Text integral · Pasaje · 87
Fragmente din afirmațiile lui Sayyid Quṭb
Declararea în bloc a musulmanilor drept necredincioși
الذين لا يفردون الله بالحاكمية في أي زمان، وفي أي مكان هم مشركون، ولا يخرجهم من هذا الشرك أن يكون اعتقادهم أن لا إله إلا الله مجرد اعتقاد، ولا أن يقدموا الشعائر لله وحده
**1.** Cei care nu-I atribuie numai lui Allah autoritatea de a hotărî, în orice vreme și în orice loc, sunt politeiști. Nu îi scoate din acest politeism nici faptul că ei cred, ca simplă convingere, că nu există altă divinitate în afară de Allah și nici faptul că împlinesc riturile numai pentru Allah.35
نحن ندعو إلى استئناف الحياة حياة إسلامية في مجتمع إسلامي تحكمه العقيدة الإسلامية، والتصور الإسلامي، كما تحكمه الشريعة الإسلامية والنظام الإسلامي، ونحن نعلم أن الحياة الإسلامية على هذا النحو قد توقفت منذ فترة طويلة في جميع أنحاء الأرض. وإن وجود الإسلام ذاته من ثم قد توقف كذلك. ونحن نجهر بهذه الحقيقة الأخيرة على الرغم مما قد تحدثه من صدمة وذعر وخيبة أمل للكثيرين ممن لا يزالون يحبون أن يكونوا مسلمين
**2.** Noi chemăm la reluarea vieții ca viață islamică, într-o societate islamică guvernată de credința și concepția islamică, precum și de Legea și sistemul islamic. Știm că viața islamică în acest înțeles a încetat de multă vreme pretutindeni pe pământ. În consecință, însăși existența Islamului a încetat. Rostim deschis acest din urmă adevăr, în pofida șocului, spaimei și dezamăgirii pe care le poate provoca multora dintre cei care încă doresc să fie musulmani.36
Judecata lui Sayyid Quṭb asupra animalului înjunghiat de musulmanul care nu aparține Fraților Musulmani
**3.** ʿAlī ʿAshmāwī spune: „Un membru al Fraților Musulmani a venit să mă anunțe că va refuza să mănânce din animalele înjunghiate de musulmanii de astăzi. Am mers la Sayyid Quṭb și l-am întrebat despre aceasta. El a spus: «Lăsați-i să mănânce din ele, să le socotească asemenea animalelor înjunghiate de oamenii Scripturii. Cel puțin musulmanii sunt acum oameni ai Scripturii!»” — Al-Tārīkh al-Sirrī li-l-Ikhwān al-Muslimīn, p. 80.
Acest verdict arată limpede că Sayyid îi declară necredincioși pe musulmanii care nu sunt organizați în partidul Fraților Musulmani: numai aceștia din urmă ar fi grupul credincios.
El arată și preferința lui pentru oamenii Scripturii, evrei și creștini, în raport cu musulmanii. I-a asemănat pe musulmani cu oamenii Scripturii, iar regula comparației este că obiectul cu care se face asemănarea se află pe o treaptă mai înaltă decât cel asemănat cu el.
Afirmația unității existenței — Allah este mai presus de aceasta!
**1.** Comentând cuvintele Lui, Preaînaltul:
هُوَ ٱلْأَوَّلُ وَٱلْـَٔاخِرُ
El este Cel dintâi și Cel de pe urmă.
Coran 57:3 · Fragment coranic
El spune:
مستغرقاً كل حقيقة الزمان والظاهر والباطن مستغرقاً حقيقة المكان، وهما مطلقان، وينتفض القلب البشري فلا يجد كينونة لشيء إلا لله
Cuprinzând întreaga realitate a timpului; iar Cel Vădit și Cel Ascuns cuprind întreaga realitate a spațiului. Amândouă sunt absolute. Inima omenească se cutremură și nu mai găsește existență pentru nimic în afară de Allah.
Fī Ẓilāl al-Qurʾān
لا كينونة لشيء في هذا الوجود على الحقيقة، فالكينونة الواحدة الحقيقية هي لله وحده سبحانه
**2.** Nimic din această existență nu are, în realitate, ființă. Singura existență adevărată Îi aparține numai lui Allah Preaslăvitul.
Fī Ẓilāl al-Qurʾān
Eu spun: credința musulmanilor este că Allah Preaînaltul este distinct de creația Sa, înălțat deasupra Tronului Său. Nu există nimic din creația Sa în El și nici ceva din El în creația Sa. Existența se împarte în existența Creatorului Preaslăvitul și existența făpturilor, iar una este diferită de cealaltă. Una dintre cele mai mari rătăciri este afirmația unității existenței, care înseamnă că totul este Allah. Simpla înțelegere a acestei afirmații și a sensului ei corupt este de ajuns pentru a o respinge.
Muzica surelor
Sayyid Quṭb a născocit ideea „muzicii Coranului” și a susținut-o în mai multe locuri. Iată câteva fragmente din cuvintele lui:
**1.** În comentariul său la sura al-Najm, spune:
هذه السورة في عمومها كأنما منظومة موسيقية علوية ناعمة يسري التنغيم في بنائها اللفظي كما يسري في إيقاع فواصلها الموزونة المقفاة
Această sură, în întregul ei, este asemenea unei alcătuiri muzicale cerești, line. Melodia străbate construcția ei verbală așa cum străbate ritmul încheierilor ei măsurate și rimate.37
**2.** El a descris sura al-Ḍuḥā prin cuvintele:
بالموسيقى الرتيبة الحركات الوئيدة الخطوات الرقيقة الأصداء الشجية الإيقاع
O muzică regulată în mișcări, cu pași domoli, ecouri delicate și ritm melancolic.38
**3.** Despre sura al-ʿĀdiyāt spune:
والإيقاع الموسيقي فيه خشونة، ودمدمة، وفرقعة
Ritmul ei muzical are asprime, bubuit și trosnet.39
A întărit apoi toate acestea, spunând:
تفضل الموسيقي المبدع الأستاذ محمد حسن الشجاعي بمراجعة هذا الجزء الخاص بالموسيقى في القرآن الكريم، وكان له الفضل في ضبط بعض المصطلحات الفنية الموسيقية
Muzicianul creator, profesorul Muḥammad Ḥasan al-Shujāʿī, a binevoit să revizuiască această parte despre muzica din Coranul cel Nobil. Lui îi revine meritul de a fi precizat unii termeni tehnici muzicali.40
Cititorule drag! Nu ți se înfioară pielea de dezaprobare când citești asemenea cuvinte, care au prefăcut cuvântul lui Allah în muzică, de parcă am citi o analiză artistică a unui cântec? Cuvântul lui Allah este mai măreț și mai presus decât să fie descris prin acest stil josnic și respingător.
Se cuvine să se vorbească astfel despre Mūsā, pacea fie asupra lui?
لنأخذ موسى إنه مثال للزعيم المندفع العصبي المزاج
**1.** Să-l luăm pe Mūsā: el este un exemplu de conducător impulsiv, cu fire nervoasă.41
**2.** El spune că, după zece ani de la fuga sa din Egipt, Mūsā rămăsese același, fără să se fi liniștit și fără să fi devenit un om blând și stăpân pe sine:
فحين رأى الحية وثب جارياً لا يعقب ولا يلوي إنه الفتى العصبي نفسه ولو أنه قد صار رجلاً فغيره كان يخاف نعم ولكن لعله كان يبتعد منها ليتأمل هذه العجيبة الكبرى
Când a văzut șarpele, a sărit și a fugit fără să privească în urmă ori să se întoarcă: era același tânăr nervos, chiar dacă devenise bărbat. Altul s-ar fi temut, desigur, însă poate că s-ar fi îndepărtat ca să cerceteze această mare minune!42
Eu spun: își amintește oare cel care a rostit aceste cuvinte spusele lui Allah Preaînaltul?
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ لَا تَكُونُوا۟ كَٱلَّذِينَ ءَاذَوْا۟ مُوسَىٰ فَبَرَّأَهُ ٱللَّهُ مِمَّا قَالُوا۟ ۚ وَكَانَ عِندَ ٱللَّهِ وَجِيهًا
O, voi cei care ați crezut! Nu fiți asemenea celor care l-au necăjit pe Mūsā. Allah l-a dezvinovățit de cele spuse de ei, iar el era prețuit înaintea lui Allah.
Coran 33:69
Noi spunem că Mūsā a fost robul lui Allah, Trimisul Său și cel căruia El i-a vorbit. Binecuvântarea și pacea fie asupra lui și asupra Profetului nostru.
Atacurile lui Sayyid împotriva unor aleși dintre companionii Profetului ﷺ
Înainte de a citi cele ce urmează, să știi că nu este îngăduit să fie insultat ori vorbit de rău vreun companion. Hadithul spune:
لا تسبوا أصحابي
Nu-i insultați pe companionii mei.
Relatat de al-Bukhārī și Muslim
Și în hadith se spune:
إذا ذكر أصحابي فأمسكوا
Când sunt pomeniți companionii mei, înfrânați-vă.
Adică nu-i pomeniți în rău. Atacarea companionilor este unul dintre semnele adepților inovațiilor religioase, în special ale Khawārij și ale rafidiților. Din păcate, Sayyid Quṭb a avut partea lui din însușirile amândurora.
**1.** Sayyid Quṭb spune despre califatul lui ʿUthmān, unul dintre califatele bine călăuzite:
ونحن نميل إلى اعتبار خلافة علي رضي الله عنه امتداداً طبيعياً لخلافة الشيخين قبله، وأن عهد عثمان كان فجوة بينهما
Înclinăm să socotim califatul lui ʿAlī, Allah să fie mulțumit de el, o continuare firească a califatului celor doi șeici de dinaintea sa, iar perioada lui ʿUthmān o întrerupere între ele.43
Când a schimbat formularea — ori când aceasta i-a fost schimbată —, ea a devenit:
وأن عهد عثمان الذي حكم فيه مروان كان فجوة بينهما
Perioada lui ʿUthmān, în care a condus Marwān, a fost o întrerupere între ele.44
Cu toate acestea, în ambele ediții nu l-a scutit pe ʿUthmān de răspunderea pentru greșeala sa.
Eu spun: aceste cuvinte au un spirit șiit rafidit. Oamenii Sunnei și ai comunității îl iubesc și îl cinstesc pe ʿUthmān și cred că a fost un calif bine călăuzit. Profetul ﷺ a spus:
الخلافة بعدي ثلاثون سنة
Califatul de după mine va dura treizeci de ani.
Relatat de Ibn Ḥibbān, al-Ḥākim și alții
Califatul lui ʿUthmān intră în această perioadă, potrivit consensului. Ei mărturisesc că ʿUthmān este dintre oamenii Paradisului și că epoca lui a fost printre cele mai bune perioade trăite de musulmani și printre cele mai prospere. Musulmanii se aflau într-o stare bună până când s-a ridicat un mic grup de Khawārij, printr-un complot evreiesc, care l-a atacat pe ʿUthmān și l-a dezaprobat public. Au răspândit împotriva lui zvonuri care i-au întărâtat pe oamenii josnici și neștiutori. Aceștia s-au ridicat împotriva lui, l-au răsturnat pretinzând că îndreaptă situația și refac un califat asemenea celui al celor doi șeici. L-au asediat și apoi l-au ucis. Să primească de la Allah ceea ce merită.
**2.** Sayyid Quṭb spune:
وأخيراً ثارت الثائرة على عثمان واختلط فيها الحق بالباطل، والخير بالشر، ولكن لا بد لمن ينظر إلى الأمور بعين الإسلام، ويستشعر الأمور بروح الإسلام أن يقرر أن تلك الثورة في عمومها كانت أقرب إلى روح الإسلام واتجاهه من موقف عثمان أو بالأدق من موقف مروان
În cele din urmă s-a iscat revolta împotriva lui ʿUthmān, în care adevărul s-a amestecat cu falsitatea și binele cu răul. Însă cel care privește lucrurile cu ochiul Islamului și le simte în spiritul Islamului trebuie să recunoască faptul că acea revoluție, în ansamblul ei, era mai apropiată de spiritul și direcția Islamului decât poziția lui ʿUthmān ori, mai precis, poziția lui Marwān.45
Din această afirmație păcătoasă și nelegiuită reiese că, după el, ʿUthmān, Allah să fie mulțumit de el, nu privea lucrurile cu ochiul Islamului și nu le simțea în spiritul Islamului, chiar dacă cel care deținea puterea ar fi fost Marwān, Allah să aibă milă de el.46
**3.** Sayyid nu s-a mărginit să-l atace pe ʿUthmān, ci a adăugat atacuri împotriva lui Muʿāwiyah și ʿAmr ibn al-ʿĀṣ, Allah să fie mulțumit de amândoi. El spune despre ei:
وحين يركن معاوية وزميله إلى الكذب والغش والخديعة والنفاق والرشوة وشراء الذمم لم يملك علي أن يتدلى إلى هذا الدرك الأسفل
Când Muʿāwiyah și tovarășul său recurg la minciună, înșelăciune, viclenie, ipocrizie, mită și cumpărarea conștiințelor, ʿAlī nu poate coborî până la această treaptă atât de joasă.47
Acestea sunt șase dintre cele mai josnice și urâte însușiri pe care Sayyid le atribuie celor doi oameni dintre fruntașii și aleșii companionilor, dintre cunoscătorii și oamenii de seamă ai lor.
Sayyid Quṭb îl atacă pe socrul Trimisului lui Allah ﷺ
**4.** Despre Abū Sufyān, Allah să fie mulțumit de el, Sayyid Quṭb spune:
أبو سفيان هو ذلك الرجل الذي لقي الإسلام منه والمسلمون ما حفلت به صفحات التاريخ، والذي لم يسلم إلا وقد تقررت غلبة الإسلام، فهو إسلام الشفة واللسان، لا إيمان القلب والوجدان، وما نفذ الإسلام إلى قلب ذلك الرجل
Abū Sufyān este acel om din partea căruia Islamul și musulmanii au suferit cele cu care sunt pline paginile istoriei. El nu a primit Islamul decât după ce biruința Islamului fusese hotărâtă. Era, așadar, un Islam al buzelor și al limbii, nu o credință a inimii și a conștiinței. Islamul nu a pătruns în inima acelui om.48
Aceste cuvinte arată cât de mult a fost influențat Sayyid de gândirea șiită și rafidită în privința companionilor Trimisului lui Allah ﷺ.
Chemarea la revoluții și lovituri de stat
**1.** El spune:
وهذه المهمة مهمة إحداث انقلاب إسلامي عام غير منحصر في قطر دون قطر. بل مما يريده الإسلام ويضعه نصب عينيه أن يحدث هذا الانقلاب الشامل في جميع أنحاء المعمورة، هذه غايته العليا ومقصده الأسمى، الذي يطمح إليه ببصره، إلا أنه لا مندوحة للمسلمين أو أعضاء الحزب الإسلامي عن الشروع في مهمتهم بإحداث الانقلاب المنشود والسعي وراء تغيير نظم الحكم في بلادهم التي يسكنونها
Această misiune constă în a produce o răsturnare islamică generală, care nu se mărginește la o țară în locul alteia. Islamul urmărește ca această răsturnare cuprinzătoare să se producă pretutindeni în lume. Acesta este țelul său cel mai înalt, scopul său suprem, spre care își îndreaptă privirea. Totuși, musulmanii ori membrii partidului islamic trebuie neapărat să-și înceapă misiunea producând răsturnarea dorită și urmărind schimbarea sistemelor de guvernare în țările în care locuiesc.49
Laudă revolta împotriva lui ʿUthmān și revolta qarāmiților
El spune:
والواقع أن اتهام النظام الإسلامي بأنه لا يحمل ضماناته، إغفال للممكنات الواقعة في كل نظام كما أن فيه إغفالاً لحقائق التاريخ الإسلامي الذي شهد الثورة الكبرى على عثمان، وشهد ثورة الحجاج على يزيد، كما شهد ثورة القرامطة وسواها ضد الاستغلال والسلطة الجائرة وفوارق الطبقات وما يزال الروح الإسلامي يصارع ضد هذه الاعتبارات جميعاً على الرغم من الضربات القاصمة التي وجهت إليه في ثلاثمائة وألف عام
În realitate, a acuza sistemul islamic că nu își cuprinde propriile garanții înseamnă a ignora posibilitățile existente în orice sistem. Înseamnă și a ignora faptele istoriei islamice, care a cunoscut marea revoluție împotriva lui ʿUthmān, revolta lui al-Ḥajjāj împotriva lui Yazīd, revolta qarāmiților50 și alte revolte împotriva exploatării, puterii nedrepte și diferențelor de clasă. Spiritul islamic încă luptă împotriva tuturor acestora, în pofida loviturilor zdrobitoare îndreptate împotriva lui vreme de o mie trei sute de ani.51
Prin urmare, pentru Sayyid Quṭb, revolta împotriva lui ʿUthmān, Allah să fie mulțumit de el, și revolta qarāmiților reprezintă spiritul Islamului. Aceasta îți arată limpede realitatea Islamului la care cheamă și pe care îl proclamă Sayyid Quṭb. Nu este Islamul Coranului și al Sunnei, ci Islamul Khawārij și al qarāmiților, falsitatea socialismului și ura rafidiților împotriva companionilor lui Muḥammad ﷺ.
Sayyid Quṭb afirmă că Islamul este un amestec de creștinism și comunism
**18.** Sayyid Quṭb spune:
ولا بد للإسلام أن يحكم لأنه العقيدة الوحيدة الإيجابية الإنشائية التي تصوغ من المسيحية والشيوعية معاً مزجاً كاملاً يتضمن أهدافهما جميعاً ويزيد عليهما التوازن والتناسق والاعتدال
Islamul trebuie să guverneze, fiindcă este singura credință pozitivă și constructivă care alcătuiește din creștinism și comunism un amestec deplin, cuprinzând toate țelurile lor și adăugând echilibru, armonie și moderație.52
Șeicul Ibn ʿUthaymīn a spus despre cel care a rostit aceste cuvinte: „Ori este neștiutor în privința Islamului, ori este înșelat de starea neamurilor necredincioase dintre creștini.”53
Șeicul Ḥammād al-Anṣārī a spus: „Dacă cel care a spus aceste cuvinte mai trăiește, trebuie să i se ceară să se căiască. Dacă se căiește, bine; dacă nu, să fie executat.”54
Respinge sute de hadithuri autentice și zeci de chestiuni de credință printr-o singură afirmație
El respinge hadithuri autentice din cele două Ṣaḥīḥ-uri și din alte culegeri, precum și zeci de chestiuni de credință recunoscute de oamenii Sunnei și ai comunității, spunând:
أحاديث الآحاد لا يؤخذ بها في أمر العقيدة، والمرجع هو القرآن
**19.** Relatările āḥād nu sunt luate în considerare în chestiuni de credință. Punctul de referință este Coranul.55
Eu spun: se știe că majoritatea hadithurilor Profetului nu sunt mutawātir. Oamenii Sunnei recunosc că, atunci când un hadith este stabilit autentic, chiar printr-o singură cale, trebuie urmat: dacă transmite o informație, aceasta trebuie crezută; dacă exprimă o cerință, trebuie împlinit sau lăsat ceea ce cere. De la această regulă însemnată nu s-au abătut decât adepții patimilor și ai inovațiilor, care resping Sunnah și nu o prețuiesc, ci înalță ideile oamenilor și deșertăciunile unor minți bolnave. Acestea sunt explicate pe larg la locul lor în cărțile învățaților.
Cărțile de exegeză anterioare ar fi un morman din care trebuie salvat Coranul
Vorbind despre cărțile sale Mashāhid Yawm al-Qiyāmah și al-Taṣwīr al-Fannī, spune:
في اعتقادي أنني لم أصنع هذا الكتاب، وبسابقه ولن أصنع بلواحقه إلا أن أرد القرآن في إحساسنا جديداً كما تلاه العرب أول مرة، فسحروا به أجمعين، فلا أقل من أن يعاد عرضه، وأن ترد إليه جدته، وأن يستنقذ من ركام التفسيرات اللغوية، والنحوية والفقهية، والتاريخية والأسطورية، أيضاً
După părerea mea, prin această carte, prin cea de dinaintea ei și prin cele care îi vor urma nu am făcut și nu voi face altceva decât să redau Coranului, în simțirea noastră, prospețimea pe care o avea când arabii l-au recitat întâia oară și au fost cu toții fermecați de el. Măcar să fie înfățișat din nou, să-i fie redată prospețimea și să fie salvat din mormanul explicațiilor lingvistice, gramaticale, juridice, istorice și chiar legendare.56
Eu spun: în unele cărți de exegeză au pătruns hadithuri slabe ori fabricate și multe relatări de proveniență iudaică. Dacă chemarea ar fi fost îndreptată spre acest fel de curățire, ar fi fost bine. Chemarea lui Sayyid de a le înlătura cu totul este însă una dintre cele mai mari piedici între oameni și înțelegerea Cărții Domnului lor, a sensurilor, țelurilor și prescripțiilor ei. La Allah căutăm ajutor.
În cele din urmă: neclaritate în sensul mărturisirii lā ilāha illā Allāh
**20.** Comentând cuvintele Lui, Preaînaltul:
وَهُوَ ٱللَّهُ لَآ إِلَـٰهَ إِلَّا هُوَ
El este Allah. Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de El.
Coran 28:70 · Fragment coranic
Sayyid Quṭb spune:
أي فلا شريك له في خلق ولا اختيار
Adică nu are asociat în creare și în alegere.57
**21.** El mai spune:
إن الأمر المستيقن في هذا الدين أنه لا يمكن أن يقوم في الضمير عقيدة ولا في واقع الحياة ديناً إلا أن يشهد الناس أن لا إله إلا الله أي: لا حاكمية إلا لله، حاكمية تتمثل في شرعه وأمره
Un lucru sigur în această religie este că ea nu poate exista în conștiință ca o credință și nici în viața reală ca religie decât dacă oamenii mărturisesc că nu există altă divinitate în afară de Allah, adică autoritatea de a hotărî Îi aparține numai lui Allah, o autoritate întruchipată în Legea și porunca Sa.58
Eu spun: problema nu este aici cea a omului care consideră îngăduită legiferarea altcuiva decât Allah. Întrebarea privește judecata asupra celui care crede că Allah este Cel care hotărăște, dar îi invocă pe sfinți și caută apropierea de ei prin jertfire ori prin alte acte de adorare. Potrivit cuvintelor lui Sayyid Quṭb, un asemenea om este un musulman care Îl recunoaște pe Allah ca unic, fiindcă a împlinit mărturisirea unicității potrivit explicației lui.
El seamănă cu acela care nu-i declară necredincioși pe asemenea oameni pentru că ei cred că numai Allah este Creatorul, întrucât, după el, sensul mărturisirii unicității este că nu există alt creator în afară de Allah.
Afirmația prin care Sayyid a explicat mărturisirea unicității este adevărată în sine. Însă a o face sensul mărturisirii unicității este o mare falsitate și o mare necunoaștere a adevărului pentru care au fost trimiși mesagerii, binecuvântarea și pacea fie asupra lor: adorarea numai a lui Allah. El, Preaînaltul, spune:
وَمَآ أَرْسَلْنَا مِن قَبْلِكَ مِن رَّسُولٍ إِلَّا نُوحِىٓ إِلَيْهِ أَنَّهُۥ لَآ إِلَـٰهَ إِلَّآ أَنَا۠ فَٱعْبُدُونِ
Nu am trimis înaintea ta niciun mesager fără să-i revelăm: „Nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Mine. Așadar, adorați-Mă!”
Coran 21:25
Notele originale
Fī Ẓilāl al-Qurʾān, 2/1492.
Al-ʿAdālah al-Ijtimāʿiyyah, p. 182, ediția a douăsprezecea.
Fī Ẓilāl al-Qurʾān, 6/3404.
Fī Ẓilāl al-Qurʾān, 6/3926; Al-Taṣwīr al-Fannī fī al-Qurʾān, p. 103.
Fī Ẓilāl al-Qurʾān, 6/3957.
Al-Taṣwīr al-Fannī, p. 89.
Al-Taṣwīr al-Fannī fī al-Qurʾān, p. 200.
Vezi Al-Taṣwīr al-Fannī, p. 163.
Al-ʿAdālah al-Ijtimāʿiyyah, p. 206, ediția a cincea.
Al-ʿAdālah al-Ijtimāʿiyyah, p. 172, ediția a douăsprezecea.
Al-ʿAdālah al-Ijtimāʿiyyah, p. 189, ediția a cincea.
Marwān ibn al-Ḥakam a fost unul dintre oamenii de seamă ai omeiazilor. S-a născut în vremea Profetului ﷺ, iar Ibn ʿAbd al-Barr l-a numărat printre companioni. De la el au relatat unii companioni și mari urmași ai lor. Al-Bukhārī și autorii cărților al-Sunan au transmis relatări ale sale.
Kutub wa-Shakhṣiyyāt, p. 206.
Revista al-Muslimūn, nr. 3, anul 1371 H.
Fī Ẓilāl al-Qurʾān, 3/145.
Printre faptele qarāmiților în revolta pe care Sayyid Quṭb o laudă se află uciderea pelerinilor în Casa Sfântă a lui Allah, în ziua al-Tarwiyah din anul 317 H., sub conducerea șefului lor ezoteric și eretic, Abū Ṭāhir — Allah să-l blesteme. Ei au smuls Piatra Neagră din Casă și au jefuit averile pelerinilor. El spunea: „Unde sunt păsările în stoluri? Unde sunt pietrele din lut ars?” Piatra Neagră a rămas la qarāmiți până când au înapoiat-o după douăzeci și doi de ani. Vezi istoria lui Ibn Kathīr, evenimentele anului 317 H. La Allah căutăm ajutor.
Al-ʿAdālah al-Ijtimāʿiyyah, p. 223.
Al-Maʿrakah bayna al-Islām wa-l-Raʾsmāliyyah, p. 61.
Din cartea al-ʿAwāṣim a șeicului Rabīʿ, p. 22.
Aceeași sursă, p. 24.
Fī Ẓilāl al-Qurʾān, 6/4008.
Cartea lui al-Khālidī, p. 271; Mashāhid al-Qiyāmah, p. 8.
Fī Ẓilāl al-Qurʾān, 5/2707.
Al-ʿAdālah al-Ijtimāʿiyyah, p. 182.