Chemarea la Allah: principii, mijloace și conduită

Reușita chemării este rodul pe care îl urmăresc cei care cheamă. Dacă nu ar nădăjdui în reușita chemării lor, puterile le-ar scădea și chemarea lor s-ar micșora.

Fiecare om care cheamă trebuie să cunoască pricinile reușitei chemării sale, pentru a se folosi de ele până când ajunge la rezultatul mulțumitor. Printre cauzele reușitei chemării se află:

1. Punerea în practică a celor amintite în capitolele al doilea și al patrulea.

2. Chemarea să aibă sprijin din partea celor care dețin autoritatea în stat

Chemarea și autoritatea sunt cei doi stâlpi ai îndreptării comunității. Dacă se întâlnesc și se unesc, ținta și scopul se împlinesc prin ele, cu îngăduința lui Allah. Dacă se despart, efortul se pierde ori slăbește foarte mult. De aceea, orice stat care dorește o măreție adevărată și trainică și statornicire pe pământ trebuie să primească religia lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț, și să urmeze călăuzirea Trimisului Său ﷺ, găsind în acestea îndestulare față de toate învățăturile și rânduielile care nu se potrivesc religiei lui Allah Preaînaltul și călăuzirii Trimisului Său ﷺ. Căci cuvântul lui Allah este cel mai înalt, iar religia Sa este cea biruitoare. Cel care primește cuvântul și religia lui Allah va avea înălțare și izbândă asupra oricui i se împotrivește:

Aceasta este făgăduința lui Allah. Allah nu Își încalcă făgăduința, însă cei mai mulți oameni nu știu. Ei cunosc doar ceea ce este vădit din viața lumească, iar față de Viața de Apoi sunt nepăsători.

Orice stat care dorește o măreție adevărată și trainică și statornicire pe pământ trebuie să sprijine chemarea la Allah, Cel Atotputernic și Măreț, prin toate mijloacele de sprijin de care dispune, prin cuvinte și fapte, prin încurajare și descurajare. Căci Allah poate opri prin autoritate ceea ce nu oprește prin Coran. Dacă slăbește credința în inimile oamenilor, puterea de oprire a autorității îi ține mai mult departe de păcate și îi statornicește mai bine în ascultare, până când se îndreaptă și devin buni.

Tot astfel, cei care cheamă la Allah pe temeiul unei cunoașteri limpezi trebuie să țină legătura cu deținătorii autorității în stat și să-i încurajeze să urmeze adevărul pe care ei îl urmează, arătându-le urmările sale lăudabile și fericirea din această lume și din Viața de Apoi. Să-i avertizeze împotriva încălcării lui și să le arate urmările rele și nefericirea pe care încălcarea adevărului le aduce în această lume și în Viața de Apoi. De asemenea, să-i încurajeze să sprijine chemarea la Allah Preaînaltul prin toate mijloacele de sprijin de care dispun și să-i avertizeze să nu o părăsească și să nu facă ceea ce o înfruntă și i se împotrivește.

3. Chemarea să întâlnească un loc primitor și un pământ roditor: cei chemați să fie pregătiți s-o primească, fără piedici și lucruri care să-i abată de la primirea ei. De cele mai multe ori, aceasta se întâlnește la un neam care a cunoscut urmarea falsității în care se află și a ajuns să caute pe cineva care să-l scoată din ea.

Privește la locul și timpul potrivite pe care le-a întâlnit chemarea Profetului ﷺ: era o perioadă de întrerupere a trimiterii mesagerilor și de ștergere a căilor, iar oamenii tânjeau după lumina mesajului și însetau după ploaia sa înviorătoare. Allah, Cel Slăvit, i-a privit pe locuitorii pământului și i-a urât, arabi și nearabi, în afară de rămășițe dintre oamenii Cărții. Trimiterea Profetului ﷺ printre oameni a fost asemenea unei ploi căzute peste un pământ uscat și însetat, care a primit-o și a absorbit-o. Cea mai limpede pildă este ceea ce s-a întâmplat între Aws și Khazraj în războiul de la Buʿāth, cu aproximativ cinci ani înaintea emigrării. Atunci au fost uciși mulți oameni din cele două triburi, Aws și Khazraj, inclusiv dintre căpeteniile lor. Ei aveau cea mai mare nevoie de ceva care să-i unească și să le apropie inimile. În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī, ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea — relatează: «Ziua de Buʿāth a fost o zi pe care Allah Preaînaltul a pregătit-o pentru Trimisul Său ﷺ. Trimisul lui Allah ﷺ a venit după ce fruntașii lor se dezbinaseră, căpeteniile le fuseseră ucise și ei fuseseră răniți. Allah Preaînaltul a pregătit-o pentru Trimisul Său ﷺ, pentru ca ei să intre în Islam.»

Ibn Isḥāq a menționat că, atunci când Profetul ﷺ a vorbit cu aceia din Khazraj cu care a vorbit în perioada adunărilor și le-a înfățișat Islamul, ei l-au primit și au spus: «Ne-am lăsat neamul într-o stare de dușmănie și rău cum nu se află la niciun alt neam. Poate că Allah îi va uni prin tine.»

Dacă însă chemarea are loc printre oameni care abia se avântă în falsitate, s-au îmbătat cu vinul ei, sunt orbiți de podoabele ei și amăgiți de mirajul ei, reușita chemării printre ei este înceată. Căci curentul înaintării falsității în ei este puternic, asemenea apei ținute în loc, când i se înlătură stăvilarul. De aceea au nevoie de o mare putere a chemării, care să înfrunte forța acestui curent nou și s-o depășească, prin felurite mijloace și la toate nivelurile. Ajutorul lui Allah este cel căutat.

4. Cel care cheamă să aibă o mare nădejde, departe de deznădejde, în reușita chemării sale. Nădejdea este un puternic imbold pentru a merge înainte cu chemarea și a căuta reușita ei, tot așa cum deznădejdea este o cauză a eșecului și rămânerii în urmă în chemare. De aceea Îl găsești pe Allah, Cel Slăvit, deschizând Profetului Său ﷺ multe porți ale nădejdii, precum în cuvintele Sale:

Amintește-le, căci aducerea-aminte le este de folos credincioșilor!

El este Cel Care l-a trimis pe Trimisul Său cu călăuzirea și religia adevărului, ca s-o facă biruitoare asupra oricărei religii.

Acestea sunt dintre veștile celor nevăzute pe care ți le revelăm. Nu le știai nici tu, nici neamul tău înainte de aceasta. Așadar, rabdă! Sfârșitul bun este al celor evlavioși.

Și alte versete asemenea. Privește la marea nădejde și la privirea departe a Profetului ﷺ în cea mai grea zi pe care a trăit-o din partea neamului său: ziua întoarcerii din al-Ṭāʾif, după ce îi chemase la Allah Preaînaltul, iar ei îi respinseseră chemarea și îi ațâțaseră împotriva lui pe nechibzuiții lor. Când a ajuns la Qarn al-Thaʿālib, Jibrīl l-a strigat: «Allah a auzit cuvintele neamului tău și ceea ce ți-au răspuns. L-a trimis la tine pe îngerul munților, ca să-i poruncești ce dorești în privința lor.» Profetul ﷺ a spus: «Îngerul munților m-a strigat și m-a salutat, apoi a spus: O, Muḥammad, aceasta stă la voia ta; dacă dorești, voi prăvăli asupra lor cei doi munți al-Akhshabayn.» Profetul ﷺ a răspuns: «Dimpotrivă, nădăjduiesc ca Allah să scoată din urmașii lor oameni care să-L adore numai pe Allah, fără să-I facă vreun asociat.»¹⁰

Nădejdea este, așadar, un puternic imbold pentru a merge înainte cu chemarea, a căuta reușita ei și a stărui în ea.

Îl rugăm pe Allah Preaînaltul să ne facă dintre cei care cheamă la bine și opresc răul și să pregătească pentru comunitatea islamică îndrumare în treburile ei: conducători ai binelui și ai călăuzirii și cârmuitori drepți, care îndreaptă, judecă după adevăr și prin el fac dreptate. El este Darnic și Generos. Laudă lui Allah, Domnul lumilor! Binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra Profetului nostru Muḥammad, asupra întregii sale familii și asupra tuturor companionilor săi!

Redactată în 19–22/1397 H.