Fumatul: hotărâri și îndrumări ale învățaților

Aceasta este o scrisoare a venerabilului shaykh ʿAbd al-Raḥmān al-Nāṣir al-Saʿdī — Allah să aibă milă de el. I-am scris când am discutat cu un musulman despre hotărârea privitoare la fumat. Întrucât nimeni altcineva nu avea această scrisoare, am socotit că trebuie s-o fac cunoscută, de teamă să nu fiu învinuit de ascunderea cunoașterii. Nădăjduiesc ca Allah să-mi aducă prin ea folos mie, autorului său și musulmanilor. El este Darnic și Generos.

Urmează textul întrebării și al răspunsului, copiat după scrisul autorului — Allah să aibă milă de el:

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

De la fiul vostru ʿAlī ibn Ḥamad al-Ṣāliḥī, către venerabilul și respectatul shaykh ʿAbd al-Raḥmān al-Nāṣir al-Saʿdī.

Pacea, mila și binecuvântările lui Allah fie asupra voastră.

Întrebarea

Vă rog să ne lămuriți hotărârea privitoare la fumat și la comerțul cu tutun: sunt ele interzise sau doar nerecomandate? Dați-ne o fatwa, fie să fiți răsplătit.

Răspunsul

Izbânda vine de la Allah. Îi cerem îndrumare pentru noi și pentru frații noștri musulmani.

Fumatul, comerțul cu tutun și sprijinirea lor sunt interzise. Musulmanului nu-i este îngăduit să-l fumeze, să-l folosească ori să facă negoț cu el. Cel care obișnuiește să-l folosească trebuie să se căiască sincer înaintea lui Allah, tot așa cum trebuie să se căiască de toate păcatele. El intră sub incidența generală a textelor care arată interdicția, atât prin formularea lor generală, cât și prin înțelesul lor, din pricina vătămărilor sale pentru religie, trup și avere. Chiar și numai o parte dintre acestea ar fi de ajuns pentru a-l socoti interzis; ce să mai spunem când se adună toate?

Vătămările pentru religie și dovezile interdicției

Vătămările sale pentru religie și mărturia textelor privitoare la oprirea și interzicerea lui sunt de mai multe feluri. Printre ele se află cuvintele Celui Preaînalt:

Și le interzice lucrurile necurate.

Și cuvintele Celui Preaînalt:

Nu vă aruncați cu propriile mâini în pieire.

Și cuvintele Sale:

Nu vă ucideți pe voi înșivă! Allah este Îndurător cu voi.

Prin aceste versete și prin altele asemenea lor, Allah a interzis orice lucru necurat ori vătămător. Tot ceea ce este necurat ori vătămător nu este îngăduit. Caracterul necurat și vătămarea se cunosc prin efectele lor și prin relele care decurg din ele. Tutunul are numeroase urmări rele și vătămări simțite, cunoscute de toți. Cei care îl folosesc sunt printre cei care le cunosc cel mai bine, dar voința lor este slabă și sufletele îi biruie, deși ei simt vătămarea. Învățații au spus că orice mâncare și băutură vătămătoare este interzisă.

O altă vătămare pentru religie este că îngreunează actele de adorare și împlinirea poruncilor, mai ales postul. Ceea ce-l face pe rob să nu mai dorească binele este rău. Tot astfel, îl cheamă să stea cu oamenii josnici și-l îndepărtează de adunările celor buni, după cum se vede. Unul dintre cele mai mari neajunsuri este ca robul să se împrietenească cu cei răi și să se depărteze de cei buni. De aici urmează vrăjmășia față de oamenii buni, ura împotriva lor, ponegrirea lor și dezinteresul față de calea lor. Când copiii și tinerii sunt încercați prin fumat, decad cu totul și pătrund pe căi urâte. Aceasta devine semnul degradării purtării lor. Pe lângă răul pe care-l poartă în sine, fumatul este o poartă către multe alte rele.

Vătămările pentru trup

Vătămările sale pentru trup sunt foarte numeroase. El slăbește și istovește puterea, slăbește vederea și se răspândește, pătrunzând în trup și în vasele de sânge. Istovește puterile și împiedică folosirea deplină a hranei. Când aceste două lucruri se adună, primejdia crește și încercarea se agravează.

Printre urmările sale se află slăbirea inimii, tulburarea nervilor și pierderea poftei de mâncare; apoi tusea și afecțiunile catarale puternice, care pot duce la sufocare și la greutate în respirație. Câți oameni nu au murit din pricina lui și câți n-au ajuns în pragul pieirii! Mai mulți medici recunoscuți au arătat că fumatul are un rol deosebit de mare în bolile pieptului, adică tuberculoza și urmările sale, și un efect vădit în cancer. Acestea sunt printre cele mai primejdioase și mai greu de tratat boli.

Cât de uimitor este omul cu judecată, dornic să-și păstreze sănătatea, care stăruie în fumat deși vede aceste vătămări sau măcar o parte dintre ele! Cât de mulți au pierit din pricina lui și cât de mulți s-au expus unor primejdii și mai mari! Câte boli ușoare nu s-au întărit din pricina lui, până s-au agravat și medicilor le-a fost greu să le găsească leac! Cât de repede nu-l împinge pe om spre pierderea puterii și a sănătății sale!

Este uimitor că mulți oameni respectă îndrumările medicilor în lucruri mult mai puțin însemnate. Cum pot, așadar, să trateze cu ușurință această chestiune primejdioasă? Aceasta vine din biruința patimii, din stăpânirea sufletului asupra voinței omului, din slăbiciunea voinței sale de a i se împotrivi și din punerea deprinderilor înaintea răului pe care-l cunoaște.

Să nu te mire starea multor medici care fumează, deși recunosc, prin starea lor ori prin cuvintele lor, vătămarea sa pentru sănătate. Deprinderile stăpânesc mintea și voința omului. Adesea sau uneori el simte vătămarea, dar stăruie în ceea ce-i face rău.

Am amintit doar în treacăt aceste vătămări, la care se adaugă înnegrirea gurii, a buzelor și a dinților, stricarea, sfărâmarea și carierea lor grabnică și deteriorarea gurii, a faringelui și a căilor prin care trec hrana și băutura, până ajung asemenea cărnii deteriorate și arse, durându-le lucruri care în mod obișnuit nu provoacă durere.

Multe boli inflamatorii se nasc din fumat. Cel care-i cercetează vătămările va găsi mai multe decât am amintit.

Vătămările pentru avere

În privința vătămărilor sale pentru avere, s-a transmis în mod autentic că Profetul ﷺ a oprit risipirea averii. Ce risipire poate fi mai mare decât arderea ei în acest tutun, care nu îngrașă și nu potolește foamea și nu are niciun folos? Mulți dintre cei care se afundă în el cheltuiesc sume mari și poate că lasă deoparte întreținerea pe care sunt datori s-o asigure. Aceasta este o abatere gravă și o vătămare mare. Cheltuirea averii în lucruri fără folos este oprită; ce să mai spunem despre cheltuirea ei pentru ceva a cărui vătămare este sigură?

Întrucât tutunul vatămă astfel religia, trupul și averea, comerțul cu el este interzis. Este un negoț lipsit de izbândă, nu unul profitabil. Oamenii au văzut că orice negustor de tutun, chiar dacă este lăsat o vreme să înainteze și averea sa crește, va fi încercat la urmă prin lipsuri și va avea un sfârșit nefast.

Toți învățații din Najd — lauda Îi aparține lui Allah — sunt de acord asupra interzicerii și opririi lui. Oamenii de rând îi urmează pe învățați. Nu le este îngăduit să-și urmeze patima, să răstălmăcească și să invoce drept pretext faptul că printre învățații altor ținuturi există unii care îl îngăduie și nu îl interzic. Prin acordul învățaților, o asemenea interpretare nu le este îngăduită oamenilor de rând. Ei îi urmează pe învățații lor și nu judecă independent. Nu le este îngăduit să se abată de la spusele învățaților lor; aceasta este îndatorirea lor, după cum a spus Cel Preaînalt:

Întrebați-i pe oamenii cunoașterii, dacă voi nu știți.

Această interpretare greșită, aflată pe buzele unora dintre oamenii de rând din urmarea patimii, nu a adevărului și a îndrumării, este asemenea spuselor cuiva: «Unii învățați din alte ținuturi nu socotesc obligatorie liniștirea în pozițiile rugăciunii, așa că nu ne mustrați dacă îi urmăm»; ori: «Există unii care îngăduie camăta de tip ribā al-faḍl, deci îi putem urma»; ori: «Există unii care nu interzic mâncarea păsărilor de pradă cu gheare, deci îi putem urma». Dacă s-ar deschide această poartă, s-ar deschide asupra oamenilor un mare rău și ea ar deveni pricina desprinderii oamenilor de rând de religia lor. Oricine știe că urmărirea unor asemenea opinii, potrivnice dovezilor Legii și căii învățaților, nu este îngăduită.

Adevăratul cântar îl constituie principiile și regulile Legii. Ele arată că tutunul este interzis, din pricina feluritelor rele și vătămări care decurg din el. Orice lucru care-i vatămă robului religia, trupul ori averea, fără niciun folos, este interzis. Ce să mai spunem când relele sunt de mai multe feluri și se adună? Oare Legea, rațiunea și medicina nu cer atunci neapărat părăsirea lui și avertizarea împotriva lui? Acesta este sfatul celui care primește sfatul.

Cel care-și dorește binele și pentru care propriul suflet are preț și valoare trebuie să se căiască înaintea lui Allah pentru fumat și să se hotărască ferm, cerând ajutorul lui Allah, fără șovăială și fără slăbiciune a hotărârii. Pe cel care face astfel, Allah îl ajută să renunțe și îi ușurează acest lucru.

Îi ușurează această strădanie să știe că pe cel care lasă ceva pentru Allah, Allah îl răsplătește cu ceva mai bun. După cum răsplata ascultării anevoioase este mai mare decât a celei lipsite de greutate, tot astfel cel care părăsește un păcat atunci când acest lucru îi este greu și anevoios primește o răsplată mai mare. Cel căruia Allah îi dă izbândă și îl ajută să renunțe la tutun simte greutatea la început, apoi uită treptat de el, până când Allah Își desăvârșește binefacerea asupra lui. Atunci se bucură de harul lui Allah, de ocrotirea și de ajutorul Său și le dă fraților săi același sfat pe care și-l dă lui însuși. Izbânda se află în mâna lui Allah.

Pe cel în a cărui inimă Allah cunoaște sinceritatea intenției de a căuta ceea ce este la El, împlinind poruncile și părăsind opreliștile, îl pregătește pentru calea ușoară, îl ferește de calea grea și îi înlesnește toate căile binelui. Îl rugăm pe Allah să ne îndrepte spre bine și să ne ferească de rău. El este Darnic, Generos, Blând și Îndurător.

ʿAbd al-Raḥmān ibn Nāṣir ibn Saʿdī. În rabīʿ al-awwal, anul 1376 H.

Copiat după scrisul său de cel nevoiaș înaintea lui Allah: ʿAlī al-Ḥamad al-Ṣāliḥī.