Dobânda și calea de a o elimina din bănci

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător!

Toată lauda I se cuvine lui Allah. Îl lăudăm, Îi cerem ajutorul și iertarea și ne căim înaintea Lui. Căutăm adăpost la Allah de răul sufletelor noastre și de faptele noastre rele. Pe cel călăuzit de Allah nimeni nu-l poate rătăci, iar pe cel pe care El îl lasă în rătăcire nimeni nu-l poate călăuzi. Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, fără asociat, și mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său. Allah să-l binecuvânteze pe el, familia și companionii săi și pe cei care îi urmează în bine până în Ziua Judecății și să le dăruiască pace din belșug!

Acestea fiind spuse, Allah Preaînaltul a creat djinnii și oamenii pentru a-L adora, după cum a spus:

Nu i-am creat pe djinni și pe oameni decât pentru ca ei să Mă adore.

Tocmai pentru acest scop măreț le-a dăruit rațiune și înțelegere, le-a trimis mesageri și a ridicat dintre ei vestitori care să-i avertizeze, astfel încât să împlinească adorarea pentru care au fost creați. Ea înseamnă smerirea înaintea lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț, prin îndeplinirea poruncilor Sale și evitarea lucrurilor pe care le-a interzis, dând întâietate poruncii Sale înaintea oricărei alte porunci și judecății Sale înaintea oricărei alte judecăți. Aceasta este realitatea adorării și ceea ce cere credința, după cum a spus Preaînaltul:

Niciun credincios și nicio credincioasă nu mai au dreptul să aleagă în privința lor atunci când Allah și Trimisul Său au hotărât un lucru. Iar cel care nu ascultă de Allah și de Trimisul Său se află într-o rătăcire vădită.

Credinciosul nu are de ales într-o chestiune hotărâtă de Allah și de Trimisul Său. Nu-i rămâne decât să se supună întru totul și să fie pe deplin mulțumit, fie că acea hotărâre se potrivește dorinței sale, fie că i se împotrivește. Cel care nu este mulțumit cu judecata lui Allah și a Trimisului Său decât atunci când aceasta se potrivește dorinței sale nu este credincios, după cum a spus Preaînaltul:

Nu! Jur pe Domnul tău că ei nu vor crede până nu te vor lua pe tine drept judecător în neînțelegerile dintre ei, apoi nu vor găsi în sufletele lor nicio apăsare față de ceea ce ai hotărât și se vor supune pe deplin.

Preaînaltul a mai spus:

Ei spun: „Credem în Allah și în Trimis și ascultăm.” Apoi, o parte dintre ei întorc spatele după aceea. Aceștia nu sunt credincioși. Iar când sunt chemați la Allah și la Trimisul Său pentru ca acesta să judece între ei, o parte dintre ei se îndepărtează.

Până la cuvintele Sale:

Răspunsul credincioșilor, când sunt chemați la Allah și la Trimisul Său pentru ca acesta să judece între ei, este numai: „Am auzit și ascultăm.” Aceștia sunt cei care izbândesc. Iar cei care ascultă de Allah și de Trimisul Său, se tem de Allah și au evlavie față de El, aceștia sunt cei biruitori.

Allah, Cel Atotputernic și Măreț, a arătat că urmarea poftelor se numără printre cele mai mari rătăciri. Preaînaltul a spus:

Dacă nu-ți răspund, să știi că ei nu fac decât să-și urmeze poftele. Cine este mai rătăcit decât cel care își urmează pofta fără călăuzire de la Allah? Allah nu-i călăuzește pe oamenii nedrepți.

Este cunoscut că tot ceea ce privește adorarea lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț, intră sub acest mare principiu. La fel stau lucrurile în privința relațiilor dintre oameni: vânzarea și cumpărarea, închirierea, gajul, constituirea de bunuri în waqf, darurile, testamentele, căsătoria și celelalte. În toate acestea este obligatoriu să ne întoarcem la judecata lui Allah și a Trimisului Său. Allah Preaînaltul ne-a desăvârșit religia în ambele privințe.

Allah Preaînaltul a lămurit în Cartea Sa și prin cuvintele Trimisului Său, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, ambele domenii, atât în ansamblu, cât și în amănunt. Le-a arătat limpede, într-o lămurire în care se află lumină, vindecare și călăuzire.

Printre acestea se numără rânduielile vânzărilor. El a arătat ceea ce este permis și ceea ce este interzis în ele. Cel Atotputernic și Măreț a spus:

Allah a îngăduit vânzarea și a interzis dobânda.

Prin urmare, regula de bază în privința vânzării este că ea este permisă, în afară de ceea ce o dovadă arată că este interzis, precum vânzarea unui lucru necunoscut.

Regula de bază în privința ribā este interdicția, în afară de ceea ce o dovadă arată că este permis, precum schimbul unei cămile pentru două cămile. Aceasta, dacă dăm cuvântului ribā înțelesul general de „spor”. Dacă însă îl înțelegem în sensul său tehnic, nu există nicio excepție: orice ribā este interzisă.

Textele Cărții și ale Sunnei conțin avertismente foarte aspre împotriva dobânzii. Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah, Allah Preaînaltul să aibă milă de el, a spus în cartea Ibṭāl al-taḥlīl: „În privința ei au venit amenințări cu pedeapsa cum nu au venit în privința altor lucruri.”

Printre amenințările coranice referitoare la aceasta se află cuvintele Preaînaltului:

Cel căruia i-a venit o îndemnare de la Domnul său și s-a oprit poate păstra ceea ce a luat mai înainte, iar judecata lui Îi aparține lui Allah. Dar cei care se întorc sunt oamenii Focului și în el vor rămâne veșnic.

Și cuvintele Preaînaltului:

O, voi cei care credeți! Temeți-vă de Allah și renunțați la ceea ce a mai rămas din dobândă, dacă sunteți credincioși! Dacă nu faceți aceasta, luați cunoștință de un război din partea lui Allah și a Trimisului Său! Dacă vă căiți, aveți dreptul la capitalurile voastre: nu nedreptățiți și nici nu sunteți nedreptățiți.

Printre amenințările din Sunnah se află relatarea pe care al-Bukhārī a consemnat-o în Ṣaḥīḥ de la Samurah ibn Jundub, Allah să fie mulțumit de el: Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a văzut în vis — iar visele profeților sunt revelație — un râu de sânge în care stătea un om. Pe malul râului se afla alt om, care avea pietre înaintea sa. Omul din râu se apropia și, când voia să iasă, cel de pe mal îi arunca o piatră în gură și îl trimitea înapoi de unde venise. De fiecare dată când încerca să iasă, cel de pe mal îi arunca o piatră și el se întorcea la loc. Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, a întrebat cine era acel om din râul de sânge. I s-a spus: „Cel care mănâncă dobândă.”¹

Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ de la Jābir ibn ʿAbd Allāh, Allah să fie mulțumit de amândoi: „Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace, l-a blestemat pe cel care mănâncă dobândă, pe cel care o plătește, pe cel care o consemnează și pe cei doi martori ai ei și a spus: «Toți sunt deopotrivă.»”²