Chemarea la Allah: principii, mijloace și conduită

Cel care cheamă se află într-o poziție importantă de îndrumare. El trebuie să-i recunoască însemnătatea și să-i acorde atenția cuvenită. Pentru aceasta, să țină seama de cele ce urmează:

1. Sinceritatea față de Allah Preaînaltul în lucrarea sa

Prin chemarea sa să urmărească apropierea de Allah, Cel Atotputernic și Măreț, sprijinirea religiei Sale și îndreptarea robilor Săi, scoțându-i din întunericul neștiinței și al neascultării la lumina științei și a ascultării. Astfel, chemarea sa izvorăște din iubirea pentru Allah și religia Sa și din dorința binelui pentru toți oamenii.

Chemarea care izvorăște din sinceritate, însoțită de putere, hotărâre și încredere în Allah, va avea negreșit efect și își va împlini lucrarea. Nu privești oare la istorisirea lui Mūsā, binecuvântările și pacea fie asupra sa, când oamenii au fost adunați pentru el în dimineața sărbătorii lor? Faraon și-a adunat împotriva lui întreaga viclenie și a venit cu fastul, puterea și trufia sa. Mūsā le-a spus:

Vai vouă! Nu născociți minciuni împotriva lui Allah, ca să nu vă nimicească printr-o pedeapsă! A pierdut cel care născocește minciuni.

Ce au făcut aceste cuvinte? Le-au destrămat unitatea și i-au dezbinat pe loc, fără întârziere:

Atunci s-au certat între ei în privința treburii lor.

Cearta este una dintre cele mai mari cauze ale eșecului și pierderii puterii, după cum Cel Slăvit spune:

Nu vă certați, ca să nu slăbiți și să nu vi se ducă puterea!

Sinceritatea celui care cheamă la Allah Preaînaltul este, așadar, un lucru important pentru reușita chemării sale și pentru răsplata ei. Dacă urmărește însă să fie văzut de oameni sau dorește ceva din această lume — avere, vază ori conducere —, fapta sa este zadarnică și folosul său mic. Allah Preaînaltul spune:

Celor care doresc viața lumească și podoaba ei le vom da din plin în ea plata faptelor lor și nu vor fi nedreptățiți în ea. Aceștia sunt cei care nu vor avea în Viața de Apoi decât Focul. Zadarnic este ceea ce au înfăptuit aici și fără folos sunt cele pe care le făceau.

Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el — relatează: «L-am auzit pe Profet ﷺ spunând: „Printre primii oameni asupra cărora se va judeca în Ziua Învierii…” A menționat hadithul, în care se află: „Un bărbat a învățat știința, a predat-o și a recitat Coranul. Va fi adus și i se vor face cunoscute binefacerile lui Allah, iar el le va recunoaște. El îi va spune: «Ce ai făcut cu ele?» Va răspunde: «Am învățat știința, am predat-o și am recitat Coranul pentru Tine.» Îi va spune: «Ai mințit! Ai învățat ca să se spună: Este învățat!, și ai recitat Coranul ca să se spună: Este recitator! Și s-a spus.» Apoi se va porunci să fie târât pe față până când este aruncat în Foc.”»¹¹ Relatat de Muslim.

2. Să creadă că, prin chemarea la Allah Preaînaltul, este moștenitorul Profetului său Muḥammad ﷺ în răspândirea Sunnei și a călăuzirii sale

Aceasta să-l îndemne să-l urmeze în chemarea la Allah Preaînaltul, să rabde în ea, să nădăjduiască răsplata ei și să intre sub cuvintele Celui Preaînalt:

Spune: «Aceasta este calea mea: chem la Allah pe temeiul unei cunoașteri limpezi, eu și cei care mă urmează.»

3. Să fie statornic în chemarea la Allah Preaînaltul, ferm pe picioarele sale, astfel încât greutățile să nu-l clatine și deznădejdea să nu-l zdrobească

Căci el este încredințat de corectitudinea căii sale și nădăjduiește în rodul ei. Are încredere în cele două lucruri bune și nădăjduiește la mai mult: este încredințat de lămurirea adevărului și de răsplata Vieții de Apoi, cu sinceritatea intenției și îndreptarea faptei, și nădăjduiește ca oamenii să se îndrepte prin chemarea sa, chiar dacă după o vreme.

4. Să rabde și să stăruie în răbdare

Să rabde vătămarea pe care o suferă din partea oamenilor, căci cel care împlinește această misiune va fi negreșit vătămat de oamenii răi care se împotrivesc chemării sale — și cât de mulți sunt! Vătămarea poate fi prin cuvinte și prin fapte, îndreptată fie împotriva persoanei sale, fie împotriva chemării sale. Ia pildă din cele care i s-au întâmplat Profetului ﷺ și nobililor trimiși de mai înainte:

Au fost socotiți mincinoși trimiși și înaintea ta, dar ei au răbdat tăgăduirea și vătămarea până când le-a venit ajutorul Nostru. Nimeni nu poate schimba cuvintele lui Allah.

Răbdarea este o treaptă înaltă, dobândită numai prin mijloacele prin care robul înghite amărăciunea răbdării și îi îndură greutatea:

Cei răbdători își vor primi răsplata din plin, fără socoteală.

Să stăruie în lămurirea adevărului, în chemarea la el și în susținerea lui prin argumente. Să aibă răsuflare lungă și privire departe, până când dobândește țelul dorit.

5. Să urmeze calea înțelepciunii în chemarea la Allah

Să folosească felurile de adresare potrivite stării și împrejurării. Oamenii nu sunt deopotrivă în înțelegere și știință, nici în blândețe și asprime, nici în smerirea înaintea adevărului și trufia față de el. Să folosească pentru fiecare persoană ceea ce i se potrivește și este mai aproape de a fi primit și urmat. Aceasta face parte din chemarea la Allah cu înțelepciune.

Să fie îngăduitor și răbdător. Să nu se îndepărteze de o persoană pe care o vede abătută, lăsând-o lui Satana în locul abaterii sale. Dimpotrivă, să ia legătura cu ea, să-i lămurească adevărul și să-i trezească dorința pentru el. Câți oameni a căror călăuzire părea puțin probabilă au fost apoi călăuziți de Allah, Cel Atotputernic și Măreț!

Ține de înțelepciune să nu-l înfrunte pe cel chemat prin condamnarea falsității pe care o urmează, dacă aceasta l-ar îndepărta și mai mult de adevăr și l-ar afunda în rău. Allah ne-a îndrumat spre aceasta prin cuvintele Sale:

Nu-i insultați pe cei pe care ei îi cheamă în afara lui Allah, ca să nu-L insulte și ei pe Allah, din dușmănie și fără știință! Astfel am împodobit fiecărei comunități fapta ei.

Dimpotrivă, să-i arate adevărul și să-l încurajeze spre el până când acesta prinde rădăcină în inima sa. Atunci îi va fi ușor să părăsească falsitatea cu care s-a obișnuit. Căci părăsirea lucrurilor obișnuite este grea pentru suflete și omul nu le lasă ușor, ci numai printr-o mare împotrivire lăuntrică. Privește la înțelepciunea lui Allah Preaînaltul în legiuirea opririi vinului, pe când oamenii erau obișnuiți cu el. Oprirea lui s-a făcut în etape, după ce credincioșii au întrebat despre el:

Prima etapă

În răspunsul la întrebarea lor:

Te întreabă despre vin și jocul de noroc. Spune: «În ele este un mare păcat și sunt foloase pentru oameni, însă păcatul lor este mai mare decât folosul lor.»

El nu a spus «un folos», ci «foloase», ca să cuprindă orice folos existent sau închipuit al lor și să arate că toate aceste foloase se micșorează în fața marelui păcat pe care îl cuprind. Aceasta dezvăluie adevărata natură a vinului.

Orice om care cugetă la starea lui va alege să renunțe la el, chiar dacă încă nu i-a fost oprit, după ce a aflat că păcatul său este mai mare decât folosul. Apoi, această formulare cuprinde o aluzie la oprirea lui, căci este o regulă a legii religioase că lucrul a cărui vătămare este mai mare decât folosul este oprit. Sufletele presimt astfel că va fi oprit, iar când vine oprirea, întâlnește suflete pregătite pentru ea, cărora le este ușor s-o primească.

A doua etapă

Oprirea apropierii de rugăciune în stare de beție:

O, voi, cei care credeți, nu vă apropiați de rugăciune când sunteți beți, până când știți ce spuneți!

Aceasta cuprinde, cel puțin, abținerea de la vin în cinci momente ale zilei și nopții. Sufletele se obișnuiesc astfel să se abțină de la el o parte din timp, pentru ca abținerea deplină de mai târziu să le fie ușoară.

A treia etapă

Oprirea lui în toate momentele și împrejurările, în cuvintele Celui Preaînalt din sura al-Māʾidah, care face parte dintre ultimele revelate:

O, voi, cei care credeți, vinul, jocul de noroc, pietrele de jertfă și săgețile de ghicit sunt o murdărie din lucrarea lui Satana. Feriți-vă de ele, pentru ca voi să izbândiți! Satana nu voiește decât să stârnească între voi dușmănie și ură prin vin și jocul de noroc și să vă abată de la pomenirea lui Allah și de la rugăciune. Oare nu veți înceta?

Companionii au încetat cu toată ușurința după aceste pregătiri pentru oprirea lui. Slavă Celui Înțelept, Celui Îndurător!

Thaqīf i-au dat Trimisului lui Allah ﷺ legământul de credință cu condiția să nu datoreze danie obligatorie și să nu participe la luptă. El a primit de la ei și a spus: «Vor da dania și vor lupta.» Relatat de Abū Dāwūd. Aceasta deoarece credința, când intră în inimă, cere ca omul credincios să împlinească toate rânduielile Islamului. Cu cât credința este mai puternică, cu atât împlinirea obligațiilor și a celor care o desăvârșesc este mai deplină.⁸

6. Să cunoască legea lui Allah la care cheamă și starea sufletească, știința și faptele celor pe care îi cheamă

Să cunoască legea lui Allah, ca să cheme la Allah pe temeiul unei cunoașteri limpezi și al unei dovezi, pentru a nu rătăci și a nu-i rătăci pe alții și pentru a intra sub cuvintele Celui Preaînalt:

Spune: «Aceasta este calea mea: chem la Allah pe temeiul unei cunoașteri limpezi, eu și cei care mă urmează.»

De asemenea, ca să-și poată apăra chemarea și să-l convingă pe cel care i se împotrivește. Câți oameni care chemau, fiind neștiutori, nu au pricinuit mare vătămare atât lor înșiși, cât și lucrului la care chemau, fiind înfrânți înaintea falsității din pricina puținei lor cunoașteri a adevărului! De aceea, nu este îngăduit ca unor asemenea neștiutori să li se dea posibilitatea de a transmite chemarea, tot așa cum nu este îngăduit ca băieților să li se dea posibilitatea de a participa la luptă.

Să cunoască starea sufletească, știința și faptele celor pe care îi cheamă, pentru a se pregăti pentru ei și a urma în chemarea lor ceea ce se potrivește stării lor. De aceea, când Profetul ﷺ l-a trimis pe Muʿādh în Yemen, i-a spus: «Vei ajunge la un neam dintre oamenii Cărții.»¹² L-a înștiințat despre starea celor la care îl trimisese pentru cele două scopuri pomenite mai înainte. Căci, dacă îi cheamă fără să le cunoască starea, țelul i se poate întoarce împotrivă sau poate începe cu ceea ce nu este important ori nu este cel mai important, lăsând ceea ce era mai potrivit.

7. Să aibă o măsură mare de religiozitate și purtări frumoase

Să fie o pildă bună în știință și faptă, împlinind ascultarea și virtuțile pe care le poruncește și ferindu-se de neascultarea și viciile pe care le oprește. Nu ține de religie să poruncească un lucru fără să-l facă și să oprească un lucru, apoi să cadă el însuși în el. Cel Preaînalt spune:

O, voi, cei care credeți, de ce spuneți ceea ce nu faceți? Mare ură stârnește la Allah să spuneți ceea ce nu faceți!

În cele două colecții Ṣaḥīḥ și în altele se relatează de la Usāmah ibn Zayd — Allah să fie mulțumit de amândoi — că Profetul ﷺ a spus: «Un bărbat va fi adus în Ziua Învierii și va fi aruncat în Foc. Măruntaiele — adică intestinele — i se vor vărsa în Foc, iar el se va roti în jurul lor așa cum se rotește măgarul în jurul pietrei de moară. Oamenii Focului se vor aduna în jurul lui și vor spune: O, cutare, ce s-a întâmplat cu tine? Oare nu ne porunceai binele și nu ne opreai de la rău? El va răspunde: Vă porunceam binele, dar nu-l făceam, și vă opream de la rău, dar îl făceam.»⁹

Așa cum încălcarea celor pe care le-a poruncit și căderea în cele pe care le-a oprit sunt împotriva religiei, ele sunt și împotriva rațiunii. Allah Preaînaltul spune:

Le porunciți oamenilor bunătatea și vă uitați pe voi înșivă, deși recitați Cartea? Oare nu pricepeți?

Căci chemarea sa la un lucru izvorăște fie din convingerea că acesta este folositor și benefic, iar încălcarea lui înseamnă atunci fie căderea într-o vătămare, dacă este ceva de la care oprește, fie pierderea unui folos, dacă este ceva ce poruncește. Amândouă sunt împotriva rațiunii, căci omul rațional nu se lipsește de foloase și nu se aruncă în vătămări. Fie chemarea sa nu izvorăște din convingerea că lucrul este folositor și benefic, iar aceasta este și mai grav: și-a obosit sufletul cu ceea ce el însuși nu socotește folositor și s-a îmbrăcat într-un veșmânt care nu i se cuvine.

Dacă a chemat ca să fie văzut de oameni, s-a amăgit și s-a înșelat pe sine, căci lucrarea sa se va risipi și starea sa va fi dezvăluită. Allah Preaînaltul spune:

Spuma se duce, risipindu-se, iar ceea ce le este de folos oamenilor rămâne pe pământ.

Poetul a spus:

Veșmântul fățărniciei lasă să se vadă ceea ce se află sub el;

Așadar, dacă îl îmbraci, ești gol.

Cel care cheamă să știe că nepăsarea lui în ascultarea de Allah nu este asemenea nepăsării altuia, căci el este o pildă pentru oameni. Dacă îl văd nepăsător, ajung asemenea lui sau chiar mai nepăsători. De aceea, un lucru recomandat poate deveni obligatoriu pentru cel care cheamă dacă arătarea Sunnei depinde de împlinirea lui de către acesta.

Tot astfel, îndrăzneala celui care cheamă de a încălca poruncile lui Allah nu este asemenea îndrăznelii altuia, deoarece oamenii îi urmează pilda în aceasta. Urmează astfel înmulțirea păcatului, răspândirea lui printre musulmani și obișnuirea lor cu el, până când ceea ce era rău ajunge socotit bun, din pricina îndrăznelii acestui om de a-l săvârși. De aceea, un lucru nerecomandat poate deveni oprit pentru cel care cheamă dacă săvârșirea lui îi face pe oameni să-l creadă îngăduit. El poartă, așadar, o grea răspundere și o mare responsabilitate. Îl rugăm pe Allah să ne ajute pe toți s-o împlinim în felul de care este mulțumit. El este Darnic și Generos.

8. Să aibă demnitate în înfățișare, în vorbă și în faptă, fără asprime

Pentru a fi vrednic de respect, astfel încât cei care urmează falsitatea să nu râvnească să profite de el, iar cei sinceri să nu-l disprețuiască. Să fie serios când este loc de seriozitate, să glumească atunci când este loc de glumă, să vorbească atunci când vorbirea este bună și să tacă atunci când în vorbire nu este bine.

Alături de demnitate, trebuie să fie îngăduitor, cu fața deschisă și blând, apropiindu-se de oameni și lăsându-i să se apropie de el, ca să nu se risipească din jurul său. Câtă îngăduință, față deschisă și blândețe nu au făcut să intre în religia lui Allah mulțimi de oameni!