Pagini importante din viața lui Sayyid Quṭb

Când Sayyid Quṭb a intrat în etapa activității pentru Islam, a publicat revista al-Fikr al-Jadīd, în anul 1948. Au apărut douăsprezece numere, după care guvernul a închis revista.

Printre titlurile articolelor sale se numărau:

• „Coapse și piepturi.”
• „Voi, cei care trăiți în lux, semănați comunismul.”
• „O situație răsturnată în premiile lui Fuʾād I.”
• „Fiii și fiicele celor de neam mare sunt putreziciunea pământului și blestemul cerului.”
• „Eliberați-vă, robi ai americanilor, rușilor și englezilor!”
• „Poporul nu este cerșetor: redați-i drepturile, căci nu are nevoie de binefacerea voastră.”⁹

Cine cunoaște călăuzirea Legii islamice în îndreptarea greșelilor conducătorilor și a politicii generale înțelege cât de departe sunt aceste articole de metoda legiuită. Aceasta se bazează pe discreție, pentru a păstra demnitatea conducătorilor și a respecta principiul unității, ferindu-ne de cauzele tulburării, dezbinării și neînțelegerii. El înțelege și că metoda urmată de Sayyid Quṭb seamănă cu aceea a Khawārij: condamnarea publică prin care inimile supușilor sunt întărâtate împotriva conducătorului, urmată de răzvrătirea împotriva lui și de ceea ce rezultă din aceasta.

În anul 1951, după întoarcerea din America, s-a ocupat de același fel de critică. El spune despre sine:

Acestea confirmă cele spuse despre faptul că a urmat metoda condamnării publice și a confruntării cu conducătorii, trecând cu totul cu vederea mausoleele și adorarea mormintelor. Această metodă ne arată înțelegerea greșită a lui Sayyid Quṭb asupra chemării islamice. De aceea, chemarea lui era departe de calea profeților. Metoda lor se întemeia, înainte de toate, pe chemarea la adorarea numai a lui Allah și la dezicerea de adorarea oricui altcuiva. Profetul ﷺ a rămas la Mecca treisprezece ani, statornicind această realitate. La Medina a continuat să-i acorde atenție, alături de celelalte prescripții ale Islamului, până la moarte, întărind mereu unicitatea lui Allah și repetând avertizarea împotriva mijloacelor și cauzelor politeismului. În schimb, Sayyid și-a început chemarea atacând „situația monarhică coruptă”, dar și-a închis ochii, și-a înfrânat limba și și-a oprit pana în fața manifestărilor de adorare a altcuiva decât Allah, care umpleau pământul Egiptului. Este oare aceasta metoda lui Muḥammad ﷺ în chemarea la Allah? Nicidecum.

O mostră din cele scrise de el

Eu spun: îndreptarea nu începe prin a-i învrăjbi pe oameni împotriva conducătorilor, ci prin sfat, prin învățarea religiei și prin educarea lor potrivit acesteia. Profetul ﷺ spune:

Rolul său în lovitura de stat care a desființat monarhia și a întemeiat republica

Despre Sayyid Quṭb se răspândise ideea că era un om de litere care a îndrăgit Islamul după ce fusese ateu sau aproape de ateism. Când a cunoscut Islamul, l-a iubit, a scris despre el și i-a chemat pe oameni la el. De ce, atunci, este atacat acest om neajutorat?¹²

Citind însă cartea lui al-Khālidī, am văzut că Sayyid Quṭb nu era doar un om de litere neajutorat, ci unul dintre cei care au ridicat steagul „reformei” după metoda Khawārij. A participat prin scris și idei la răsturnarea regimului sub care trăise țara. Și-a transformat casa în sediu pentru ofițerii care își răsturnaseră regele, iar acolo ei puneau la cale comploturi secrete, sub acoperirea întunericului. Era un conducător ale cărui ordine erau ascultate. Când revoluția a avut loc, a fost unul dintre oamenii Consiliului de Conducere a Revoluției.

Sayyid era, așadar, un revoluționar: chema la revoluții, a pus în practică ceea ce propovăduia, a făcut revoluție în țara lui și a exportat-o peste hotare. Mii și mii de tineri ai comunității au fost crescuți în ideile sale, prezentate pe nedrept ca întruchipare a Islamului. Dacă ar fi judecat limpede, ar fi privit urmările metodei revoluționare de reformă: însuși inițiatorul ei în epoca noastră, Sayyid Quṭb, a fost una dintre primele sale victime, iar țelul urmărit nu a fost atins. Allah spune adevărul:

El, Preaînaltul, mai spune:

După această introducere, iată un rezumat al celor consemnate de al-Khālidī despre rolul său în „Revoluția Ofițerilor Liberi”.

Rezumatul relatării lui al-Khālidī

Frații Musulmani au început în anii patruzeci să pregătească revoluția împotriva monarhiei. Ofițerii care făceau parte dintre ei citeau multe articole ale lui Sayyid Quṭb și unele dintre cărțile sale cunoscute atunci, precum al-ʿAdālah al-Ijtimāʿiyyah. Unii l-au asemănat de aceea cu vestitul francez Mirabeau, care avusese un rol important în pregătirea Revoluției Franceze, și l-au numit „Mirabeau al Revoluției Egiptene”.¹³

Rolul lui Sayyid nu s-a mărginit la influența ideilor sale, răspândite prin cărți și articole. El și-a transformat casa într-un loc secret de întâlnire al conducătorilor revoluției. Sulaymān Fayyāḍ povestește despre o vizită făcută lui Sayyid în grădina casei sale:

„L-am întrebat ce părere avea despre această revoluție. A zâmbit și mi-a spus: «Aici, sub acest copac, Ofițerii Liberi țineau unele dintre întâlnirile lor cu mine în perioada pregătirii revoluției.» A intrat apoi în casă și s-a întors cu un plic. A scos din el fotografii și mi le-a arătat una câte una. În fiecare apărea el, sub acel copac. Toate erau fotografii de noapte, făcute cu bliț, și în fiecare se aflau acei Ofițeri Liberi, iar el se găsea întotdeauna în mijlocul lor, ca perla centrală a unui șirag.”¹⁴

Maḥmūd al-ʿAzab spune:

„Conducătorul și profesorul nostru, Sayyid Quṭb, a fost cel care a ocrotit revoluția pe când era încă un embrion, apoi un nou-născut. El ne-a cerut să ne pregătim pentru ea. Armata nu poate uita că Sayyid Quṭb este părintele revoluției, părintele revoluționarilor. Smerenia lui ne sporește atașamentul și prețuirea față de el.”

El mai spune:

„Cu câteva zile înaintea revoluției, profesorul Quṭb ne-a cerut să fim pregătiți. Eu eram în fruntea organizației Fraților Musulmani din Port Said. Când am primit ordinul, am venit la Cairo și am mers acasă la profesorul Quṭb. Era 19 iulie 1952, iar acolo se aflau unii dintre conducătorii revoluției, printre ei locotenent-colonelul Jamāl ʿAbd al-Nāṣir. Profesorul Sayyid mi-a cerut ca eu și cei alături de mine să fim pe deplin pregătiți, iar membrii civili ai Fraților Musulmani să fie și ei gata. Dacă aflam că revoluția începuse, urma să fim apărătorii ei și să păstrăm siguranța în Port Said. Ne-a avertizat să nu vărsăm sânge.”¹⁵

Câteva aspecte ale activității și poziției sale după revoluție

ʿAbd al-Ghafūr ʿAṭṭār, cunoscutul om de litere și apropiat al lui Sayyid Quṭb, spune:

„El — Sayyid Quṭb — era singurul civil care participa la ședințele Consiliului de Conducere a Revoluției. Ei, adică membrii consiliului, îl vizitau acasă, la Helwan.”¹⁶

ʿĀdil Ḥammūdah spune:

„Cei care au trăit îndeaproape zilele revoluției confirmă că Sayyid Quṭb avea un birou în clădirea Consiliului de Conducere a Revoluției și că locuia acolo aproape permanent.”¹⁷

Sayyid Quṭb spune despre sine:

El spune:

La o lună după reușita Revoluției Egiptene, oamenii ei au organizat pentru Sayyid Quṭb o festivitate de omagiere la nivel înalt, la Clubul Ofițerilor din Zamalek, sub patronajul președintelui republicii, Muḥammad Najīb. Acesta și-a cerut scuze că nu putea participa, fiind reprezentat de Jamāl ʿAbd al-Nāṣir. Nu s-a mărginit însă la atât, ci a trimis un mesaj citit în fața participanților de Anwar al-Sādāt. Sayyid s-a ridicat apoi și a ținut un discurs, în care și-a exprimat temerea că, după revoluție, ar putea ajunge la închisoare sau la ceva mai rău. Jamāl a răspuns cu vocea sa puternică:

„Fratele meu mai mare, Sayyid! Pe Allah, nu vor ajunge la tine decât peste trupurile noastre fără viață! Îți făgăduim în numele lui Allah, ba îți reînnoim făgăduința de a fi gata să ne jertfim pentru tine până la moarte.”¹⁹

Buna înțelegere dintre ʿAbd al-Nāṣir și Frații Musulmani nu a durat. El s-a întors împotriva lor, iar Sayyid a încercat, fără succes, să-i împace.

Sayyid Quṭb a aderat oficial la Frații Musulmani în martie 1953. Atunci a început etapa pe care unii dintre discipolii metodei sale o numesc „Islamul activismului”, socotind-o perspectiva corectă asupra Islamului. Ce a făcut însă în cadrul ei?

Sayyid Quṭb a preluat activitatea culturală și editorială a grupării. A supravegheat apariția ziarului al-Ikhwān, ținea prelegerea de marți și a fost trimis în Siria, Iordania și Palestina ca reprezentant al grupării.

S-a afirmat că Sayyid era membru al organizației secrete a Fraților Musulmani și că el ar fi închis ziarul public, începând împotriva guvernului revoluției un „război al publicațiilor clandestine”. I s-a atribuit supravegherea buletinului emis de organizația secretă, al-Ikhwān fī al-Maʿrakah, în care Sayyid îl acuza pe ʿAbd al-Nāṣir de lucruri compromițătoare și vorbea despre slujirea americanilor și a evreilor.

Al-Khālidī spune despre această acuzație: „O consemnăm, dar ne abținem să ne pronunțăm asupra ei, fiindcă nu avem dovezi certe care să ne permită să judecăm în favoarea ei sau împotriva ei.”²⁰

Eu spun: nimic din metoda lui Sayyid ori din perspectiva sa asupra chemării activiste nu contrazice această acuzație. Ea merge pe aceeași linie: clandestinitate și atacarea regimului conducător sub pretextul chemării la Allah.

ʿAbd al-Nāṣir a desființat organizația Fraților Musulmani la 15 ianuarie 1954, arestând mulți membri și conducători ai lor, printre care Sayyid Quṭb. După zece zile l-a înlăturat pe Muḥammad Najīb. În data de 28 a aceleiași luni, Frații Musulmani au organizat o demonstrație foarte mare, în urma căreia ʿAbd al-Nāṣir le-a acceptat cererile, l-a readus pe Muḥammad Najīb și i-a eliberat pe cei arestați, inclusiv pe Sayyid Quṭb.

Eu spun: demonstrațiile nu sunt o metodă legiuită nici pentru a dezaproba faptele conducătorilor, nici pentru chemarea la Allah. Ele sunt o practică occidentală, imitată de musulmani și folosită de „islamiști” sub lozinca chemării religioase.

După aceea, Sayyid Quṭb și cei alături de el și-au intensificat activitatea de publicare a buletinelor clandestine împotriva lui ʿAbd al-Nāṣir, până la 26/10/1954. Atunci ʿAbd al-Nāṣir a anunțat că unii membri ai Fraților Musulmani, printre care Maḥmūd ʿAbd al-Laṭīf, membru al unei celule a organizației speciale din Cairo, încercaseră să-l asasineze. Acesta este cunoscutul incident din al-Manshiyyah. Sayyid a fost apoi întemnițat împreună cu alți membri ai Fraților Musulmani.

A rămas în închisoare nouă ani, apoi a fost eliberat în anul 1964, prin mijlocirea președintelui Irakului, ʿAbd al-Salām ʿĀrif.

Ce a făcut Sayyid după eliberare?

Cu doi ani înainte de a fi eliberat, el condusese în închisoare un grup de membri ai Fraților Musulmani potrivit noii sale metode, pe care o vom prezenta. În închisoarea al-Qanāṭir, numărul lor ajunsese la douăzeci și cinci.

După eliberare, nu a mai păstrat legătura cu acel grup decât puțin, preferând ca membrii lui să rămână în legătură cu apropiatul său, Muḥammad Yūsuf Hawwāsh, întemnițat împreună cu ei. A luat însă legătura cu comitetul de cinci membri, „noua organizație oficială clandestină a Fraților Musulmani”, creată de ʿAbd al-Fattāḥ Ismāʿīl. Membrii ei îl contactaseră înainte de a ieși din închisoare și se înțeleseseră cu el „să fie părintele spiritual al unui grup de membri ai Fraților Musulmani din afara închisorii, să le îndrepte concepțiile și să-i călăuzească pe drumul drept, ei atribuindu-i această capacitate”. Sayyid a acceptat, iar scrierile sale din închisoare ajungeau la ei. El și-a rezumat noile concepții asupra chemării în punctele următoare:

**1.** Trebuie să se înceapă cu credința, atât în rândul tinerilor musulmani, cât și al celorlalți oameni,²¹ explicând sensul credinței, al Islamului și al adorării²² și recurgerea la judecata lui Allah.²³

**2.** Tinerii musulmani care își înțeleg religia pe baza celor de mai sus trebuie educați în morala islamică și informați asupra celor ce se petrec în jurul lor, în taberele ostile din țară și din afară.²⁴

**3.** Organizarea oamenilor nu trebuie să înceapă decât după ce ajung la un nivel înalt de înțelegere a credinței, de morală și comportament, precum și de cunoaștere a tot ceea ce se petrece.²⁵

**4.** Punctul de plecare al mișcării islamice nu constă în revendicarea instaurării sistemului islamic, ci în aducerea societăților — ori a unor sectoare influente ale lor — la Islam potrivit punctelor anterioare, astfel încât ele însele să ceară aplicarea Islamului.²⁶

**5.** Instaurarea sistemului islamic nu se realizează printr-o lovitură de stat venită de sus, ci prin schimbarea concepțiilor societății — ori ale unor sectoare influente ale ei —, a valorilor, moralei și angajamentului său față de Islam, astfel încât membrii ei să știe că aplicarea Islamului este o obligație de neocolit.

**6.** În același timp, mișcarea islamică trebuie apărată în timp ce parcurge pașii anteriori. Dacă ea și membrii ei sunt atacați, trebuie să respingă agresiunea. Câtă vreme nu vrea să atace pe altcineva și nici să impună cu forța, de sus, rânduiala lui Allah, trebuie lăsată să-și împlinească datoria și nu trebuie atacați nici ea, nici membrii ei. Dacă este atacată, răspunsul ei este să lovească forța agresoare în măsura care îi îngăduie să-și continue drumul.

Sfârșitul

Cu acordul lui Sayyid Quṭb, comitetul de cinci membri a hotărât începerea pregătirii militare pentru apărarea mișcării, aplicând punctul al șaselea în cazul oricărei agresiuni din partea regimului. Zvonurile erau puternice și se înmulțeau avertizările privind apropierea unei lovituri dure împotriva Fraților Musulmani. Planul de acțiune convenit era „răspunsul imediat la arestarea membrilor organizației prin eliminarea conducătorilor, în frunte cu președintele republicii, prim-ministrul, directorul biroului mareșalului, directorul serviciului de informații și directorul poliției militare”.²⁷

În urma atmosferei tensionate, organele de securitate l-au arestat pe Muḥammad Quṭb la 30/7/1965, apoi pe Sayyid Quṭb la 9/8/1965. În data de 20/8/1965, statul a descoperit noua organizație clandestină a Fraților Musulmani și i-a arestat pe cei cinci conducători ai ei.²⁸

Cum a descoperit statul noua organizație clandestină?

A apărut problema lui Ḥusayn Tawfīq și a grupului său. Organele de securitate l-au arestat pe Sāmī ʿAbd al-Qādir, iar acesta a mărturisit că îl vizitase pe Yūsuf al-Qirsh, unul dintre vechii membri ai Fraților Musulmani. Căutându-l, l-au găsit la Ḥabīb ʿUthmān, membru al unei celule a noii organizații clandestine. În noaptea de 20/8, organele de securitate l-au arestat pe Maḥmūd Fakhrī. El a indicat numele lui Mursī Muṣṭafā, al cărui apartament a fost percheziționat și transformat într-o capcană. La miezul nopții au bătut la ușa apartamentului trei membri ai comitetului de cinci: ʿAbd al-Fattāḥ Ismāʿīl, ʿAlī ʿAshmāwī și Mubārak ʿAbd al-ʿAẓīm. După anchetarea lor, unii au mărturisit toate detaliile organizației, secretele și scopurile ei și altele asemenea. Statul a arestat astfel mii de membri ai Fraților Musulmani.²⁹

Sayyid Quṭb a fost anchetat după descoperirea organizației clandestine pe care o conducea și despre care el însuși nu vorbise, pentru a-i proteja membrii. Autoritățile au hotărât apoi executarea lui și a doi dintre conducătorii comitetului de cinci. Sentința a fost îndeplinită prin spânzurare, luni, 29/8/1966. Cei executați au fost Sayyid Quṭb, ʿAbd al-Fattāḥ Ismāʿīl și Yūsuf Hawwāsh.³⁰ La Allah căutăm ajutor.