Pocăința în vremea încercărilor și recunoștința pentru binecuvântări

Fatwa nr. 19165, din 17/10/1417 H.

Laudă numai lui Allah! Binecuvântarea și pacea să fie asupra celui după care nu mai este niciun profet. În cele ce urmează:

Comitetul Permanent pentru Cercetare Științifică și Emiterea Fatwalelor a luat cunoștință de solicitarea adresată marelui muftiu de către petentul M.ʿ.Q., înaintată Comitetului de Secretariatul General al Consiliului Învățaților Superiori cu nr. 4678, din 22/8/1417 H. Petentul a pus următoarea întrebare:

**Întrebare:** Cu voia lui Allah, vă cer o hotărâre asupra unui subiect pe care l-am întâlnit într-o emisiune medicală pe care o ascultam: îi este îngăduit bolnavului pentru care nu mai există speranță de vindecare să ceară moartea și i se poate îndeplini cererea pentru a-i ușura durerea? Vorbitorul a spus, de pildă, că pentru bolnavul de cancer a cărui vindecare nu mai este sperată ar fi mai bine să moară. Este îngăduit să îndeplinim cererea bolnavului și să-l ucidem, pentru a-i ușura durerea și chinul neîntrerupt? Vorbitorul a pomenit și o carte numită Drepturile, spunând că omul are dreptul să hotărască când să i se încheie viața dacă aceasta îi aduce lui și altora chin și durere. Care este punctul de vedere al religiei în această privință? Allah să vă răsplătească cu bine!

După cercetarea întrebării, Comitetul a răspuns astfel: **Răspuns:** Bolnavului îi este interzis să-și grăbească moartea, fie prin sinucidere, fie prin luarea unor medicamente pentru a se ucide. Tot astfel, medicului, asistentului medical sau oricărei alte persoane îi este interzis să-i îndeplinească cererea, chiar dacă vindecarea bolii sale nu mai este sperată. Cine îl ajută la aceasta ia parte la păcatul lui, deoarece a contribuit la uciderea intenționată și fără drept a unui suflet a cărui viață este ocrotită.

Textele limpezi arată interzicerea uciderii unui suflet fără drept. Allah Preaînaltul spune:

Nu ucideți sufletul a cărui ucidere Allah a interzis-o, decât cu drept.

Preaînaltul spune:

Nu vă ucideți pe voi înșivă! Allah este Îndurător cu voi. Iar pe acela care face aceasta cu dușmănie și nedreptate îl vom arunca în Foc; acest lucru este ușor pentru Allah.

Este dovedit, din relatarea lui Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el! —, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cine se ucide cu o unealtă de fier o va ține în mână și se va lovi cu ea în pântece, în Ziua Învierii, în Focul Gheenei, rămânând în el pentru totdeauna. Cine se ucide cu otravă o va ține în mână și o va sorbi în Focul Gheenei, rămânând în el pentru totdeauna. Cine se aruncă de pe un munte și se ucide va continua să se prăbușească în Focul Gheenei, rămânând în el pentru totdeauna.

Abū Qilābah a relatat de la Thābit ibn al-Ḍaḥḥāk — Allah să fie mulțumit de el! — că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cine se ucide cu un lucru va fi chinuit cu el în Ziua Învierii.

Jundub ibn ʿAbd Allāh al-Bajalī — Allah să fie mulțumit de el! — a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Printre cei de dinaintea voastră a fost un om rănit care și-a pierdut răbdarea. A luat un cuțit și și-a tăiat mâna, iar sângele nu s-a oprit până când a murit. Allah Preaînaltul a spus: „Robul Meu Mi-a luat-o înainte în privința vieții sale, așa că i-am oprit Paradisul.”

De aceea, Profetul ﷺ a interzis ca omul să-și dorească moartea din pricina unei suferințe care l-a lovit. Anas ibn Mālik — Allah să fie mulțumit de el! — a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Niciunul dintre voi să nu-și dorească moartea din pricina unei suferințe care l-a lovit. Dacă totuși nu se poate abține, să spună: „O, Allah! Ține-mă în viață câtă vreme viața este mai bună pentru mine și ia-mi viața atunci când moartea este mai bună pentru mine!”

Al-Bukhārī a relatat, de asemenea, cu altă formulare, de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el! —, care a spus: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând”:

Niciunul dintre voi să nu-și dorească moartea: dacă face bine, poate că va spori în bine, iar dacă face rău, poate că va căuta să se îndrepte.

Dacă omului îi este interzis chiar și să-și dorească moartea și să I-o ceară lui Allah, atunci a trece la a se ucide ori a participa la aceasta înseamnă încălcarea hotarelor lui Allah și a lucrurilor pe care El le-a făcut sfinte. O asemenea faptă se împotrivește răbdării față de ceea ce Allah a hotărât și cuprinde împotrivire și lipsă de răbdare față de hotărârea și predestinarea Sa. Înțelepciunea Lui a cerut să-i încerce pe robii Săi prin bine și rău, punându-i astfel la probă. Preaînaltul spune:

Vă punem la încercare prin rău și bine.

Allah îi poate încerca pe unii dintre robii Săi prin boală — El este Înțelept în ceea ce face și știe ce le este spre bine robilor Săi —, iar în aceasta poate fi un bine pentru om: sporirea faptelor sale bune, întărirea credinței și apropierea de Allah, Cel Preaslăvit, prin smerenie, implorare și supunere înaintea Lui, prin încrederea în El și prin rugăciunile adresate Lui.

Când omul este lovit de o boală, se cuvine să nădăjduiască răsplata pentru ea și să rabde încercarea care i s-a abătut. Printre felurile răbdării se numără răbdarea în nenorociri, prin care dobândește mulțumirea lui Allah, sporirea faptelor bune și înălțarea treptelor sale în Viața de Apoi. Dovada este relatarea lui Ṣuhayb — Allah să fie mulțumit de el! —, care a spus că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Mă minunez de starea credinciosului! Tot ceea ce i se întâmplă credinciosului este spre binele lui, iar aceasta nu-i este dată decât credinciosului. Dacă are parte de bucurie, este recunoscător, iar aceasta este spre binele lui; dacă îl lovește o suferință, rabdă, iar aceasta este spre binele lui.

Dovadă sunt și cuvintele Preaînaltului:

Cei care rabdă ceea ce îi lovește.

Și cuvintele Preaînaltului:

Dă-le veste bună celor răbdători, care, atunci când îi lovește o nenorocire, spun: „Ai lui Allah suntem și la El ne întoarcem!”

Și cuvintele Preaînaltului:

Cei răbdători și cele răbdătoare.

Până la cuvintele Preaînaltului:

Allah le-a pregătit iertare și o răsplată măreață.

Dovadă este și relatarea lui Anas — Allah să fie mulțumit de el! —, care a spus că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Mărimea răsplății este pe măsura mărimii încercării. Când Allah iubește un neam, îl pune la încercare. Cine este mulțumit are parte de mulțumire, iar cine este nemulțumit are parte de nemulțumire.

Muṣʿab ibn Saʿd a relatat de la tatăl său — Allah să fie mulțumit de amândoi! — că acesta a spus: „Am întrebat: «O, Trimis al lui Allah, care oameni sunt încercați cel mai greu?» El a răspuns”:

Profeții, apoi cei mai buni după ei și tot așa. Omul este încercat pe măsura religiei sale. Dacă religia sa este puternică, încercarea lui este aspră; dacă în religia sa este slăbiciune, este încercat pe măsura ei. Încercarea nu încetează să-l lovească pe rob până când îl lasă să umble pe pământ fără niciun păcat.

Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el! — a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Credinciosul și credincioasa continuă să fie încercați în propria persoană, în copiii și în averea lor până când Îl întâlnesc pe Allah fără să mai aibă niciun păcat.

Prin urmare, omului încercat printr-o boală îi este interzis să caute să se ucidă. Viața lui nu îi aparține, ci Îi aparține lui Allah, Cel care a rânduit hotărârile și termenele vieții. În plus, odată cu moartea, faptele robului încetează, iar din viața pe care o trăiește credinciosul este de nădăjduit un bine pentru el. Poate că se va căi față de Allah pentru păcatele trecute și va aduna fapte bune — rugăciune, post, zakāt, pelerinaj, pomenirea lui Allah, rugi către El și citirea Coranului —, înălțându-se astfel la cele mai înalte trepte înaintea lui Allah.

Bolnavului îi este scrisă și răsplata faptelor pe care le împlinea când era sănătos, după cum arată hadithurile autentice.

Cei care socotesc că trebuie îndeplinită cererea bolnavului de a fi ucis și îl ajută la aceasta, dintre medici sau alții, păcătuiesc prin fapta lor. Privirea lor este mărginită, iar aceasta arată neștiința lor. Ei privesc viața și dăinuirea omului numai prin prisma puterii sale trupești, a stăpânirii, a îngâmfării și a desfătării sale. Nu privesc viața lui ca pe o legătură cu Domnul său, o sporire în fapte bune, cu o inimă înmuiată înaintea lui Allah, smerită, supusă și rugătoare înaintea Celui Preaslăvit și Preaînalt. Prin aceasta, el poate deveni mai iubit și mai apropiat de Allah decât acela care se arată trufaș și tiranic și își folosește puterea trupească pentru ceea ce Îl mânie pe Allah. Mai mult, Allah, Cel Preaslăvit, are puterea de a-l vindeca. Ceea ce astăzi pare cu neputință oamenilor poate deveni ușor de tratat în viitor prin puterea lui Allah, Căruia nimic din cer sau de pe pământ nu-I este cu neputință.

De la Allah vine izbânda. Allah să-l binecuvânteze și să-l ocrotească pe Profetul nostru Muḥammad, familia lui și companionii săi.

Comitetul Permanent pentru Cercetare Științifică și Emiterea Fatwalelor. Președinte: ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz. Vicepreședinte: ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Muḥammad Āl al-Shaykh. Membri: ʿAbd Allāh ibn ʿAbd al-Raḥmān al-Ghudayyān, Bakr ibn ʿAbd Allāh Abū Zayd și Ṣāliḥ ibn Fawzān al-Fawzān.