Fumatul: hotărâri și îndrumări ale învățaților

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Lauda Îi aparține numai lui Allah. Binecuvântarea și pacea fie asupra Trimisului lui Allah, a familiei și a companionilor săi. În cele ce urmează:

Unii frați m-au întrebat despre hotărârea privitoare la fumat și la conducerea rugăciunii de către cel care fumează pe față. Au amintit că încercarea prin această categorie de oameni s-a răspândit.

Răspunsul

Dovezile Legii arată că fumatul este interzis, din pricina caracterului său necurat și a numeroaselor vătămări pe care le cuprinde. Allah Preaslăvitul nu le-a îngăduit robilor Săi, dintre mâncăruri și băuturi, decât ceea ce este bun și folositor. Ceea ce le vatămă religia ori viața lumească sau le schimbă mințile, Allah le-a interzis. El este mai îndurător cu ei decât sunt ei înșiși. Este Înțelept și Atoateștiutor în cuvintele Sale, în faptele Sale, în Legea și în hotărârea Sa. Nu interzice nimic fără rost, nu creează nimic în deșert și nu poruncește nimic lipsit de folos pentru robi. El este Cel mai înțelept dintre judecători și Cel mai îndurător dintre cei îndurători. El știe ce-i îndreaptă pe robi și ce le folosește acum și în Viața de Apoi, după cum a spus Preaslăvitul:

Stăpânul tău este Înțelept și Atoateștiutor.

Și a spus Preaputernicul și Mărețul:

Allah este Atoateștiutor și Înțelept.

Versetele cu acest înțeles sunt numeroase. Printre dovezile coranice ale interzicerii fumatului se află cuvintele Preaslăvitului din Cartea Sa cea nobilă, în sura al-Māʾidah:

Te întreabă ce le este îngăduit. Spune: «Vă sunt îngăduite lucrurile bune».

Iar în sura al-Aʿrāf, descriindu-l pe Profetul nostru Muḥammad ﷺ, spune:

El le poruncește ceea ce este bine, le oprește ceea ce este rău, le îngăduie lucrurile bune și le interzice lucrurile necurate.

Prin aceste două versete nobile, Allah Preaslăvitul a arătat că nu le-a îngăduit robilor Săi decât lucrurile bune, adică mâncărurile și băuturile folositoare. Mâncărurile și băuturile vătămătoare, precum cele îmbătătoare, drogurile și toate celelalte mâncăruri și băuturi care vatămă religia, trupul ori mintea, fac parte dintre lucrurile necurate interzise. Medicii și ceilalți cunoscători ai tutunului și ai vătămărilor sale sunt de acord că acesta este dintre lucrurile consumate care provoacă vătămări mari. Ei au amintit că este o cauză a multor boli, precum cancerul, moartea subită și altele. Când un lucru se află în această situație, nu există îndoială că este interzis și că trebuie să ne ferim de el. Omul cu judecată nu trebuie să se lase amăgit de mulțimea celor care îl fumează. Allah Preaînaltul a spus în Cartea Sa cea limpede:

Dacă îi urmezi pe cei mai mulți dintre cei de pe pământ, ei te vor abate de la calea lui Allah. Ei nu urmează decât presupunerea și nu fac decât să născocească.

Și a spus Preaputernicul și Mărețul:

Oare socotești că cei mai mulți dintre ei aud sau pricep? Ei nu sunt decât asemenea vitelor; ba sunt și mai rătăciți de la cale.

Conducerea rugăciunii de către fumător

În privința conducerii rugăciunii de către fumător și de către ceilalți păcătoși, un asemenea om nu trebuie ales imam. Este prescris să fie aleși pentru această slujire musulmanii cei buni, cunoscuți pentru religiozitate și statornicie, fiindcă imamâtul are o mare însemnătate. De aceea, Profetul ﷺ a spus: «Să-i conducă pe oameni în rugăciune cel mai priceput dintre ei în recitarea Cărții lui Allah. Dacă sunt deopotrivă în recitare, atunci cel mai cunoscător al Sunnei; dacă sunt deopotrivă în cunoașterea Sunnei, atunci cel care a emigrat mai devreme; iar dacă sunt deopotrivă în emigrare, atunci cel care a îmbrățișat Islamul mai devreme». Hadithul este relatat de Muslim în Ṣaḥīḥ-ul său. În cele două Ṣaḥīḥ-uri se relatează că Profetul ﷺ le-a spus lui Mālik ibn al-Ḥuwayrith și însoțitorilor săi: «Când vine vremea rugăciunii, unul dintre voi să facă chemarea, iar cel mai vârstnic dintre voi să vă conducă în rugăciune».

Învățații — Allah să aibă milă de ei — au avut însă păreri diferite: este valabilă conducerea rugăciunii de către păcătos și rugăciunea în urma lui? Unii au spus că rugăciunea în urma lui nu este valabilă, din pricina slăbiciunii religiozității și a lipsei din credința sa. Alți învățați au spus că atât conducerea rugăciunii de către el, cât și rugăciunea în urma sa sunt valabile, fiindcă el este musulman, iar propria sa rugăciune este valabilă, prin urmare și a celui care se roagă în urma lui este valabilă. În plus, mulți companioni s-au rugat în urma unor conducători cunoscuți pentru nedreptate și păcat. Printre ei se află Ibn ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său —, care s-a rugat în urma lui al-Ḥajjāj, deși acesta era dintre cei mai nedrepți oameni.

Aceasta este părerea mai puternică: imamâtul său și rugăciunea în urma lui sunt valabile. Totuși, el nu trebuie ales imam atunci când poate conduce rugăciunea altcineva, dintre oamenii buni și drepți.

Acesta este un răspuns scurt, prin care am dorit să atragem atenția asupra hotărârii de bază în aceste două chestiuni și să înfățișăm câteva dovezi. Învățații au lămurit hotărârea lor, iar cel care dorește o prezentare amănunțită o va găsi.

Îl rugăm pe Allah să îndrepte starea musulmanilor, să le dăruiască tuturor statornicie în religia Sa și să-i ferească de ceea ce contrazice Legea Sa. El este Darnic și Generos. Allah să-l binecuvânteze pe Profetul nostru Muḥammad, precum și familia și companionii săi, și să le dăruiască pace.

Muftiul general al Regatului, președintele Consiliului Marilor Învățați și al Direcției pentru Cercetare Științifică și Emiterea de Fatwa: ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz.