Dobânda și calea de a o elimina din bănci

Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a lămurit în ce bunuri apare ribā și cum se produce ea. Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ, 3/1211, de la ʿUbādah ibn al-Ṣāmit, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: „Aur pentru aur, argint pentru argint, grâu pentru grâu, orz pentru orz, curmale pentru curmale și sare pentru sare: cantități egale, deopotrivă, din mână în mână. Dacă aceste categorii diferă, vindeți cum doriți, cu condiția să fie din mână în mână.”³

El a relatat ceva asemănător și de la Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el, de la Profet, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, fără cuvintele „Dacă aceste categorii diferă…” și cele care urmează, adăugând însă: „Cel care dă ori cere un spor a săvârșit ribā. Cel care primește și cel care dă sunt deopotrivă în această privință.”⁴

Aceste șase categorii — aurul, argintul, grâul, orzul, curmalele și sarea — sunt bunurile în care se produce ribā. Unii învățați s-au limitat la ele și au spus că în celelalte nu există ribā. Majoritatea învățaților le-au alăturat însă bunurile care au aceeași cauză juridică a ribā, deși au păreri diferite asupra identificării acestei cauze.

Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a arătat cum apare ribā în aceste categorii, explicând că schimbul lor se poate face în două feluri.

Prima situație: schimbul unui bun cu altul de același fel

De pildă, se schimbă aur pentru aur ori curmale pentru curmale. În acest caz se cer două condiții:

1. Egalitatea cantităților: după greutate în cazul aurului și după măsura de volum în cazul curmalelor.
2. Predarea din mână în mână: ambele părți trebuie să intre în posesia bunurilor înainte de a se despărți.

Dacă cineva vinde aur pentru o cantitate mai mare de aur, fie și cu un spor mic, vânzarea este interzisă și nulă, fiind ribā. Aceasta este valabil indiferent dacă predarea a avut loc înainte de despărțire sau nu, dacă bunurile sunt de aceeași calitate ori de calități diferite și dacă unul dintre ele are o prelucrare deosebită ori nu.

La fel stau lucrurile dacă vinde curmale pentru curmale. În Ṣaḥīḥ Muslim, 3/1213, se relatează de la Faḍālah ibn ʿUbayd al-Anṣārī că Profetului, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, i-a fost adus la Khaybar un colier din mărgele și aur, care provenea din prada de război și era scos la vânzare. Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a poruncit ca aurul din colier să fie desprins și pus separat, apoi le-a spus: „Aur pentru aur, greutate pentru greutate.”⁵

Tot acolo, la pagina 1214, se relatează de la el, Allah să fie mulțumit de el: „Eram cu Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, în ziua de Khaybar și făceam schimburi cu evreii: o ūqiyyah de aur pentru doi sau trei dinari. Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: «Nu vindeți aur pentru aur decât greutate pentru greutate!»”⁶

Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Profetului, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, i-au fost aduse curmale. El a spus: «Ce sunt acestea? Nu sunt dintre curmalele noastre.» Omul a răspuns: «O, Trimis al lui Allah! Am dat două ṣāʿ din curmalele noastre pentru un ṣāʿ din acestea.» Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: «Aceasta este ribā! Dați-le înapoi, apoi vindeți curmalele noastre și cumpărați-ne din acestea!»” Relatat de Muslim, 3/1216.⁷

Acest fel de ribā este numit de învățați ribā al-faḍl, adică „ribā prin spor”, deoarece sporul este cel care a produs ribā.

Dacă ar vinde aur pentru aceeași greutate de aur, dar fără predarea bunurilor, vânzarea ar fi interzisă și nulă, fiind ribā, indiferent dacă lipsa predării privește ambele părți sau numai una dintre ele.

În Ṣaḥīḥ Muslim, 3/1209, se relatează de la Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el, că a arătat cu degetele spre ochii și urechile sale și a spus: „Ochii mei l-au văzut și urechile mele l-au auzit pe Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, spunând: «Nu vindeți aur pentru aur și nu vindeți argint pentru argint decât cantități egale! Nu sporiți o cantitate față de cealaltă și nu vindeți din acestea ceva absent pentru ceva prezent decât din mână în mână!»”⁸

În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, 4/377 din Fatḥ al-Bārī, se relatează de la Mālik ibn Aws că a căutat să schimbe o sută de dinari. El a spus: „Ṭalḥah ibn ʿUbayd Allāh m-a chemat. Am discutat condițiile până când a făcut schimbul cu mine. A luat aurul și îl întorcea în mână, apoi a spus: «Așteaptă până vine vistiernicul meu din al-Ghābah!» ʿUmar auzea acestea și a spus: «Jur pe Allah, nu te despărți de el până nu primești ceea ce-ți datorează! Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: Aurul pentru argint este ribā dacă nu se predă pe loc, orzul pentru orz este ribā dacă nu se predă pe loc, iar curmalele pentru curmale sunt ribā dacă nu se predau pe loc.»”⁹

Muslim a relatat-o, 3/1209, astfel: „ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb a spus: «Nicidecum! Jur pe Allah, fie îi dai argintul, fie îi înapoiezi aurul!»” El a adăugat în relatare: „Grâul pentru grâu este ribā dacă nu se predă pe loc.” Restul este la fel.¹⁰

A doua situație: schimbul între categorii diferite

Când unul dintre aceste șase bunuri este vândut pentru un bun de alt fel, nu se cere egalitatea cantităților. Această situație are două cazuri.

Primul: cele două bunuri date în schimb nu au aceeași întrebuințare. De pildă, cineva vinde curmale pentru dirhami. Înțelesul aparent al hadithului lui ʿUbādah ibn al-Ṣāmit citat mai sus arată că s-ar cere ca ambele părți să primească bunurile înainte de a se despărți, potrivit cuvintelor Profetului, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace: „Dacă aceste categorii diferă, vindeți cum doriți, cu condiția să fie din mână în mână.”¹¹

Totuși, în Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, 5/142 din Fatḥ al-Bārī, se relatează de la ʿĀʾishah, Allah să fie mulțumit de ea, că Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a cumpărat alimente de la un evreu cu plata amânată și i-a lăsat zălog armura sa.¹²

Tot acolo, 4/428 din Fatḥ al-Bārī, se relatează de la Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi: „Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a venit la Medina, iar oamenii plăteau în avans pentru curmale care urmau să fie primite după doi sau trei ani. El a spus: «Cel care plătește în avans pentru un lucru să o facă pentru o măsură de volum cunoscută, o greutate cunoscută și un termen cunoscut.»”¹³

Aceste două hadithuri arată că predarea imediată nu este o condiție când unul dintre cele două bunuri este monedă. În primul hadith, bunul vândut este predat imediat, iar prețul este amânat; în al doilea, prețul este plătit imediat, iar bunul vândut este predat mai târziu.

În al-Mughnī, 4/9, se spune: „Oricare două categorii supuse ribā pentru aceeași cauză juridică — de pildă, un bun măsurat în volum pentru altul măsurat în volum, un bun cântărit pentru altul cântărit sau un aliment pentru alt aliment, potrivit celor care consideră această cauză — nu pot fi vândute una pentru cealaltă cu predare amânată. Nu cunoaștem vreo părere contrară.”¹⁴

După ce a adus dovezi, a spus: „Cu excepția cazului în care unul dintre cele două bunuri este prețul — adică bani, dirhami sau dinari —, iar celălalt este marfa. În acest caz, amânarea între ele este permisă, fără deosebire de păreri.”¹⁵

El a motivat aceasta prin faptul că Legea a îngăduit vânzarea salam, iar regula este ca suma plătită în avans în acest contract să fie una dintre cele două monede. Al-Maghribī, în comentariul său la Bulūgh al-marām, a consemnat și consensul asupra îngăduirii amânării când se schimbă două bunuri supuse ribā care nu au aceeași cauză juridică. Aceasta este redată de la el în Nayl al-awṭār, 5/55.

Prin urmare, este permisă vânzarea curmalelor pentru dirhami chiar dacă predarea se amână.

Al doilea caz: cele două bunuri au o întrebuințare comună, precum folosirea aurului și argintului ca bani ori folosirea curmalelor și grâului ca alimente de bază. În acest caz se cere ca ambele părți să primească bunurile înainte de a se despărți. Dovada este afirmația Profetului, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, din hadithul lui ʿUbādah citat mai sus: „Dacă aceste categorii diferă, vindeți cum doriți, cu condiția să fie din mână în mână.” La fel, ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, i-a spus lui Ṭalḥah ibn ʿUbayd Allāh, în relatarea de mai sus: „Jur pe Allah, nu te despărți de el până nu primești ceea ce-ți datorează!” A adus drept dovadă cuvintele Profetului, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace: „Aurul pentru argint este ribā dacă nu se predă pe loc.”

Așadar, dacă cineva vinde aur pentru argint și părțile se despart înainte de a primi ambele bunuri sau unul dintre ele, vânzarea este interzisă și nulă, fiind ribā. Ea trebuie desfăcută, potrivit cuvintelor lui ʿUmar către Ṭalḥah: „Nicidecum! Jur pe Allah, fie îi dai argintul, fie îi înapoiezi aurul!”

Acest fel de ribā este numit de învățați ribā al-nasīʾah, adică „ribā prin amânare”, deoarece amânarea a produs ribā. Ea este interzisă. În al-Mughnī, 4/9, se spune: „Nu cunoaștem vreo părere contrară.”

Cele două forme de ribā pot apărea împreună

Din cele de mai sus se înțelege că un contract privind bunurile supuse ribā poate cuprinde numai ribā al-faḍl, numai ribā al-nasīʾah sau ambele deodată.

1. Exemplul primei situații: vânzarea aurului pentru o cantitate mai mare de aur, cu predarea ambelor bunuri în locul încheierii contractului.
2. Exemplul celei de-a doua: vânzarea aurului pentru argint, urmată de despărțirea părților înaintea predării.
3. Exemplul celei de-a treia: vânzarea aurului pentru o cantitate mai mare de aur, urmată de despărțirea părților înaintea predării.

În privința celei de-a doua și a celei de-a treia situații, nu există deosebire de păreri asupra interdicției lor, după cum s-a arătat în al-Mughnī. În Fatḥ al-Bārī, 4/382, este consemnat consensul în această privință.¹⁶

Cât despre prima situație, este bine cunoscută deosebirea de păreri transmisă de la ʿAbd Allāh ibn ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb și de la ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de ei toți. Totuși, amândoi au renunțat la părerea că ar fi permisă. În Ṣaḥīḥ Muslim, 3/1217, se relatează de la Abū Naḍrah: „I-am întrebat pe Ibn ʿUmar și pe Ibn ʿAbbās despre schimbul valutar — adică schimbul argintului pentru argint în cantități diferite — și nu au văzut nimic rău în el. Apoi, într-o zi, stăteam la Abū Saʿīd al-Khudrī și l-am întrebat despre schimbul valutar. El a spus: «Orice spor este ribā.» Le-am pomenit părerea lor, iar el a spus: «Nu-ți voi relata decât ceea ce am auzit de la Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace. Stăpânul unei livezi de curmali i-a adus un ṣāʿ de curmale bune. Curmalele Profetului, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, erau de acel fel. Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, l-a întrebat: „De unde ai acestea?” El a răspuns: „Am plecat cu două ṣāʿ și am cumpărat acest ṣāʿ cu ele, căci prețul acestora pe piață este cutare, iar al acelora este cutare.” Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a spus: „Vai ție! Ai săvârșit ribā. Dacă vrei să faci aceasta, vinde curmalele tale pentru altă marfă și apoi cumpără, cu marfa ta, curmalele pe care le dorești.”»”¹⁷

Abū Saʿīd a spus: „Curmale pentru curmale ar fi fost mai îndreptățite să fie ribā decât argint pentru argint?” Abū Naḍrah a spus: „După aceea m-am dus la Ibn ʿUmar și el mi-a interzis acest schimb. Nu m-am mai dus la Ibn ʿAbbās, însă Abū al-Ṣahbāʾ mi-a relatat că l-a întrebat pe Ibn ʿAbbās la Mecca și acesta l-a dezaprobat.”

În Fatḥ al-Bārī, 4/382, se spune că al-Ḥākim a relatat, pe calea lui Ḥayyān al-ʿAdawī, de la Abū Mijlaz, că Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, nu vedea nimic rău în schimbul unor bunuri din aceeași categorie cu predare imediată, o vreme din viața sa. Apoi a pomenit că l-a întâlnit pe Abū Saʿīd și acesta i-a relatat cuvintele Profetului, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace: „Cel care dă un spor a săvârșit ribā.” Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, a spus: „Îi cer iertare lui Allah și mă căiesc înaintea Lui.” După aceea a interzis-o cu cea mai mare asprime.

Renunțarea acestor doi companioni la părerea lor este cea potrivită rangului lor. Ei sunt primii care intră sub cuvintele Preaînaltului și sunt cei mai vrednici de ele:

Niciun credincios și nicio credincioasă nu mai au dreptul să aleagă în privința lor atunci când Allah și Trimisul Său au hotărât un lucru.

La fel stau lucrurile cu toți companionii, Allah să fie mulțumit de ei toți: se cuvine să primească orice poruncă ce ajunge la ei de la Allah și de la Trimisul Său, fără să ezite în privința ei ori să se abată de la ea.