul Permanent pentru Cercetare Științifică și Emiterea Fatwalelor a luat cunoștință de solicitarea adresată marelui muftiu de către petentul ʿ.M.R., înaintată Comitetului de Secretariatul General al Consiliului Învățaților Superiori cu nr. 3785, din 19/7/1417 H. Petentul a pus mai multe întrebări, iar după cercetarea lor Comitetul a răspuns astfel:
**Prima întrebare:** La noi, unii oameni, atunci când găsesc un lup mort, îi taie pielea feței și urechile și le pun în case drept talismane, crezând că acestea alungă diavolii. Care este hotărârea cu privire la această faptă?
**Răspuns:** Așezarea acestor părți din trupul și pielea lupului în case și la uși drept talismane, precum și credința că ele alungă diavolii și împiedică intrarea djinnilor sunt fapte neîntemeiate și inovații care nu au niciun temei în Cartea lui Allah și în Sunna Trimisului Său ﷺ. Această credință vatămă tawḥīdul robului, deoarece înseamnă legarea inimii de altcineva decât Allah și căutarea adăpostului și a ocrotirii la altcineva decât El. Punerea acestor lucruri în case și atârnarea lor la uși este un fel de purtare a amuletelor, iar atârnarea amuletelor este shirk. ʿUqbah ibn ʿĀmir a relatat că Profetul ﷺ a spus:
من تعلق تميمة فلا أتم الله له، ومن تعلق ودعة فلا ودع الله له
Cine își atârnă o amuletă, Allah să nu-i împlinească dorința; iar cine își atârnă o scoică, Allah să nu-i dăruiască liniște.
Relatat de imamul Aḥmad în al-Musnad, 4/154.
Într-o altă relatare a lui:
من علق تميمة فقد أشرك
Cine a atârnat o amuletă a săvârșit shirk.
Aḥmad, 4/156.
ʿAbd Allāh ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el! — a spus: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând”:
إن الرقى والتمائم والتولة شرك
Descântecele, amuletele și farmecele de dragoste sunt shirk.
Relatat de imamul Aḥmad în al-Musnad, 1/381, de Abū Dāwūd, 4/212, nr. 3883, și de Ibn Mājah, 2/1166–1167, nr. 3530, în culegerile lor al-Sunan.
Musulmanul trebuie să se ferească de aceste lucruri, să-și lege inima numai de Allah, să caute adăpost la El, să se încreadă în El și să caute refugiu și ocrotire numai la Allah. Numai El aduce folosul și răul; celui care se încrede în Allah, El îi este de ajuns.
Musulmanului îi este legiuit, de asemenea, să caute adăpost prin cuvintele desăvârșite ale lui Allah de răul a ceea ce El a creat, deoarece Profetul ﷺ a spus:
من نزل منزلا فقال: أعوذ بكلمات الله التامات من شر ما خلق، لم يضره شيء حتى يرتحل من منزله ذلك
Cine poposește într-un loc și spune: „Caut adăpost prin cuvintele desăvârșite ale lui Allah de răul a ceea ce El a creat” nu va fi vătămat de nimic până când va pleca din acel loc.
Relatat de Muslim.
**A doua întrebare:** Când li se cere unora să-I ceară lui Allah ajutorul pentru coborârea ploii și să se căiască pentru păcate, fiindcă acestea împiedică binefacerile, inclusiv ploaia, ei spun: „Acei necredincioși au păcate mai mari decât noi și totuși la ei plouă mereu. Prin urmare, ceea ce spuneți nu este adevărat.”
**Răspuns:** Negarea a ceea ce este statornicit în Carte și Sunna și transmis prin numeroase hadithuri este necredință față de Allah, Cel Preaslăvit. Cine neagă că cererea ajutorului lui Allah atunci când pământul este uscat constituie o pricină pentru coborârea ploii a negat hadithurile autentice despre căutarea adăpostului la Allah și cererea ajutorului Său. Aceasta înseamnă și socotirea drept minciună a versetelor care îndeamnă la întoarcerea către Allah în vremuri de strâmtorare. Allah Preaînaltul spune:
فَقُلْتُ ٱسْتَغْفِرُوا۟ رَبَّكُمْ إِنَّهُۥ كَانَ غَفَّارًا يُرْسِلِ ٱلسَّمَآءَ عَلَيْكُم مِّدْرَارًا
Le-am spus: „Cereți iertare Domnului vostru, căci El este Mare Iertător! El vă va trimite din cer ploaie îmbelșugată.”
Coran 71:10–11
Negarea sau îndoiala în această privință vatămă tawḥīdul robului. A crede astfel și a socoti mincinoase versetele și hadithurile privitoare la aceasta este necredință care scoate din religie. Cel care a rostit asemenea vorbe trebuie să se căiască sincer pentru ele.
Cât despre afirmația din întrebare că necredincioșii, deși au necredință și multe păcate, primesc multă ploaie, aceasta nu trebuie să ne înșele. Nu este o dovadă că Allah este mulțumit de ei ori că îi iubește. Poate fi o atragere treptată către pedeapsă din partea lui Allah: Cel Preaslăvit îi dă răgaz nedreptului și revarsă asupra lui binecuvântări, până când, odată ce îl prinde, nu-i mai dă scăpare. Preaînaltul spune:
لَا يَغُرَّنَّكَ تَقَلُّبُ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ فِى ٱلْبِلَـٰدِ مَتَـٰعٌ قَلِيلٌ ثُمَّ مَأْوَىٰهُمْ جَهَنَّمُ ۚ وَبِئْسَ ٱلْمِهَادُ
Să nu te înșele umbletul prin țări al celor necredincioși! Este o bucurie trecătoare, apoi adăpostul lor va fi Gheena. Ce rău culcuș!
Coran 3:196–197
Preaînaltul spune:
وَٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ يَتَمَتَّعُونَ وَيَأْكُلُونَ كَمَا تَأْكُلُ ٱلْأَنْعَـٰمُ وَٱلنَّارُ مَثْوًى لَّهُمْ
Cei necredincioși se bucură și mănâncă așa cum mănâncă dobitoacele, iar Focul le va fi sălaș.
Coran 47:12
Preaînaltul spune:
أَذْهَبْتُمْ طَيِّبَـٰتِكُمْ فِى حَيَاتِكُمُ ٱلدُّنْيَا وَٱسْتَمْتَعْتُم بِهَا فَٱلْيَوْمَ تُجْزَوْنَ عَذَابَ ٱلْهُونِ
V-ați risipit bunătățile în viața voastră lumească și v-ați bucurat de ele, iar astăzi sunteți răsplătiți cu pedeapsa înjosirii.
Coran 46:20
Preaînaltul spune:
حَتَّىٰٓ إِذَآ أَخَذَتِ ٱلْأَرْضُ زُخْرُفَهَا وَٱزَّيَّنَتْ وَظَنَّ أَهْلُهَآ أَنَّهُمْ قَـٰدِرُونَ عَلَيْهَآ أَتَىٰهَآ أَمْرُنَا لَيْلًا أَوْ نَهَارًا فَجَعَلْنَـٰهَا حَصِيدًا كَأَن لَّمْ تَغْنَ بِٱلْأَمْسِ
Când pământul își ia podoaba și se înfrumusețează, iar locuitorii lui cred că au putere asupra sa, vine porunca Noastră, noaptea sau ziua, și îl facem ca un ogor secerat, de parcă nu ar fi fost înfloritor în ajun.
Coran 10:24
Preaînaltul spune:
فَلَمَّا نَسُوا۟ مَا ذُكِّرُوا۟ بِهِۦ فَتَحْنَا عَلَيْهِمْ أَبْوَٰبَ كُلِّ شَىْءٍ حَتَّىٰٓ إِذَا فَرِحُوا۟ بِمَآ أُوتُوٓا۟ أَخَذْنَـٰهُم بَغْتَةً فَإِذَا هُم مُّبْلِسُونَ فَقُطِعَ دَابِرُ ٱلْقَوْمِ ٱلَّذِينَ ظَلَمُوا۟ ۚ وَٱلْحَمْدُ لِلَّهِ رَبِّ ٱلْعَـٰلَمِينَ
Când au uitat ceea ce li se amintise, le-am deschis porțile tuturor lucrurilor. Când s-au bucurat de ceea ce li se dăduse, i-am lovit pe neașteptate și atunci au rămas deznădăjduiți. Astfel a fost stârpit neamul celor nedrepți. Laudă lui Allah, Domnul lumilor!
Coran 6:44–45
Cât despre încercările prin sărăcie, nenorociri, ploi puține și pierderi de averi, de vieți și de roade prin care Allah îi pune la probă pe robii Săi credincioși, acestea sunt o încercare și o punere la probă din partea Lui, pentru ca ei să se lege mai puternic de Allah și să le crească nădejdea în El. De fiecare dată când îi lovește ceva din acestea, ei știu că vine de la Allah, se întorc către El, Îl imploră și caută adăpost la El. Astfel li se întăresc încrederea în Allah și credința în El. Allah Preaînaltul spune:
وَلَنَبْلُوَنَّكُم بِشَىْءٍ مِّنَ ٱلْخَوْفِ وَٱلْجُوعِ وَنَقْصٍ مِّنَ ٱلْأَمْوَٰلِ وَٱلْأَنفُسِ وَٱلثَّمَرَٰتِ ۗ وَبَشِّرِ ٱلصَّـٰبِرِينَ
Vă vom încerca negreșit prin puțină teamă și foame și prin pierderi de averi, de vieți și de roade. Dă-le veste bună celor răbdători!
Coran 2:155
Preaînaltul spune:
وَلَنَبْلُوَنَّكُمْ حَتَّىٰ نَعْلَمَ ٱلْمُجَـٰهِدِينَ مِنكُمْ وَٱلصَّـٰبِرِينَ وَنَبْلُوَا۟ أَخْبَارَكُمْ
Vă vom pune negreșit la încercare până îi vom face cunoscuți pe cei dintre voi care luptă și pe cei răbdători și vom pune la probă veștile despre voi.
Coran 47:31
De la Allah vine izbânda. Allah să-l binecuvânteze și să-l ocrotească pe Profetul nostru Muḥammad, familia lui și companionii săi.
Comitetul Permanent pentru Cercetare Științifică și Emiterea Fatwalelor. Președinte: ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz. Vicepreședinte: ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Muḥammad Āl al-Shaykh. Membri: ʿAbd Allāh ibn ʿAbd al-Raḥmān al-Ghudayyān, Bakr ibn ʿAbd Allāh Abū Zayd și Ṣāliḥ ibn Fawzān al-Fawzān.